Romania Sociala logo
Menu

Alegerile 2016: chiar vrem democrație?

autor:   25 September 2016  

Cătălin Zamfir

România este în criză. Peste câteva luni vin alegerile. Sperăm că vom avea o nouă șansă istorică. Alegerile oferă o nouă oportunitate de depășire a crizei. Vor pune România pe o cale de dezvoltare normală, fără conflicte politice care ar bloca lansarea unui nou proces constructiv.

Totul depinde de cum noi vom vota. Veniți deci la alegeri și votați responsabil.

Suntem chiar siguri? Soarta României chiar va depinde de alegeri sau din nou de actorii politici, interni și, surprinzător, și de cei externi, cu jocurile lor?  Indiferent de rezultatul alegerilor, intervenția distorsionantă a factorului politic poate băga România într-o nouă criză? Nu voința populației exprimată prin vot, ci politicul cu o logică care nu mai are nicio legătură cu principiile democrației. Nu alegerile, ci politicul va fi cheia.

Ce se poate întâmpla?

Ne așteptăm la instaurare unei situații normale. Societatea românească nu este scindată. Cu toți vrem să ieșim din criză: o guvernare mai responsabilă și competentă, să nu ne mai certăm continuu, să punem toți umărul.

Ca rezultat al noii configurații parlamentare, partidul câștigător sau o coaliție parlamentară va forma un guvern care să exprime voința alegătorilor. Programul politic, bun sau mai puțin bun, dar care va exprima opțiunea populației, va fi implementat fără tensiuni sau conflicte. Calmul politic responsabil creează un cadru pentru o evoluție social-economică normală.

Dar alegerile nu reprezintă doar o zi în care vom da votul unei echipe politice sau alta în funcție de credibilitatea probată în trecut de activitatea lor. Dar alegerile sunt mult mai mult. Ne așteptăm ca în perioada preelectorală să avem discuții publice asupra problemelor cruciale ale țării și a opțiunilor politice ale partidelor. Vom alege nu numai între echipe, dar și între programe, direcții, soluții.

Profilul perioadei preelectorale este un test de democrație. Perioada preelectorală va fi dominată de certuri între politicieni sau discuții asupra problemelor României și a soluțiilor propuse de partide. Deocamdată domină certurile dintre politicieni. Intervenția DNA-ului riscă să fie un nou factor perturbator. Ce actori politic au noi dosare? Cine va mai fi arestat preventiv? Și atunci ce alegem? Ne vom prezenta la alegeri într-o stare de confuzie. Vom alege ceva, dar DNA va putea decide înainte și după cu totul altceva.

Alegerile. În general, ne așteptăm ca ele să se decurgă normal. Experiențele trecute ne creează și un gust amar. Ne e teamă de surprize neplăcute. Trebuie să fim mai atenți.

După alegeri. Normal, vom avea o configurație parlamentară care va exprima voința electoratului. Ne așteptăm ca parlamentul să-și exprime liber opțiunea pentru noul guvern. Suntem năuciți de un nou factor: ne așteptăm ca Președintele să promoveze din poziția sa voința politică. De aceea a fost ales. Dar dacă Președintele vrea guvernul lui ? Nu cel ales de electorat, ci ce vrea el ? Președintele a afirmat-o cu tărie de mai multe ori. Are Președintele dreptul să aibă un guvern al lui ? Spiritul Constituției nu o permite. Dacă însă asta se va întâmpla, vom intra într-o nouă criză politică, nu generată de alegeri, ci de conflictul dintre Președinte și Parlament.

Cine nu știe istoria riscă să o repete. Un sociolog român de talie mondială, Mattei Dogan, a oferit o analiză a sistemului politic dinainte de război, care este surprinzător de actuală. Schematic, lucrurile au stat așa: credeam că electoratul alege. Dogan demonstrează statistic că lucrurile nu au fost cum credeam. Nu electoratul, ci regele a ales. Mecanismul a fost următorul: electoratul alege un parlament și acesta alege, democratic, un guvern. Regele are însă o altă părere. Nu-i place guvernul și îl demite. Impune un nou guvern provizoriu al său. Parlamentul nu susține guvernul regelui și regele demite parlamentul și organizează noi alegerile. Cine câștigă noile alegeri? Surpriză. Guvernul regelui câștigă alegerile.

Dar care este ”guvernul Președintelui”? Am fost lămuriți: un guvern format de Partidul liberal, care însă, după toate sondajele, va fi minoritar în parlament. Se prefigurează un act politic unic. Este nominalizat un guvern minoritar în parlament. Profitând de posibila lașitate a parlamentarilor care nu vor să se confrunte cu noi alegeri, guvernul impus va fi acceptat împotriva votului electoral. Parlamentul poate să nu voteze guvernul Președintelui. Președintele poate desemna același guvern sau un altul tot minoritar. După trei respingeri, parlamentul va fi demis, urmând noi alegeri. Mai există și o altă posibilitate: președintele va exercita o presiune asupra partidelor politice, dincolo de voința electoratului, pentru a realiza o altă configurație parlamentară.

Mulți oameni politic se tem de repetarea istoriei. Alegerile produc un parlament. Dar Președintelui poate nu-i convine noua configurație a parlamentului și impune un alt guvern. Este asta în spiritul democrației?

Inevitabil, vom asista la o nouă criză politică. Cine este responsabil de noua criză? Are președintele autoritatea de a induce o nouă criză împotriva voinței electoratului?

E clar că democrația nu înseamnă simplu doar alegeri libere în ziua alegerilor. Alegerile sunt libere dacă voința electoratului va fi promovată de sistemul politic. Democrație înseamnă un complex instituțional, de norme și reglementări capabile să promoveze voința populației. Dar și o poate distorsiona. Cred că ne confruntăm cu o criză instituțională a democrației noastre. Și trebuie să exercităm presiune pentru a evita instaurarea mecanismelor antidemocratice.

Care sunt factorii politici care pot avea un rol esențial în desfășurarea normală a democrației românești? Evident, factorii politici: partidul care va câștiga alegerile (singur sau în coaliție), opoziția care va respecta voința majoritară și va acționa cu responsabilitate pentru a promova interesul colectiv; președintele are rolul de a contribui la instaurarea unui echilibru instituțional și politic. Control democratic înseamnă și controlul reciproc al actorilor politici.

 



Facebook

Cum ne imaginăm că va fi viitorul?

Este o întrebare pe care fiecare dintre noi ne-o punem. Cel mai simplu este să invoc propria mea experienţă. În anii ’60 eram tânăr. Viitorul mi se părea confuz. Pe de o parte, politic ni se oferea un model de viitor: o societate socialistă, care va evolua spre comunism. Problema era a credibilităţii. Imensa majoritate a românilor ...

Franţa, un avertisment pentru viitoarele crize ale Europei?

Ne preocupă tot mai mult viitorul. Încă îl populăm aproape exclusiv cu speranţe. Un salt l-am făcut. Disciplinăm speranţele cu date şi cunoştinţe despre cum putem evolua în sensul dorit. Suntem însă mereu surprinşi că realitatea care năvăleşte în prezent nu se prea potriveşte cu predicţiile noastre. Constatăm că avem o capacitate scăzută de a ...

File din „Jurnalul de cercetare” (Boldești, 1967)

Printre fişele mele de lectură am găsit câteva pagini de însemnări aşternute pe hârtie în urmă cu mai mult de o jumătate de secol: „Drumuri şi oameni. Boldeşti, 23.05.1967”. La Boldești, Institutul de Psihologie al Academiei RSR, prin secția de Psihologie socială, condusă de Traian Herseni, a realizat prima cercetare psihosociologică de teren, pe baza ...

România deleuziană: fragmentul XXVIII, despre păsări și animale (II)

Semnificația problemei: ,,Problema animalităţii” nu este, firește una oarecare. Dacă o consider decisivă, cum se spune, şi încă de multă vreme, în ea însăşi şi pentru valoarea ei strategică este pentru că, dificilă şi enigmatică în sine, ea reprezintă totodată şi limita pe care se întemeiază şi pornind de la ...

Istoria socială a României

Dragi cititori, avem plăcerea să vă semnalăm suplimentarea tirajului iniţial al cărţii Istoria socială a României, lucrare elaborată de profesorul Cătălin Zamfir şi un grup de cercetători ai Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV). Cartea a apărut la finele anului 2018 sub îngrijirea editurii Academiei Române şi face parte dintr-o colecţie mai largă ...

Politica financiară a guvernării PSD-ALDE – pro şi contra: 5. Problemele bugetelor locale

Succesul pe termen lung al actualei politici financiare presupune continuitate, răbdare şi consecvenţă în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor reziduale. O asemenea problemă o constituie gradul extrem de redus al autonomiei financiare de care beneficiază autorităţile publice locale. Spre exemplu, veniturile autorităţilor publice locale au totalizat anul trecut 77,854 miliarde lei ...

De ce este ignorată sociologia în România?

Iată o întrebare la care am încercat să găsesc răspuns şi înainte şi după schimbarea de paradigmă ideologică din Decembrie 1989. Sociologia sub regimul comunist: ascultată din politeţe, dar ignorată În timpul guvernării comuniste, când aveam obligaţia de a integra în „câmpul muncii” absolvenţii care refuzau repartiţia primită după absolvirea şcolii profesionale, a liceului de specialitate şi chiar ...

Politica financiară a guvernării PSD-ALDE – pro şi contra: 4. Companiile nefinanciare cu capital străin, mai competitive decât cele autohtone

Boomul economic din România ultimilor ani nu reprezintă doar o consecinţă a mixului de politici  fiscal-monetare pus în practică de guvernul român şi de BNR. În opinia mea, pe lângă relaxarea fiscală şi creşterea semnificativă a pensiilor şi a salariilor din sectorul public, performanţele remarcabile ale companiilor nefinanciare cu capital ...