Romania Sociala logo
Menu

CHELCEA, SEPTIMIU – Aşa a fost? – Aşa îmi aduc aminte: 1945-2015

autor:   31 March 2017   

Așa Copertă 3.02.2017. Ed. IIPostfață: Mihai Dinu Gheorghiu

Ediția a doua, revăzută şi adăugită, Iaşi, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, 2017 (386 pag., preț de producție: 40 ron)

Nu încerc să adun pietricele şi fire de nisip pentru a-mi ridica un soclu. Am păcatele mele. Şi nu puţine. Îmi atribui, totuşi, calitatea de a nu fi trădat condiţia de profesor, chiar după ce vârsta m-a despărţit de catedra universitară.

Jonathan Haidt, profesor la New York University, argumentează că „Intuiţiile sunt primele, urmate de gândirea strategică” (J. Haidt, Mintea moralistă. De ce ne dezbină politica şi religia?, Bucureşti, Editura Humanitas, 2016, p. 77). În acest scop, psihosociologul American citat a creat metafora „călăreţul pe un elefant” pentru a explica enigmele vieţii de zi cu zi, necunoscutele comportamentului moral. „Călăreţul este judecata noastră conştientă – şirul de cuvinte şi de imagini de care suntem perfect conştienţi. Elefantul reprezintă cele 99 de procente ale proceselor mentale – cele care se produc fără să ne dăm seama, în subconştient, însă care ne guvernează în cea mai mare parte” (ibidem, p. 15). Relaţia dintre călăreţ şi elefant este destul de proastă: „Elefanţii conduc, deşi sunt uneori dispuşi să fie convinşi de călăreţi” (ibidem, p. 80). De regulă, călăreţul este servitorul elefantului, căutând justificarea raţională a direcţiei în care se îndreaptă elefantul.

Dacă „ipoteza fericirii”, bazată pe metafora „călăreţul pe un elefant”, lansată de Jonathan Haidt, va fi susţinută de datele cercetărilor empirice, atunci se pune întrebarea: în timp, şirul de cuvinte şi de imagini de care suntem conştienţi se schimbă? După ani şi ani de când elefantul s-a înclinat spre stânga sau spre dreapta, călăreţul fabric alte argumente sau justifică în acelaşi fel direcţia în care a luat-o elefantul? Privind retrospectiv, cred că „elefantul” meu a fost frica şi „călăreţul”, prudenţa. De fapt, prudenţa nu este nimic altceva decât frică distilată în laboratorul raţiunii.

Faţă de prima ediţie, care s-a epuizat rapid – aşa se întâmplă cu cărţile excelente (Ha, ha, ha!) când sunt scoase în tiraj confidenţial –, am făcut unele completări pentru a se înţelege mai clar contextul în care s-au petrecut cele relatate, am adăugat alte amintiri, cu intenţia de a creiona mai corect persoanele, personajele şi „personulităţile” pe care le-am întâlnit, ca şi contextul social concret în care am interacţionat cu ele. Am inclus câteva note despre cărţile pe care le-am scris din 1972 până în 2016. Nu am revenit asupra celor scrise în prima ediţie, cu toate că unii colegi şi prieteni mi-au sugerat că ar fi trebuit să scriu şi despre…, şi despre… Le-am mulţumit pentru sfaturi şi le-am făcut cadou câte un pix, spunându-le că au şi ei dreptul să aştearnă pe hârtie amintirile lor. Dar cine mai scrie de mână azi? Am greşit. Trebuia să le fac cadou un laptop.

Septimiu Chelcea

Cuprins

Cuvânt înainte la ediţia a II-a   /    9

Introducere   /   13

  1. Într-un cartier din Bucureşti, demolat / 15

Nenea Bunul, Nenea Răul   /   15

Hai, hai, Chelcioiule, ogoeşte-te!   /   58

La Liceul nr. 1 „Nicolae Bălcescu” din Bucureşti   /    65

  1. Student tomnatic silitor / 71

Despre colegii de facultate şi despre profesorii de la Iaşi   /   71

Despre colegii de facultate de la Bucureşti   /   78

Profesorii care mi-au marcat drumul   /    83

Dezgheţul ideologic în Facultatea de Filozofie: a fost şi nu prea   /   98

Cât durează o prietenie din studenţie?   /   102

  1. „Uită tot ce ai învăţat la facultate şi apucă-te să înveţi” / 109

Traian Herseni, un clasic al psihosociologiei româneşti   /   113

1968 – momentul de glorie al lui Ceauşescu   /   119

  1. Asistent universitar: nici student, nici professor / 129

Şedinţele de partid nu erau de partid, ci de partide    /   144

Fiecare epocă îşi are revoluţionarii ei    /   154

Sociologia patronată de Miron Constantinescu    /   158

Vina de a fi fost cu bursă DAAD în R. F. Germania   /   167

Cu studenţii în practica de cercetare sociologică    /   182

Jurnal de practică 1970   /    192

  1. La Academia mult hulită / 205

Cum am ajuns acolo?    /   206

O lume pestriţă   /    219

Sociologia, Cenuşăreasa Academiei „Ştefan Gheorghiu”   /   236

  1. Evenimentele din Decembrie ’89, aşa cum le-am trăit / 267

Semne prevestitoare   /   268

Academia „Ştefan Gheorghiu” atacată de terorişti   /   283

Angajat civil într-o unitate militară   /    290

  1. „Tot ce a fost înainte de ’89 a fost rău” / 295

Un profesor universitar dizident   /   297

Am ajuns şi eu profesor universitar   /   302

  1. Rector la Institutul Naţional de Informaţii / 305

Am acceptat să fiu rector, dar nu am dorit grad military   /   306

Am crezut în autonomia universitară   /   309

Servitutea militară a unui rector „ofiţer-civil”   /   313

O retrospectivă    /   316

  1. Din nou la Universitate / 325

Învăţământul universitar sociologic, cu bune şi cu rele   /   333

Despre unii dintre studenţii mei    /   350

  1. La un pas de „Staţia Terminus” /  361

Postfaţă

Lecţiile profesorului Septimiu Chelcea (Mihai Dinu Gheorghiu)    /   379

NOTĂ

Cartea poate fi cumpărată direct de la editură (e-mail: editura@uaic.ro)



Facebook

Prof.Univ.Dr.Emerit, Eugen BLAGA: “Cel din urmă genial. Gheorghe Zamfir”, Editura Europrint

Cu puțin timp înainte de marele concert din Piața Constituției (21 septembrie), unul din cele mai mari concerte ale artistului din toate timpurile, am reușit, după mai multe luni, să finalizez cea mai recentă carte a noastră. (Eugen, Blaga „ Cel din urmă genial. Gheorghe Zamfir”, Editura Europrint, Oradea, 2018, ...

Despre capitalism, numai de bine. Fragmentul III: Marea Criză 1929-1933

Pentru a putea finanţa cheltuielile din primul război mondial, statele beligerante, cu excepţia SUA care a intrat în război abia în 1917, şi-au multiplicat nesustenabil cantitatea de bani de hârtie. Cu toate acestea, guvernele acestor state, cu excepţia Rusiei, au menţinut şi după terminarea războiului parităţile în aur ale banilor ...

Despre capitalism, numai de bine. Fragmentul IV: URSS şi Acordul de la Bretton Woods

Apariţia URSS în 1922 a constituit o enormă provocare şi un enorm pericol pentru capitalism. Din următoarele motive: suprafaţa sa enormă (22,4 milioane de km2), resursele umane (260 de milioane de locuitori), imensele sale resurse naturale, uriaşul său potenţial economic, dar mai ales regimul său politic marxist-leninist. Pentru prima oară ...

Un orb dus de mână, de cine și unde

Azi noapte am avut un coșmar. Era un orb dus de cineva de mână. Îi spunea orbului că îl duce înainte, dar căile păreau încurcate și ai impresia chiar că îl duce înapoi. M-am uitat mai atent. Cine e  orbul? Am înțeles: România. Dar cine îl duce de mână?  Nu ...

Evolution and Transcendence – Gambling our Path to Deity

As you walk into your local supermarket, you see a line of angry people rioting in the parking lot. They are carrying signs that read “I am not a science experiment” or “say no to frankenfoods,” and they ask you to sign a petition against GMOs. As you recall, the fight ...

Elogiu plictiselii Eseuri psihosociologice

Suceava, Editura Alexandria Pubishing House, 2018 (243 p.) Profesorul Septimiu Chelcea revine în atenția publicului cu o lectură care surpinde încă din titlu. Elogiu plictiselii este botezul unei cărți serioase în care este propusă o autopsiere a gândirii de masă cu efecte asupra individului. Diagnosticul arată cât de slabi suntem în ...

„Protestul diasporei”: o haltă pe drumul destatalizării României

"Ceea ce s-a numit "Protestul diasporei", acum realizăm că mai degrabă impropriu, a fost un eveniment ciudat din multe puncte de vedere. El a șocat opinia publică și a stârnit controverse. Textul lui Adrian Severin oferă un punct de vedere. Cu siguranța sunt si alte opinii. Le vom includem cu interes." ...

Despre capitalism, numai de bine. Fragmentul II: Sistemul bancar global: de la Banca Angliei la Fed

Este absolut evident că punctul slab al acelui capitalism arhetipal îl constituia sistemul bancar, care nu avea suficiente resurse pentru creditarea investiţiilor, a producţiei şi a consumului de bunuri. De regulă, patronii de manufacturi din acea perioadă îşi finanţau din resurse proprii achiziţionarea utilajelor, a materiilor prime şi plata salariilor. ...