Romania Sociala logo
Menu

Alegerile 2016: chiar vrem democrație?

autor:   25 September 2016  

Cătălin Zamfir

România este în criză. Peste câteva luni vin alegerile. Sperăm că vom avea o nouă șansă istorică. Alegerile oferă o nouă oportunitate de depășire a crizei. Vor pune România pe o cale de dezvoltare normală, fără conflicte politice care ar bloca lansarea unui nou proces constructiv.

Totul depinde de cum noi vom vota. Veniți deci la alegeri și votați responsabil.

Suntem chiar siguri? Soarta României chiar va depinde de alegeri sau din nou de actorii politici, interni și, surprinzător, și de cei externi, cu jocurile lor?  Indiferent de rezultatul alegerilor, intervenția distorsionantă a factorului politic poate băga România într-o nouă criză? Nu voința populației exprimată prin vot, ci politicul cu o logică care nu mai are nicio legătură cu principiile democrației. Nu alegerile, ci politicul va fi cheia.

Ce se poate întâmpla?

Ne așteptăm la instaurare unei situații normale. Societatea românească nu este scindată. Cu toți vrem să ieșim din criză: o guvernare mai responsabilă și competentă, să nu ne mai certăm continuu, să punem toți umărul.

Ca rezultat al noii configurații parlamentare, partidul câștigător sau o coaliție parlamentară va forma un guvern care să exprime voința alegătorilor. Programul politic, bun sau mai puțin bun, dar care va exprima opțiunea populației, va fi implementat fără tensiuni sau conflicte. Calmul politic responsabil creează un cadru pentru o evoluție social-economică normală.

Dar alegerile nu reprezintă doar o zi în care vom da votul unei echipe politice sau alta în funcție de credibilitatea probată în trecut de activitatea lor. Dar alegerile sunt mult mai mult. Ne așteptăm ca în perioada preelectorală să avem discuții publice asupra problemelor cruciale ale țării și a opțiunilor politice ale partidelor. Vom alege nu numai între echipe, dar și între programe, direcții, soluții.

Profilul perioadei preelectorale este un test de democrație. Perioada preelectorală va fi dominată de certuri între politicieni sau discuții asupra problemelor României și a soluțiilor propuse de partide. Deocamdată domină certurile dintre politicieni. Intervenția DNA-ului riscă să fie un nou factor perturbator. Ce actori politic au noi dosare? Cine va mai fi arestat preventiv? Și atunci ce alegem? Ne vom prezenta la alegeri într-o stare de confuzie. Vom alege ceva, dar DNA va putea decide înainte și după cu totul altceva.

Alegerile. În general, ne așteptăm ca ele să se decurgă normal. Experiențele trecute ne creează și un gust amar. Ne e teamă de surprize neplăcute. Trebuie să fim mai atenți.

După alegeri. Normal, vom avea o configurație parlamentară care va exprima voința electoratului. Ne așteptăm ca parlamentul să-și exprime liber opțiunea pentru noul guvern. Suntem năuciți de un nou factor: ne așteptăm ca Președintele să promoveze din poziția sa voința politică. De aceea a fost ales. Dar dacă Președintele vrea guvernul lui ? Nu cel ales de electorat, ci ce vrea el ? Președintele a afirmat-o cu tărie de mai multe ori. Are Președintele dreptul să aibă un guvern al lui ? Spiritul Constituției nu o permite. Dacă însă asta se va întâmpla, vom intra într-o nouă criză politică, nu generată de alegeri, ci de conflictul dintre Președinte și Parlament.

Cine nu știe istoria riscă să o repete. Un sociolog român de talie mondială, Mattei Dogan, a oferit o analiză a sistemului politic dinainte de război, care este surprinzător de actuală. Schematic, lucrurile au stat așa: credeam că electoratul alege. Dogan demonstrează statistic că lucrurile nu au fost cum credeam. Nu electoratul, ci regele a ales. Mecanismul a fost următorul: electoratul alege un parlament și acesta alege, democratic, un guvern. Regele are însă o altă părere. Nu-i place guvernul și îl demite. Impune un nou guvern provizoriu al său. Parlamentul nu susține guvernul regelui și regele demite parlamentul și organizează noi alegerile. Cine câștigă noile alegeri? Surpriză. Guvernul regelui câștigă alegerile.

Dar care este ”guvernul Președintelui”? Am fost lămuriți: un guvern format de Partidul liberal, care însă, după toate sondajele, va fi minoritar în parlament. Se prefigurează un act politic unic. Este nominalizat un guvern minoritar în parlament. Profitând de posibila lașitate a parlamentarilor care nu vor să se confrunte cu noi alegeri, guvernul impus va fi acceptat împotriva votului electoral. Parlamentul poate să nu voteze guvernul Președintelui. Președintele poate desemna același guvern sau un altul tot minoritar. După trei respingeri, parlamentul va fi demis, urmând noi alegeri. Mai există și o altă posibilitate: președintele va exercita o presiune asupra partidelor politice, dincolo de voința electoratului, pentru a realiza o altă configurație parlamentară.

Mulți oameni politic se tem de repetarea istoriei. Alegerile produc un parlament. Dar Președintelui poate nu-i convine noua configurație a parlamentului și impune un alt guvern. Este asta în spiritul democrației?

Inevitabil, vom asista la o nouă criză politică. Cine este responsabil de noua criză? Are președintele autoritatea de a induce o nouă criză împotriva voinței electoratului?

E clar că democrația nu înseamnă simplu doar alegeri libere în ziua alegerilor. Alegerile sunt libere dacă voința electoratului va fi promovată de sistemul politic. Democrație înseamnă un complex instituțional, de norme și reglementări capabile să promoveze voința populației. Dar și o poate distorsiona. Cred că ne confruntăm cu o criză instituțională a democrației noastre. Și trebuie să exercităm presiune pentru a evita instaurarea mecanismelor antidemocratice.

Care sunt factorii politici care pot avea un rol esențial în desfășurarea normală a democrației românești? Evident, factorii politici: partidul care va câștiga alegerile (singur sau în coaliție), opoziția care va respecta voința majoritară și va acționa cu responsabilitate pentru a promova interesul colectiv; președintele are rolul de a contribui la instaurarea unui echilibru instituțional și politic. Control democratic înseamnă și controlul reciproc al actorilor politici.

 



Facebook

(Re)thinking Europe

O contribuție creștină pentru viitorul proiectului european Între 27 și 29 octombrie 2017 am avut onoarea să particip din partea României la o conferință istorică organizată de Vatican, prima la astfel de dimensiuni, ocazie în care Biserica prin mesajul Papei Francisc a redeschis dialogul cu lumea politică europeană. Evenimentul a ...

Demonocraţia – „dezvoltare creatoare” a liberalismului românesc

Ca simplu anonim trecut, de câtva timp, în gradena istoriei şi gratificat cu Înaltul titlu de… pensionar, am urmărit desfăşurarea celor două congrese ale asocierilor rivale politic, dar vizibil unite în aflarea în treabă, atunci când vine vorba de problemele reale ale ţării şi de agenda cetăţeanului tânăr dus cu… ...

Societatea supravegheată vs. Capitalism (românesc)

Trecerea în revistă, pe scurt Ca mulți alții, m-am întrebat și eu de-a lungul timpului „ce e de făcut” pentru a reporni România? Primul pas, este să aflu „unde sunt”. Care sunt etapele prin care am trecut? Iată o schiță a lor, cu mențiunea că acestea se subîntind una alteia, unde începe ...

Forumul Economic Mondial de la Davos, mesajul Papei Francisc și mesajul elitelor pentru viitor

Papa Francisc “A venit timpul să ne asumăm timpul și responsabilititatea pentru ca toată lumea să poată trăi în demnitate” Între 23 și 26 ianuarie a avut loc la Davos una dintre cele mai importante întâlniri ale anului 2018, ocazie în care elitele mondiale au discutat despre prezentul și viitorul economic ...

România deleuziană. Fragmentul XXIII, despre încredere.

Despre încredere se poate gândi în două planuri. Într-un prim plan, încrederea ar reprezenta subiect al unei cunoașteri bazate pe cunoștințe. În alt plan, încrederea ar ține de cunoaștere ca spiritualitate. Diferența dintre cele tipuri de cunoașteri stă în faptul că în cadrul cunoașterii ce se fundamentează pe spiritualitate ar fi ...

România deleuziană. Fragmentul XXII despre viața ca adult. Amintiri din secolul XX (I)

Proiectele de sociologie vizuală ale studenților Facultății de Sociologie și Comunicare, Universitatea „Transilvania” din Brașov” au demarat în 2006. Din 2008, ele s-au focalizat pe vârstnicii din lumea satului, pe considerentul că există  șanse mai mari ca adevărul să precumpănească în raport cu imaginea de sine. Ulterior această abordare va ...

Spovedanie profană

Ca profesor  de carieră, care a fost şi obiect şi subiect al ofertelor educative în intervalul istoric dintre Marea Revoluţie socialistă din Octombrie 1917 şi Marea Păcăleală capitalistă din Decembrie 1989, am tresărit la auzul unui slogan din recuzita socialismului de tip bolşevic: „trebuie să schimbăm mentalitatea!”. Rostită cu aplomb prezidenţial, ...

Tranziția societății și oprirea căderii în viitor

În lucrările despre sociologia tranziției, s-a declarat de mai multe ori sfârșitul acesteia. În fapt, există mai multe tranziții dupa 1989, și anume: tranziția politică, de la regimul comunist la democrație, tranziția economică, de la economia de stat la economia de piață și în final tranziția socială, de la societatea ...