Romania Sociala logo
Menu

Despre strategii de ocupare în rândul tinerilor din rural

autor:   13 May 2016  

Flavius Mihalache

De ce să mă duc să muncesc pe salariul minim? 200 de lei dau pe abonamentul la autobuz, alte 200 de lei dau pe mâncare și ce mai cheltui cât timp sunt plecat….restul banilor nu-mi ajung nici pentru traiul zilnic. Nu mai pun în calcul faptul că plec dimineața și mă întorc seara târziu….Nu e mai bine mă duc pe aici să muncesc cu ziua? Eu zic că ies mai bine așa!”

(M, 25 de ani)

Rațional privind lucrurile, cred că M., ce poate fi considerat un caz tipic pentru mulți dintre tinerii din mediul rural, are perfectă dreptate în ceea ce afirmă! Nu sunt multe elemente care să convingă un tânăr să accepte un loc de muncă în afara localității sale de domiciliu, în condițiile în care este plătit cu salariul minim pe economiei. La fine de lună, trâgând linie, e foarte posibil să constate că jumătate din remunerație se duce pe transport și alte cheltuieli conexe, iar suma rămasă din salariu nu-i permite să traiască mai bine decât o fac vecinii și prietenii lui care lucrează pe cont propriu, formal sau informal.

Se vorbește din ce în ce mai intens în mass-media românească de situații aparent paradoxale, în care diverși angajatori organizează caravane de ocupare în localități rurale și care nu reușesc să găsească doritori pentru locurile de muncă vacante ce le au disponibile. De cele mai multe ori, aceste acțiuni sunt preluate tendențios de presă și sunt prezentate sub forma unor relatări bombastice în care sunt afișate cazuri de persoane ce preferă să traiască din ajutoare sociale, în detrimentul acceptării statului de slariat. Nu contest acest aspect, este cât se poate de real, însă această situație trebuie privită ca o consecință a unor relații mult mai complexe.

Problemele privind ocuparea populației rurale tinere au în spate, în principal, un cumul de factori structurali, ce țin de contextul economic general și specificul local al ofertei de locuri de muncă. Acestor factori se suprapun condiționări ce vin dinspre nivelul de pregătire școlară și experiența profesională acumulată de către persoanele în cauză. Astfel, problema precarității ocupării la sate apare ca o consecință directă a subdezvoltării sociale și economice a zonelor rurale.

Categoriile de tineri cei mai afectați de inactivitate se constituei pe caracreristici de similaritate, între care cele mai importante se referă la contextul familial și comunitar (subdezvoltare economică a localității de reședință, precaritate a veniturilor, ocupare deficitară a părinților, familii dezorganizate) și nivelul de pregătire profesională deficitar în raport cu solicitările de pe piața muncii. Prin prisma puternicei influenței exercitate de către factorii exteriori, explicarea insuccesului prin recursul la opțiuniile individuale ocupă doar o poziție marginală. Opțiunile realizate de către fiecare persoană în parte, în ceea ce privește etapele procesului educațional și de viață profesională, trebuie privite ca purtând cu sine o puternică determinare din partea complexului de factori exteriori individului.

Tineri de la sate au la dispoziție trei strategii de ocupare. Prima dintre acestea vizează: angajarea în activități slab calificate și slab remunerate. E drept în forme legale, dar de regula la nivelul salariului minim. A doua: presupune lucrul pe cont propriu sau (și) sezonier în agricultură sau construcții. Aceasta nu oferă persoanelor în cauză nici predictibilitatea zilei de mâine și nici acces la sistemul asigurărilor sociale și de sănătate. A treia strategie (de viață) este migrația pentru muncă, susținută în bună parte de existența unor rețele formale și informale. Soluția în cauză este privită de foarte multe dintre persoanele tinere drept soluția salvatoare, proiecția ideală pentru viitor.

Mulți dintre tinerii trec succesiv prin două sau prin toate cele trei etape descrise mai sus, cea ce face să apară un fenomen de instabilitate profesională și dependență față de oportunități punctuale. De cele mai multe ori, persoanele care reușesc să depășească starea de subocupare, fie prin migrație, fie prin ocupare extralocală, sunt cele care au urmărit cu mai mare interes acest aspect, cele care au reușit, printr-o modalitate sau altă, să se opună cumului de factori structurali cu impact negativ. De cealaltă parte, tinerii ce se scufundă în statute ocupaționale precare ajung, odată cu trecerea timpului, să nu mai fie motivați în a încerca să depășească aceste situații, și să deraieze profesional și personal către marginalitate și sărăcie cronică.

Situația generală descrisă sumar mai sus nu cred că se poate modifica substanțial decât prin creșterea competitivității statului de muncitor salariat în raport cu statutele informale, iar acest lucru nu se poate produce atât timp cât nivelul salariului minim nu permite asigurarea unui nivel de trai cât de cât onorabil și atât timp cât cea mai mare parte a anjatorilor nu vor renunța la politica salariilor mici.



Facebook

Cum ne imaginăm că va fi viitorul?

Este o întrebare pe care fiecare dintre noi ne-o punem. Cel mai simplu este să invoc propria mea experienţă. În anii ’60 eram tânăr. Viitorul mi se părea confuz. Pe de o parte, politic ni se oferea un model de viitor: o societate socialistă, care va evolua spre comunism. Problema era a credibilităţii. Imensa majoritate a românilor ...

Franţa, un avertisment pentru viitoarele crize ale Europei?

Ne preocupă tot mai mult viitorul. Încă îl populăm aproape exclusiv cu speranţe. Un salt l-am făcut. Disciplinăm speranţele cu date şi cunoştinţe despre cum putem evolua în sensul dorit. Suntem însă mereu surprinşi că realitatea care năvăleşte în prezent nu se prea potriveşte cu predicţiile noastre. Constatăm că avem o capacitate scăzută de a ...

File din „Jurnalul de cercetare” (Boldești, 1967)

Printre fişele mele de lectură am găsit câteva pagini de însemnări aşternute pe hârtie în urmă cu mai mult de o jumătate de secol: „Drumuri şi oameni. Boldeşti, 23.05.1967”. La Boldești, Institutul de Psihologie al Academiei RSR, prin secția de Psihologie socială, condusă de Traian Herseni, a realizat prima cercetare psihosociologică de teren, pe baza ...

România deleuziană: fragmentul XXVIII, despre păsări și animale (II)

Semnificația problemei: ,,Problema animalităţii” nu este, firește una oarecare. Dacă o consider decisivă, cum se spune, şi încă de multă vreme, în ea însăşi şi pentru valoarea ei strategică este pentru că, dificilă şi enigmatică în sine, ea reprezintă totodată şi limita pe care se întemeiază şi pornind de la ...

Istoria socială a României

Dragi cititori, avem plăcerea să vă semnalăm suplimentarea tirajului iniţial al cărţii Istoria socială a României, lucrare elaborată de profesorul Cătălin Zamfir şi un grup de cercetători ai Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV). Cartea a apărut la finele anului 2018 sub îngrijirea editurii Academiei Române şi face parte dintr-o colecţie mai largă ...

Politica financiară a guvernării PSD-ALDE – pro şi contra: 5. Problemele bugetelor locale

Succesul pe termen lung al actualei politici financiare presupune continuitate, răbdare şi consecvenţă în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor reziduale. O asemenea problemă o constituie gradul extrem de redus al autonomiei financiare de care beneficiază autorităţile publice locale. Spre exemplu, veniturile autorităţilor publice locale au totalizat anul trecut 77,854 miliarde lei ...

De ce este ignorată sociologia în România?

Iată o întrebare la care am încercat să găsesc răspuns şi înainte şi după schimbarea de paradigmă ideologică din Decembrie 1989. Sociologia sub regimul comunist: ascultată din politeţe, dar ignorată În timpul guvernării comuniste, când aveam obligaţia de a integra în „câmpul muncii” absolvenţii care refuzau repartiţia primită după absolvirea şcolii profesionale, a liceului de specialitate şi chiar ...

Politica financiară a guvernării PSD-ALDE – pro şi contra: 4. Companiile nefinanciare cu capital străin, mai competitive decât cele autohtone

Boomul economic din România ultimilor ani nu reprezintă doar o consecinţă a mixului de politici  fiscal-monetare pus în practică de guvernul român şi de BNR. În opinia mea, pe lângă relaxarea fiscală şi creşterea semnificativă a pensiilor şi a salariilor din sectorul public, performanţele remarcabile ale companiilor nefinanciare cu capital ...