Romania Sociala logo
Menu

De ce Trump, nu Clinton? Partea a doua: campania

autor:   15 November 2016  

Iulian Stănescu

În comentariul precedent, afirmam că, atunci când rezultatul unor alegeri este strâns, candidatul şi campania fac diferenţa.

Cum au arătat campaniile lui Donald Trump şi Hillary Clinton, puse față-n față?

Cum au arătat campaniile lui Donald Trump şi Hillary Clinton, puse față-n față?

Organizare şi profilul persoanelor cheie

Aparent, ambele campanii au continuat modelul ultimelor alegeri, cu o conducere bicefală. Pe de o parte, o persoană care se ocupă de partea administrativă, logistică şi financiară, iar pe de altă parte, o altă persoană care coordonează elaborarea şi execuţia strategiei de campanie, conţinutul mesajelor şi narativelor. În România, o asemenea structură poate părea neobişnuită. Funcţionalitatea reiese tocmai din completarea firească între cele două roluri.

Campania lui Clinton a fost condusă de John Podesta (preşedinte) şi Robbie Mook (manager). Podesta este tipic pentru ceea ce americanii numesc „Washington insider”, adică un personaj cu experienţă în politică în partid, executiv şi zona de lobby. Un apropiat colaborator al managerului de campanie al lui Obama din 2008, Mook este un organizator, nu un strateg. În mod nebişnuit, Clinton a ales să nu aibă un strateg de campanie propriu-zis, respectiv pe cineva cu profil profesional din zona ştiinţelor sociale sau ştiinţelor comunicării. Serviciile de sondare şi, parţial, cele de elaborare a mesajelor au fost externalizate către Benenson Strategy, firmă folosită şi de preşedintele Obama în trecut pentru sondaje. Cel mai probabil, strategia şi mesajele candidatei au rămas la nivelul unui comitet ad-hoc format din consilieri apropiaţi, Bill Clinton şi consultantul extern campaniei. Într-o asemenea structură, unitatea de concepţie şi acţiune nu poate decât să lase de dorit. [1]

Donald Trump a trecut prin trei conduceri succesive ale campaniei sale. În ultima fază, după convenţia Partidului Republican din vară, campania a fost condusă de Stephen Bannon (CEO/director general), directorul saitului de ştiri Breitbart News şi de Kellyanne Conway (manager de campanie), politolog, care deţine propria firmă de sondaje. La polul opus lui Clinton, la conducerea campaniei lui Trump s-au aflat două persoane cu experienţă în strategie şi comunicare politică. Şi tot spre deosebire de Clinton, Trump a avut un strateg de campanie propriu-zis.

Fonduri de campanie

Postura lui Hillary Clinton de candidat al sistemului sau ceea ce americanii numesc „The Establishment” se întrevede şi din disparitatea masivă de fonduri dintre cele două campanii. Tradiţional, republicanii sunt sprijiniţi puternic de mediul de afaceri, mai ales de marile corporaţii şi organizaţii patronale, iar democraţii se confruntă cu serioase probleme ce reies din acest dezechilibru financiar.

Bugetele de campanie [2]

Hillary Clinton: 497 milioane USD propria campanie, 189 milioane USD alte grupuri de sprijin.

Donald Trump: 247 milioane USD propria campanie, 59 milioane USD alte grupuri de sprijin.

Publicitate TV

În America, mai mulţi bani înseamnă, în primul şi primul rând, mai multă propagandă electorală prin publicitate TV. Cum mai multă propagandă înseamnă, de regulă, mai multe voturi, rezultă că în 90% dintre cazuri candidatul cu mai mulţi bani câştigă, indiferent că este vorba de alegeri prezidenţiale sau pentru Congres (parlamentare). [3] În 2016, Clinton a cheltuit cam de 2,5 ori mai mult decât Trump pe reclame TV. [4]

Bugetele pentru publicitate TV

Clinton: 253 milioane USD

Trump: 93 milioane USD

Internet şi reţele de socializare

În SUA, televiziunea este un mediu în declin, iar internetul un mediu de comunicare în ascendenţă. Deşi mai dificil de măsurat prezenţa celor doi candidaţi pe Internet, numărul de utilizatori Facebook conectaţi la paginile oficiale şi numărul de abonaţi la contul oficial de Twitter oferă o imagine relevantă.

Facebook

Clinton: 9,4 milioane

Trump: 14,6 milioane

Twitter

Clinton: 11 milioane

Trump: 15 milioane

Mitinguri

În ultima săptămână de campanie [4]

Clinton: 19 mitinguri în 8 state

Trump: 26 mitinguri în 12 state

De notat că Trump a încheiat campania în forţă, cu un miting la 1 noaptea, chiar în ziua alegerilor, în statul Michigan.

Mitingul cu cea mai numeroasă asistenţă [4]

Clinton: 14-18.000 persoane

Trump: 28.000 persoane

Trăgând linie, configuraţia la vârf a echipei de campanie şi direcţiile de acţiune reflectă specificul candidaturilor.

Clinton a optat pentru o campanie în linia celor precedente: un buget de campanie cât mai mare, care să permită publicitate TV cât mai multă şi buget de aducere la vot a alegătorilor. În această lumină, capătă sens profilul de organizatori, nu de strategi, ai celor care i-au condus campania. Dezavantajele unei asemenea campanii constau în apropierea (pentru unii, dependenţa) candidatului de marii donatori, timpul petrecut pentru strângerea de fonduri în detrimentul campaniei şi serioase probleme în articularea unei strategii, narative şi mesaje de succes.

Trump a urmat calea unei campanii insurgente, anti-sistem. A căutat să compenseze dezavantajul financiar prin mai multă campanie de teren. Respins de marii donatori şi de marile corporaţii, nu a mai fost nevoit să consume atât de mult timp pentru curtarea donatorilor. Deficienţele de resurse financiare şi umane au fost compensate, în bună parte, prin buna cooperare cu Comitetul Naţional Republican, condus de Rience Priebus. Nu întâmplător, Priebus a fost invitat să ia cuvântul pe scenă în primul discurs al preşedintelui ales. Ulterior, Priebus a fost nominalizat drept şeful de cabinet al preşedintelui Trump.

Trecând la mediile de comunicare, Clinton a mizat în principal pe televiziune, Trump în primul rând pe Internet. Aşa cum campania lui Richard Nixon din 1968 a fost prima axată pe televiziunea ca principal mediu de comunicare, campania lui Trump va rămâne, probabil, drept prima campanie axată pe Internet ca principal mediu de comunicare.

Dacă Trump nu a putut balansa cantitatea de propagandă a adversarului, a căutat să o suplinească prin calitate, având colaboratori capabili să conceapă o strategie de campanie mai bună. În cele din urmă, o femeie a făcut istorie în campania din 2016. Kellyanne Conway, cea care a conceput strategia de campanie a lui Trump, este prima femeie strateg a unei campanii prezidenţiale câştigătoare. Subiectul strategiilor de campanie rămâne pentru o postare viitoare.

[1] Despre structura campaniei lui Hillary Clinton în

http://www.politico.com/magazine/story/2016/11/hillary-clinton-loses-2016-election-214439

[2] https://www.opensecrets.org/pres16/

[3] https://www.washingtonpost.com/news/the-fix/wp/2014/04/04/think-money-doesnt-matter-in-elections-this-chart-says-youre-wrong/ https://www.opensecrets.org/news/2008/11/money-wins-white-house-and/

[4] http://abcnews.go.com/Politics/hillary-clinton-donald-trumps-campaigns-numbers/story?id=43356783



Facebook

Prof.Univ.Dr.Emerit, Eugen BLAGA: “Cel din urmă genial. Gheorghe Zamfir”, Editura Europrint

Cu puțin timp înainte de marele concert din Piața Constituției (21 septembrie), unul din cele mai mari concerte ale artistului din toate timpurile, am reușit, după mai multe luni, să finalizez cea mai recentă carte a noastră. (Eugen, Blaga „ Cel din urmă genial. Gheorghe Zamfir”, Editura Europrint, Oradea, 2018, ...

Despre capitalism, numai de bine. Fragmentul III: Marea Criză 1929-1933

Pentru a putea finanţa cheltuielile din primul război mondial, statele beligerante, cu excepţia SUA care a intrat în război abia în 1917, şi-au multiplicat nesustenabil cantitatea de bani de hârtie. Cu toate acestea, guvernele acestor state, cu excepţia Rusiei, au menţinut şi după terminarea războiului parităţile în aur ale banilor ...

Despre capitalism, numai de bine. Fragmentul IV: URSS şi Acordul de la Bretton Woods

Apariţia URSS în 1922 a constituit o enormă provocare şi un enorm pericol pentru capitalism. Din următoarele motive: suprafaţa sa enormă (22,4 milioane de km2), resursele umane (260 de milioane de locuitori), imensele sale resurse naturale, uriaşul său potenţial economic, dar mai ales regimul său politic marxist-leninist. Pentru prima oară ...

Un orb dus de mână, de cine și unde

Azi noapte am avut un coșmar. Era un orb dus de cineva de mână. Îi spunea orbului că îl duce înainte, dar căile păreau încurcate și ai impresia chiar că îl duce înapoi. M-am uitat mai atent. Cine e  orbul? Am înțeles: România. Dar cine îl duce de mână?  Nu ...

Evolution and Transcendence – Gambling our Path to Deity

As you walk into your local supermarket, you see a line of angry people rioting in the parking lot. They are carrying signs that read “I am not a science experiment” or “say no to frankenfoods,” and they ask you to sign a petition against GMOs. As you recall, the fight ...

Elogiu plictiselii Eseuri psihosociologice

Suceava, Editura Alexandria Pubishing House, 2018 (243 p.) Profesorul Septimiu Chelcea revine în atenția publicului cu o lectură care surpinde încă din titlu. Elogiu plictiselii este botezul unei cărți serioase în care este propusă o autopsiere a gândirii de masă cu efecte asupra individului. Diagnosticul arată cât de slabi suntem în ...

„Protestul diasporei”: o haltă pe drumul destatalizării României

"Ceea ce s-a numit "Protestul diasporei", acum realizăm că mai degrabă impropriu, a fost un eveniment ciudat din multe puncte de vedere. El a șocat opinia publică și a stârnit controverse. Textul lui Adrian Severin oferă un punct de vedere. Cu siguranța sunt si alte opinii. Le vom includem cu interes." ...

Despre capitalism, numai de bine. Fragmentul II: Sistemul bancar global: de la Banca Angliei la Fed

Este absolut evident că punctul slab al acelui capitalism arhetipal îl constituia sistemul bancar, care nu avea suficiente resurse pentru creditarea investiţiilor, a producţiei şi a consumului de bunuri. De regulă, patronii de manufacturi din acea perioadă îşi finanţau din resurse proprii achiziţionarea utilajelor, a materiilor prime şi plata salariilor. ...