Romania Sociala logo
Menu

De ce Trump, nu Clinton? Partea întâi: candidaţii

autor:   14 November 2016  

Iulian Stănescu

La fiecare 4 ani, alegerile prezidenţiale din SUA ne oferă şansa unei mai bune înţelegeri atât a societăţii americane, cât şi a complexului mecanism din jurul votului.

Rezultatul a fost strâns, chiar foarte strâns.

Clinton este deja în faţă la numărătoarea voturilor şi probabil că la final va avea un avans de circa o jumătate de procent, adică peste o jumătate de milion de voturi. Preşedintele SUA este însă ales indirect, iar în Colegiul Electorat victoria lui Trump este clară: 306 (cu Michigan, unde se mai numără voturi) la 232. Totuşi, cu 80.000 de voturi în plus în Pennsylvania şi 14.000 în Michigan, Clinton ar fi ajuns la Casa Albă [1].

Aşadar, de ce Donald Trump şi nu Hillary Clinton?

Atunci când rezultatul unor alegeri este aşa de strâns, candidatul şi campania sa reprezintă factorii decisivi.

În ceea ce priveşte candidatul, mai ales în cazul unor alegeri uninominale, favorabilitatea sa – adică diferenţa netă între cei care au o opinie favorabilă (sau, şi mai simplu, îl plac) şi cei care au o opinie nefavorabilă – reprezintă indicatorul cheie, mai important chiar decât intenţia generică de vot pentru partidul din care provine.

Alegerile din 2016 au adus o noutate: pentru prima dată, candidaţii ambilor partide, Democrat şi Republican, au fost percepuţi nefavorabil. Clinton a încheiat campania cu -13%, iar Trump şi mai prost, cu -21%, conform datelor de sondaj centralizate de Real Clear Politics [2]. Aceleaşi scoruri au reieşit şi la exit-poll [3]. La aceste valori, orice candidat ar avea mari probleme de a câştiga.

Deşi stătea ceva mai bine la favorabilitate, de ce a pierdut Clinton? Cred că aici sunt cel puţin trei răspunsuri sau explicaţii, toate complementare.

Primul: intensitatea emoţională a curentului de opinie negativ. Aici există date publice din exit-poll, care mă fac să cred că intensitatea emoţională a fost mai puternică în cazul lui Clinton decât al lui Trump. Totuşi, şi mai clare ar fi fost datele din focus-grupuri.

Al doilea: proiecţia de putere, de forţă. Pentru un candidat cu notorietate deplină, după cât de mult e plăcut, al doilea indicator relevant este proiecţia de putere. Acesta ţine şi mai mult de ceea ce numim charismă. Iarăşi nu avem date, însă înclin să cred că Trump, prin felul său de a fi, prin maniera sa, este un personaj care proiectează forţă într-un grad mult mai ridicat decât Clinton. Imaginea sa de om de afaceri de succes, notorietatea dată de un reality show în care decidea cine şi când este dat afară, felul de a vorbi şi de a se îmbrăca etc. – toate contribuie la imaginea de om puternic. În fond, prin proiecţia de forţă a câştigat, în bună parte, alegerile primare din cadrul Partidului Republican şi a trimis acasă 16 politicieni de profesie.

Al treilea: percepţia „Clinton – candidat al sistemului” versus „Trump – candidat insurgent, anti-sistem”.

Abilitatea de a aduce schimbare a fost indicată drept calitatea candidatului care contează cel mai mult de către aproape 40% din respondenţii sondajului la ieşirea de la urne.

Mai important, după o sumedenie de considerente – o întreagă carieră la Washington, uzură din atacuri şi scandaluri repetate de-a lungul unei lungi cariere, numele, Fundaţia Clinton şi legăturile cu marile bănci şi corporaţii, apartenenţa la ceea ce americanii şi britanicii numesc „The Establishment”, provenienţa de la partidul preşedintelui în funcţie, aflat la finalul celui de al doilea mandat – Hillary Clinton a părut a fi candidatul Sistemului, al status-quo-ului, al unei ordini economice şi sociale deloc apreciată (chiar intens detestată) de marea majoritate a americanilor. 62% dintre respondenţii exit-poll au apreciat că SUA sunt într-o direcţie greşită. 67% au considerat că starea economiei este nu prea bună sau slabă. Peste jumătate credeau că economia reprezintă principala problemă a SUA. Toate aceste date de opinie vin în completarea datelor factuale privind ocuparea, nivelul de trai, inegalităţile economice şi sociale din SUA.

În cele din urmă, alegerile au devenit un referendum pro sau contra candidatului perceput a fi „în funcţie” sau care cel puţin reprezintă ordinea statornicită, „Establishment-ul”. Pentru un segment critic de alegători, neajunsurile personale ale lui Trump au contat prea puţin într-o asemenea decizie. Şi mai simplu, oamenii au votat „împotriva” lui Hillary Clinton şi mai puţin „pentru” Trump.

Cam atât acum despre candidaţi. Despre campanie, într-o postare viitoare.

[1] Numărarea voturilor încă nu este încheiată. Rezultate parţiale disponibile la http://edition.cnn.com/election/results

[2] http://www.realclearpolitics.com/epolls/other/president/clintontrumpfavorability.html

[3] Rezultatele sondajului la ieşirea de la urne sunt disponibile la adresa http://edition.cnn.com/election/results/exit-polls



Facebook

Cum ne imaginăm că va fi viitorul?

Este o întrebare pe care fiecare dintre noi ne-o punem. Cel mai simplu este să invoc propria mea experienţă. În anii ’60 eram tânăr. Viitorul mi se părea confuz. Pe de o parte, politic ni se oferea un model de viitor: o societate socialistă, care va evolua spre comunism. Problema era a credibilităţii. Imensa majoritate a românilor ...

Franţa, un avertisment pentru viitoarele crize ale Europei?

Ne preocupă tot mai mult viitorul. Încă îl populăm aproape exclusiv cu speranţe. Un salt l-am făcut. Disciplinăm speranţele cu date şi cunoştinţe despre cum putem evolua în sensul dorit. Suntem însă mereu surprinşi că realitatea care năvăleşte în prezent nu se prea potriveşte cu predicţiile noastre. Constatăm că avem o capacitate scăzută de a ...

File din „Jurnalul de cercetare” (Boldești, 1967)

Printre fişele mele de lectură am găsit câteva pagini de însemnări aşternute pe hârtie în urmă cu mai mult de o jumătate de secol: „Drumuri şi oameni. Boldeşti, 23.05.1967”. La Boldești, Institutul de Psihologie al Academiei RSR, prin secția de Psihologie socială, condusă de Traian Herseni, a realizat prima cercetare psihosociologică de teren, pe baza ...

România deleuziană: fragmentul XXVIII, despre păsări și animale (II)

Semnificația problemei: ,,Problema animalităţii” nu este, firește una oarecare. Dacă o consider decisivă, cum se spune, şi încă de multă vreme, în ea însăşi şi pentru valoarea ei strategică este pentru că, dificilă şi enigmatică în sine, ea reprezintă totodată şi limita pe care se întemeiază şi pornind de la ...

Istoria socială a României

Dragi cititori, avem plăcerea să vă semnalăm suplimentarea tirajului iniţial al cărţii Istoria socială a României, lucrare elaborată de profesorul Cătălin Zamfir şi un grup de cercetători ai Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV). Cartea a apărut la finele anului 2018 sub îngrijirea editurii Academiei Române şi face parte dintr-o colecţie mai largă ...

Politica financiară a guvernării PSD-ALDE – pro şi contra: 5. Problemele bugetelor locale

Succesul pe termen lung al actualei politici financiare presupune continuitate, răbdare şi consecvenţă în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor reziduale. O asemenea problemă o constituie gradul extrem de redus al autonomiei financiare de care beneficiază autorităţile publice locale. Spre exemplu, veniturile autorităţilor publice locale au totalizat anul trecut 77,854 miliarde lei ...

De ce este ignorată sociologia în România?

Iată o întrebare la care am încercat să găsesc răspuns şi înainte şi după schimbarea de paradigmă ideologică din Decembrie 1989. Sociologia sub regimul comunist: ascultată din politeţe, dar ignorată În timpul guvernării comuniste, când aveam obligaţia de a integra în „câmpul muncii” absolvenţii care refuzau repartiţia primită după absolvirea şcolii profesionale, a liceului de specialitate şi chiar ...

Politica financiară a guvernării PSD-ALDE – pro şi contra: 4. Companiile nefinanciare cu capital străin, mai competitive decât cele autohtone

Boomul economic din România ultimilor ani nu reprezintă doar o consecinţă a mixului de politici  fiscal-monetare pus în practică de guvernul român şi de BNR. În opinia mea, pe lângă relaxarea fiscală şi creşterea semnificativă a pensiilor şi a salariilor din sectorul public, performanţele remarcabile ale companiilor nefinanciare cu capital ...