Romania Sociala logo
Menu

2017: O nouă Revoluție!

autor:   13 May 2017  

Cătălin Zamfir

Cum, iar o nouă revoluție ? Da, de astă dată sunt sigur că va fi, și voi argumenta. Nu știu dacă în realitate, dar cu certitudine, a început în mentalitatea colectivă. O revoluție de mai mult timp așteptată.

Acum două zile am citi, cu întârziere de 20 de ani, un număr din Secolul XX (10-12) din 1966. Numărul a fost publicat pentru a celebra rezultatele alegerilor de atunci: o alianță politică din opoziție a câștigat alegerilor. Urma, pentru 4 ani, 1997-2000, o nouă guvernare. Au fost alese noile forțe politice ale guvernării și un nou președinte, susținuți cu entuziasm de intelectualii Secolului XX.

Autorii volumului sunt personalități, pe atunci, de marcă, ocupând scena culturii. Aproape toți se simțeau obligați să reafirme poziția lor anticomunistă. Volumul era dominat de un entuziasm excepțional. 1996 a descătușat, după negura primilor 7 ai tranziției, intrarea într-o nouă fază a istoriei. O nouă șansă, crucială pentru România, pe care nu trebuia să o ratăm.

Citez la întâmplare un eșantion.

În noiembrie 1996 a fost înlăturat de la conducerea țării forța care, timp de șapte ani, a asigurat continuitatea, în formă nouă, a puterii comuniste în România și a menținut țara în spațiul hegemoniei politice ruso-sovietice. Eveniment major, nu numai că a pus capăt variantei interne a comunismului agonic, involuat de la utopia proclamată a societății egalitare la realitatea jafului direct și de vaste proporții din avuția națională, organizat de exponenții oligarhiei dominante până ieri, dar și a întredeschis poarta înnoirii esențiale a societății românești. …Revine conducerii politice și intelectuale a țării, păturii celei mai conștiente a societății românești, misiunea de a converti condiția favorabilă creată în noiembrie 1966 într-o realitate profundă și durabilă sau, cu alte cuvinte, de a transforma succesul din toamna anului 1966  într-o victorie istorică a națiunii române.” etc. etc.

Cum au fost cei patru ani care au urmat, așteptați atunci cu înfrigurare ? Cu un larg acord, populația României a constatat că au fost cei mai negri ani ai țării. Conflicte interminabile între grupuri pentru putere, inclusiv pentru ”avuția națională”, erori politice grave pe care le-am plătit cu toții. Desigur, jaful a fost inaugurat în anii dinainte, dar ideologia jafului nu ai cum să o atribui ”neocomunismului”. Ea a fost o parte a ideologiei tranziției. Noua perioadă care a fost lansată a amplificat ”jaful din avuția națională”. A urmat o prăbușire a României. Președintele, un intelectual de marcă, la sfârșitul mandatului remarca cu tristețe: sistemul m-a învins. Pe atunci, am fost nedumerit. Care sistem ? Vechiul sistem fusese distrus. După 20 de ani a reapărut tema unui sistem subteran. Acum înțeleg. Bazele ”sistemului” actual au fost puse pe atunci.

Marx are iar, supărător, dreptate. Dacă l-aș fi citit atunci aș fi fost indignat, cu o teribilă îngrijorare. Acum, lectura m-a amuzat. Dar amar.

Ce s-a întâmplat după 20 de ani cu entuziaștii de atunci care au dominat spațiul public ”intelectual”? Mulți dintre ei au avut o evoluție șocantă: au devenit susținătorii lui Băsescu pentru a lansa iar România. Dar după Băsescu, ce vor mai lansa?

Ieri am primit o nouă carte apărută în 2017: Marele jaf postcomunist, Emanuel Copilaș coordonator, publicată de ADENIUM.

Cartea este o colecție de studii care, împreună, coagulează o nouă viziune. Am citit, cu mult interes, aproape toată cartea. Autorii, cei mai mulți tineri, dar solid intelectuali. Ei au înțeles istoria și s-au revoltat sincer față de trecutul perioadei postcomuniste. Tânăra generație demonstrează o luciditate profundă și un angajament încurajator pentru viitorul care va veni. O revoltă de o violență meritată de întreaga noastră istorie de până acum. Citind cartea sunt convins că istoria nu mai poate să continue tot așa ca până acum. Sincer, cred că se deschide o nouă oportunitate a României pe care noua generație se angajează să o fructifice.

Domnule Emanuel Copilaș, felicitări. Prezentul volum conține furia trecutului. Inevitabil așteptăm cel de al doilea volum: Ce va fi după? Cartea este un simbol de eliberare intelectuală de întreaga ideologie a tranziției. Intelectualii suporteri ai lui Băsescu nu mai au nici un loc în spațiu public. Cu siguranță, nu pe prima scenă.

Recomand cu căldură să citiți cartea. E puțin spus că studiile citite din carte mi-au plăcut. Am fost entuziasmat pentru noua deschidere care se anunță.



Facebook

(Re)thinking Europe

O contribuție creștină pentru viitorul proiectului european Între 27 și 29 octombrie 2017 am avut onoarea să particip din partea României la o conferință istorică organizată de Vatican, prima la astfel de dimensiuni, ocazie în care Biserica prin mesajul Papei Francisc a redeschis dialogul cu lumea politică europeană. Evenimentul a ...

Demonocraţia – „dezvoltare creatoare” a liberalismului românesc

Ca simplu anonim trecut, de câtva timp, în gradena istoriei şi gratificat cu Înaltul titlu de… pensionar, am urmărit desfăşurarea celor două congrese ale asocierilor rivale politic, dar vizibil unite în aflarea în treabă, atunci când vine vorba de problemele reale ale ţării şi de agenda cetăţeanului tânăr dus cu… ...

Societatea supravegheată vs. Capitalism (românesc)

Trecerea în revistă, pe scurt Ca mulți alții, m-am întrebat și eu de-a lungul timpului „ce e de făcut” pentru a reporni România? Primul pas, este să aflu „unde sunt”. Care sunt etapele prin care am trecut? Iată o schiță a lor, cu mențiunea că acestea se subîntind una alteia, unde începe ...

Forumul Economic Mondial de la Davos, mesajul Papei Francisc și mesajul elitelor pentru viitor

Papa Francisc “A venit timpul să ne asumăm timpul și responsabilititatea pentru ca toată lumea să poată trăi în demnitate” Între 23 și 26 ianuarie a avut loc la Davos una dintre cele mai importante întâlniri ale anului 2018, ocazie în care elitele mondiale au discutat despre prezentul și viitorul economic ...

România deleuziană. Fragmentul XXIII, despre încredere.

Despre încredere se poate gândi în două planuri. Într-un prim plan, încrederea ar reprezenta subiect al unei cunoașteri bazate pe cunoștințe. În alt plan, încrederea ar ține de cunoaștere ca spiritualitate. Diferența dintre cele tipuri de cunoașteri stă în faptul că în cadrul cunoașterii ce se fundamentează pe spiritualitate ar fi ...

România deleuziană. Fragmentul XXII despre viața ca adult. Amintiri din secolul XX (I)

Proiectele de sociologie vizuală ale studenților Facultății de Sociologie și Comunicare, Universitatea „Transilvania” din Brașov” au demarat în 2006. Din 2008, ele s-au focalizat pe vârstnicii din lumea satului, pe considerentul că există  șanse mai mari ca adevărul să precumpănească în raport cu imaginea de sine. Ulterior această abordare va ...

Spovedanie profană

Ca profesor  de carieră, care a fost şi obiect şi subiect al ofertelor educative în intervalul istoric dintre Marea Revoluţie socialistă din Octombrie 1917 şi Marea Păcăleală capitalistă din Decembrie 1989, am tresărit la auzul unui slogan din recuzita socialismului de tip bolşevic: „trebuie să schimbăm mentalitatea!”. Rostită cu aplomb prezidenţial, ...

Tranziția societății și oprirea căderii în viitor

În lucrările despre sociologia tranziției, s-a declarat de mai multe ori sfârșitul acesteia. În fapt, există mai multe tranziții dupa 1989, și anume: tranziția politică, de la regimul comunist la democrație, tranziția economică, de la economia de stat la economia de piață și în final tranziția socială, de la societatea ...