Romania Sociala logo
Menu

Cultura dezbaterii și a dialogului în spațiul public românesc

autor:   8 June 2017  

Lucrarea de față își propune să evidențieze anumite aspecte și tendințe actuale din societatea românească cu privire la anumite fenomene, unul care se bucură de atenție în întreaga lume și nu doar aici, fenomenul fake news, dar și altele precum pseudoștiința, manipularea politică etc. Doresc să le includ pe toate aici și nu să acord atenție doar conceptului „fake news”, deoarece consider că toate aceste elemente au consecințe negative în societate. Articolul nu se vrea exhaustiv, ci dorește să evidențieze doar anumite chestiuni, într-un mod sintetic și să fie un punct de pornire spre o cuantificare a fenomenului, care să furnizeze destule date empirice și statistice, spre studii aprofundate pentru a avea o înțelegere exhaustivă asupra acestuia.

Se poate observa cum spațiul public din România este invadat de fake news, cu intenția de a manipula, dezinforma etc. Nu este însă o noutate deoarece aceste lucruri se întâmplă de o perioadă lungă, dar fenomenului fake news i se acordă o atenție deosebită de abia acum, datorită alegerilor prezidențiale din Statele Unite, Brexitului și a unui concept desemnat cuvântul anului de către cei de la Oxford: post-adevărul. Oamenii au acționat în consecință, dar târziu. Chestiunea mă duce cu gândul la reflexivitate, după cum zice profesorul Traian Rotariu „faptul că, prin cunoașterea socialului, se intervine în modificarea lui. Aplicată la concepte și clasificări, ideea aceasta înseamnă simplu, că o persoană care este inclusă într-un anume tip își schimbă atitudinile și comportamentul tocmai în urma acestui act de clasificare1, ea declanșând reacțiile prezente, fiind motivul pentru care aceștia doar acum acordă atenție și iau atitudine.

Dar de ce anume se dezinformează, se răspândesc atâtea știri false, se manipulează sau se atacă atât de mult? Care este intenția celor responsabili de aceste lucruri? Care sunt strategiile sau discursurile folosite de aceștia?

Este evident că aceste lucruri se întâmplă prin intermediul mass-mediei, iar că responsabilii sunt jurnaliști, lideri de opinie, patronii media sau politicieni. Raportul făcut de ActiveWatch scoate în evidență diferitele metode folosite în media și arată că libertatea presei în România are de suferit.2 Acolo regăsim diferite fapte care ilustrează faptul că în spațiul public, politic etc. principalele obiective sunt de a dezinforma și manipula, iar etica pare să lipsească. În unele cazuri, dialogul civilizat pare să fie o raritate, existând în principal dezbateri agresive unde intenția multora este de a-și distruge adversarii, aceștia fiind oameni care au alte opinii decât ei sau care au aceleași intenții. Dar aceste chestiuni se fac nu doar prin dezbateri pentru că multe site-uri, ziare, reviste etc. atacă înverșunat sau demonizează oameni care au alte opinii. Voi prezenta câteva din strategiile/discursurile pe care le folosesc aceștia mai jos în articol.

Pentru a înțelege de ce vor acești indivizi sau grupuri sociale să manipuleze, să dezinformeze cred că perspectiva conflictualistă(teoriile conflictului) sau teoria lui Bourdieu despre câmpurile sociale explică destul de bine cum aceștia vor să dobâbdească anumite resurse sau un anumit capital. Precizez, perspectiva conflictului „se concentrează pe problemele puterii, pe inegalitate și luptă, tinzând să vadă societatea ca un amestec de grupuri distincte ce își urmăresc propriile lor interese. Existența unor interese specifice și disjuncte înseamnă un potențial pentru conflict întotdeuna prezent, unele grupuri având un câștig mai mare față de altele.”3 iar teoria lui Bourdieu afirmă că „actorii sociali acționează în cadrul unui câmp social definit prin relații de putere și de concurență. Ei ocupă o anumită poziție în cadrul câmpului, în funcție de resursele materiale și simbolice la care au acces, sau în termenii lui Bourdieu, în funcție de diferitele tipuri de capital acumulat în timp(capital economic, educațional, lingvistic, social etc.). Capitalul de care dispune un actor social generează în relațiile cu ceilalți actori anumite efecte simbolice, precum: legitimitate, poziții de superioritate simbolică, modalități de ierarhizare sau anumite criterii de percepție și interpretare.”4. Explicațiile pot veni și din partea psihologiei, evoluționismului etc. însă m-am rezumat doar la acestea.

Ceea ce mă interesează însă, sunt modalitatățile prin care aceste grupuri vor să obțină sau să păstreze puterea și faptul că acestea au consecințe negative asupra socialului. Mai exact, mă voi concentra asupra discursurilor pe care aceștia le folosesc. Voi încerca să trasez câteva caracteristici ale acestor discursuri și să ofer exemple concrete.

Cel mai pronunțat aspect este faptul că discursurile sunt puternic ideologizate, unde trei caracteristici sunt fundamentale:

1) maniheismul (atât religios cât și politic) – unde cine nu este cu mine este împotriva mea, iar toți care au păreri contrare sunt răi,

2) monismul moral – doar noi suntem buni,

3) fundamentalismul – doar noi deținem adevărul absolut.

Cu astfel de caracteristici este evident că maniera prin care acești indivizi vorbesc este una grosolană. Auzim în principal doar afirmații tranșante unde dovezile nu există sau sunt fabricate. Acestea sunt îndreptate spre persoane/grupuri (argumentum ad hominem) și unde totul este pus sub o etichetă. În exemple concrete, amintesc eticheta „băsist” promovată de un trust de presă, unde oamenii erau împărțiți în băsiști și anti-băsiști. De altfel, recent, un jurnalist a fost acuzat de manipulare stalinistă5, iar trustul acestuia de presă este de fapt „presă băsisto-johannistă”6, deoarece a postat o poză cu coperta unui manual de geometrie care avea logo-ul nou al primăriei București. Poza însă, nu era reală și a fost ștearsă de către autor. Privind alte etichete similare, un lider de opinie răspunde la anumite atacuri față de persoana care le-a lansat, afirmând că nimeni nu este mai fascistă decât acea persoană7, iar altă figură publică afirmă că leftismul(stânga politică) este de fapt un cult al morții8.

Nu pot să nu reamintesc de asemenea, propaganda politică din alegererile prezidențiale din 2014, unde au fost folosite strategii de manipulare grosolane. Evenimentele de atunci sunt analizate mai concret în cartea „România postcomunistă. Trecut, prezent şi viitor”, de unde citez: „Dincolo de faptul că acest tip de politici viscerale subminează orice posibilitate de discuții raționale, el are și alte efecte negative. În primul rând, duce la înrădăcinarea diviziunilor sociale descrise mai sus și radicalizează suporterii fiecărei tabere în ceea ce privește modul de a interacționa cu cei care nu le împărtășesc opiniile (în general, cei care fac parte din tabăra opusă). Important este și faptul că violența de limbaj este apoi folosită pentru a demoniza întregi categorii sociale și a le delegitima preferințele electorale”.9 De la trădători de neam până la sataniști(cazul Colectiv), exemplele sunt foarte multe și clare, ilustrând perfect o lipsă a unei culturi a dezbaterii și dialogului.

Cu privire la discursurile grosolane folosite de diferiți indivizi, aminesc doar doi autori care au scris despre astfel de chestiuni: Dan Cristea cu articolul Cultura dezbaterii la români, unde scrie: „Fiind o gâlceavă, nu o discuție, dezbaterea la români are un scop distructiv, iar nu unul constructiv, precum de cele mai multe ori în vest. La noi, dezbaterea presupune dușmănie, adversitate continuă, ură față de interlocutor10 și Vasile Dâncu(unde amintesc doar un articol) care scrie că România este scindată în două părți(două bule politice), unde posibilitatea de a avea un discurs neutral sau realist nu există. După cum acesta zice: „Dezbateri între cele două tabere nu au fost. Nu se mai organizează de mult timp. În România, chiar și campaniile electorale se desfășoară prin discursuri paralele. Liderii politici acceptă greu și rar să se confrunte în direct. Merg la televiziuni prietene, cu întrebări aranjate și grafice de propagandă deja pregătite.”11.

Trebuie menționat de altfel și mimetismul de care dau dovadă diferiți intelectuali, lideri de opinie, politicieni etc, înțelegând prin asta, că aceștia preiau diferite discursuri din exterior și încearcă să le adapteze la contextul României. În acest caz, consider că Teoria Formelor fără Fond ar putea fi aplicată foarte bine în analiza discursului, comunicare. Ceea ce susține pe scurt această teorie este: „Formele fără fond sunt sistemele de legi și instituții moderne preluate mecanic de elitele românești din societățile occidentale în scopul accelerării procesului de modernizare a societății, fără a fi adaptate la particularitățile istorice sociale și culturale ale fondului intern. Din cauza acestui mimetism instituțional, aceste forme sau instituții moderne nu-și dovedesc funcționalitatea în toate componentele societății.”12 În cazul nostru, discursurile sunt preluate mecanic din societățile occidentale de către diferiți indivizi ce vor să păstreze sau să obțină puterea(elite, lideri de opinie, politicieni, jurnaliști etc.). Ele se doresc instituționalizate, se forțează adaptarea lor în contextul actual, iar acestea pot să funcționeze doar pe anumite paliere ale societății. Un exemplu ar putea fi diferite conspirații promovate prin mass-media, precum marxismul cultural, neo-marxismul(site-urile În Linie Dreaptă sau Activenews fiind exemple în acest sens)similar cu conspirațiile despre masonerie(dacă dușmanul nu există, atunci este inventat), sau alte etichete preluate din politica din Statele Unite, unde leftist, progresist, conservator etc. sunt exclusiv peiorative.

Fenomenul poate fi tratat din diferite unghiuri, explicat pe mai multe niveluri, de mai multe discipline științifice. Se găsesc multe cărți care explică cauzele și consecințele fenomenului, asupra societății și științei, în complexitatea lui. Amintesc doar câteva: „The Death of Expertise: The Campaign Against Established Knowledge and Why it Matters” de către Thomas Nichols, „Not a Scientist: How Politicians Mistake, Misrepresent, and Utterly Mangle Science” de Dave Levitan, „The War on Science: Who’s Waging It, Why It Matters, What We Can Do About It” de Shawn Lawrence Otto, „The Righteous Mind: Why Good People Are Divided by Politics and Religion” de Jonathan Haidt etc.

În concluzie, trebuie să adresăm cauzele acestui fenomen cu consecințe negative, unde primează gândirea tribală, gândirea partizană, uniformitatea în opinii, atacurile, refuzul dialogului, intoleranța, lipsa de obiectivitate, senzaționalismul, pseudoștiința etc și să privim în primul rând, contextul social de unde acesta apare, propunând apoi soluțiile. Scopul este de a crea o cultură a dezbaterii și a dialogului și cei care înțeleg importanța acestei culturi au o anumită responsabilitate pentru acest lucru.

1 Rotariu, Traian, Fundamentele Metodologice ale Științelor Sociale, Editura Polirom, Iași, 2016, p 137

2 http://activewatch.ro/Assets/Upload/files/FreeEx/rapoarte/Raport%20FreeEx%202015-2016.pdf

3 Giddens, Anthony, Sociologie ediția a V-a, Editura ALL, București, 2010, p 20

4 Beciu, Camelia, Sociologia comunicării și a spațiului public:concepte, teme, analize, Editura Polirom, Iași, 2011, p 54

5 http://www.reportervirtual.ro/2017/05/jurnalist-pro-tv-acuzat-ca-a-generat-un-fake-news-cu-logo-ul-bucurestiului.html

6https://www.facebook.com/mirel.palada/posts/1532370746775316?match=cmFyZXMgbmFzdGFzZSxtaXJlbCBwYWxhZGEs

7 http://inliniedreapta.net/jurnal/video-mihail-neamtu-nimeni-nu-e-mai-fascist-decat-un-om-ca-doamna-sidonia-bogdan/

8 https://www.facebook.com/teodor.baconschi.3/posts/1045044782297189

9 Stan, Lavinia, Vancea, Diane(coordonatori), România postcomunistă. Trecut, prezent şi viitor, Editura Polirom, Iași, 2017, p 137

10 http://www.contributors.ro/editorial/cultura-dezbaterii-la-romani/

11 Dâncu, Vasile, Protestez, deci #Exist, în Revista SINTEZA, numărul 38, Martie-Aprilie 2017, p 4

12 Schifirneț, Constantin, Modernitatea tendențială. Reflecții despre evoluția modernă a societății, Editura Tritonic, București, 2016, p 92



Facebook

„Est modus in rebus!…” – interviu cu prof. dr. Gheorghiță Geană

Gheorghiță Geană este profesor la facultățile de sociologie și filosofie ale Universității din București și cercetător ştiinţific la Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer” al Academiei Române. Stiripentruviata.ro i-a pus câteva întrebări legate de subiectul cel mai dezbătut al momentului: definiția familiei și legătura acesteia cu înțelegerea comportamentului sexual uman. Intrebare: ...

O manifestare ştiinţifică de prestigiu

Pe 9 mai, la Bogaţi a avut loc Simpozionul Naţional „Sociologii şi MareaUnire. 80 de ani de la cercetarea sociologică a Comunei Bogaţi”, organizat de Asociaţia Română de Sociologie, Universitatea din Piteşti, Consiliul Local Bogaţi şi Centrul Regional de Excelenţă pentru Studii şi Cercetare. Manifestarea s-a bucurat de o participare ...

Strategia Națională a Educației parentale I. Cine schimbă societatea românească și în ce direcție?

Ministerul educației... a lansat o dezbatere publică pe un proiect de Strategie Națională de educație parentală, care urmează să fie adoptat prin lege. Ideea pare simplă: se introduce o nouă profesie/ ocupație, de educator parental; se creează un sistem național de educatori parentali; aceștia vor educa pe părinți și părinții vor ...

(Re)thinking Europe

O contribuție creștină pentru viitorul proiectului european Între 27 și 29 octombrie 2017 am avut onoarea să particip din partea României la o conferință istorică organizată de Vatican, prima la astfel de dimensiuni, ocazie în care Biserica prin mesajul Papei Francisc a redeschis dialogul cu lumea politică europeană. Evenimentul a ...

Despre capitalism, numai de bine. Fragmentul I: Scrierea si rescrierea istoriei capitalismului: între „mâna invizibila” si sclavagism

După cum este cunoscut, capitalismul a redevenit acum trei decenii cel mai important numitor comun al lumii contemporane. Drept urmare, lumea de azi este sută la sută capitalistă, fie că este vorba de SUA, de sateliţii acesteia, de Brazilia, de Rusia, de India, de China, de Africa de Sud, de ...

Societatea supravegheată vs. Capitalism (românesc)

Trecerea în revistă, pe scurt Ca mulți alții, m-am întrebat și eu de-a lungul timpului „ce e de făcut” pentru a reporni România? Primul pas, este să aflu „unde sunt”. Care sunt etapele prin care am trecut? Iată o schiță a lor, cu mențiunea că acestea se subîntind una alteia, unde începe ...

Despre copil: cel ce se îndreaptă spre viitor cu trecutul pe umeri (I)

Al cui este copilul?: Răspunsul îl găsim într-un poem al lui Kahlil Gibran: ,,Iar o femeie care purta un prunc în brațe spuse: ,, Vorbește-ne despre  Copii”. Și el glăsui: ,,Copiii voștri nu sunt copiii voștri. Ei sunt fiii și fiicele dorului Vieții de ea însăși îndrăgostită. Ei vin prin voi, dar nu din voi, Și, ...

România deleuziană. Fragmentul XXIII, despre încredere.

Despre încredere se poate gândi în două planuri. Într-un prim plan, încrederea ar reprezenta subiect al unei cunoașteri bazate pe cunoștințe. În alt plan, încrederea ar ține de cunoaștere ca spiritualitate. Diferența dintre cele tipuri de cunoașteri stă în faptul că în cadrul cunoașterii ce se fundamentează pe spiritualitate ar fi ...