Romania Sociala logo
Menu

Elogiu plictiselii Eseuri psihosociologice

autor:   7 August 2018  

Sebastian Fitzek

Suceava, Editura Alexandria Pubishing House, 2018 (243 p.)

Profesorul Septimiu Chelcea revine în atenția publicului cu o lectură care surpinde încă din titlu. Elogiu plictiselii este botezul unei cărți serioase în care este propusă o autopsiere a gândirii de masă cu efecte asupra individului. Diagnosticul arată cât de slabi suntem în fața fluxului de mentalități și prejudecăți sociale și că omul secolului XXI suferă de o uitare cronică, reacționând ca o păpușă automată la comenzile unei puteri invizibile. În cuvintele din prefață autorul dezvăluie scopul cărții: „Îmi place să cred că eseurile cuprinse în acest volum vor zdruncina prejudecățile bazate pe bunul simț, făcând loc enunțurilor științifice”. Lectura este plăcută iar autorul menține un nivel maxim de atractivitate într-o lume a datelor statistice și a cifrelor. În primul capitol reiese de ce plictiseala nu este doar un sentiment negativ. Plictiseala este un concept care merită redefinit în spațiul psihosociologiei, merit care îi revine exclusiv autorului. Dar ce este plictiseala? Este doar specific umană? „Oare primatele se plictisesc? Dar caii sau găinile?” Este dificil să chestionăm lumea animalelor, deși există mulți indicatori care ar putea răspunde cumva. În literatura de specialitate „plictiseala este o stare emoțională aversivă și dezactivată în care individul simte că timpul trece prea lent și își pierde interesul, sensul și angajarea în activitățile curente”. În al doilea capitol, autorul invită la o dezbatere onestă despre fericirea mundană. Profesorul propune un concept interesant: „triunghiul fericirii” care include: satisfacția cu viața, afecte pozitive și afecte negative. Obținem astfel o geometrie a fericirii omenești expusă într-un triunghi isoscel. Psihosociologia fericirii în literatura românească este destul de săracă, dar a fost salvată de contribuția științifică a doi specialiști: Elena Zamfir și Cătălin Zamfir. În capitolul despre gelozie întrezărim chipul unui „monstru cu ochi verzi-gălbui”, cum spunea Shakespeare în Comedia erorilor (1592). Gelozia este patima care a măcinat istoria umanității, inspirând în același timp cele mai frumoase idile scrise de geniile literare. Autorul depășește cu inspirație cadrul teoretic al definițiilor intrând într-o dezbatere socratică în care apar și aspecte pozitive: „Fapt este că, uneori gelozia protejează cuplurile de infidelitate și că gelozia sporește iubirea”. Este deci gelozia doar un păcat? Mă întreb în continuarea gândurilor lăsate de profesor dacă nu judecăm cu prea multă înverșunare un comportament natural. Există și ceva bun în cutia Pandorei? E rău să-ți exprimi gelozia dacă iubești sau este mai rău să nu iubești și să nu simți gelozie? Capitolul dedicat memoriei este un alt deliciu al subiectelor tratate. Aici descoperim o lume raportată la cultura individualistă specifică lumii vestice, înțelegând de ce cultura colectivistă poate forma un om altruist cu impact asupra memoriei personale și de ce omul aparține mai degrabă colectivității decât individualității. Formarea personalității depinde foarte mult de arealul acestui raport subtil și fără o reflecție personală, omul este prins într-o horă lipsită de originalitate. Deconstrucția self-ului dezvăluie un univers al constructelor care îndepărtează șansa omului de a fi liber. Într-un alt capitol autorul critică asemănarea dintre chip și caracter, o prejudecată demontată de autor prin exemple grăitoare: „(…) de la animal la om: nasul butucănos ca botul boului constituie un semn de lenevie, nasul cu nările depărtate, ca ale porcului, trădează prostia, nasul proeminent ca un cioc de corb, exprimă imprudența etc.” Cu toate că fizionomia criminalului expus de Cesare Lombroso și asemănarea sa cu anumite fenotipuri specifice au fost de mult timp contrazise, aceleași idei au continuat să supraviețuiască la nivelul cunoașterii comune. Pledoaria împotriva fiziognomoniei a continuat, la fel și greșelile regretabile în lumea politică contemporană, unde președinți de stat ca Donal Trump confundă portretul teroristului cu chipul oricărui musulman. „Asaltul publicității stradale sălbatice” este un alt capitol de excepție în care sunt descrise efectele nocive ale standardizării asupra educației tinerelor generații. Bucureștiul este inundat de o publicitate lipsită de bun gust, uneori violentă și abuzivă prin prezența sa pe orice stâlp al străzii. Efectul Afrodita este un alt capitol care abordează atractivitatea fizică în raport cu discriminarea. Probabil că imaginea digitalizată a corpului uman și obsesia pentru corp sunt cauzele care denotă o evaluare deformată a individului. Fascinația pentru corpul perfect nu corespunde cu idealul omului frumos. Sexualitatea, o temă tratată în psihanaliză, a devenit „fructul oprit” care reglementează sistemul raporturilor sociale până la cel mai înalt nivel. Discriminarea pozitivă versus cea negativă, alături de alte forme de discriminare sunt efectele unor prejudecăți refulate în interiorul unor lumi dominate de confuzie și lipsă de informație. Raporturile dintre căsătorie și inteligență, dezordine și creativitate sunt alte teme provocatoare. Nu întotdeauna ordinea duce la creativitate și nici dezordinea la lipsa de imaginație. Problema religiozității în Europa în relația dintre credință și inteligență este o temă incitantă. Autorul aduce în discuție câteva cercetări interesante. În Germania, spre exemplu, 40% din populație nu crede în Dumnezeu în comparație cu România, unde sunt doar 8%. Un alt aspect ar fi IQ-ul per țară, care este mai ridicat în țările dezvoltate. Există oare o legătură directă în toate acestea? Autorul ne sugerează că da. Credințele la români, problema staturii individului și a identității naționale sunt ultimele subiecte și capitole care închid cu succes șirul elegant al unor dezbateri cu miez. Bogăția argumentelor și a cercetărilor lasă loc liber concluziilor pentru cititor. Cartea este o lucrare de prim rang, care depășește placiditatea limbajului științific. Pentru că nu fac publicitate vă mărturisesc un secret: am citit multe cărți bune, iar pe cele mai bune le-am recitit. Elogiu plictiselii invită la relectura necesară aprofundării gândirii și comportamentului uman dincolo de stereotipii.



Facebook

România s-a încurcat în multe probleme. Cine ar lua iniţiativa: clasa politică sau NOI?

Acum câteva zile, la televizor, invitat un om politic. Stil de diplomat subtil. Inteligent. O oră întreagă. De la început am fost captat. O analiză profundă a crizei în care România se află. Suntem la coada Europei. Decalajele cu Occidentul sunt şocante. Da, situaţia e gravă. Privesc cei aproape 30 de ...

DESPRE ÎMPĂRAȚI, REPUBLICI ȘI ICEBERGURI

Acest articol[1] a fost provocat de lectura eseului acad. Cătălin Zamfir intitulat “De ce împărații nu sunt aleși de popor?”, publicat pe 22 iulie de revista România Socială. Apreciez foarte mult politica editorială a revistei de a prezenta simplu, clar și pe înțelesul tuturor esențialul realităților sociale și politice românești. ...

In memoriam profesor Achim Mihu

A plecat dintre noi profesorul Achim Mihu (n.1931), sociolog, antropolog, dar și filozof. Prin cărțile sale, Sociometrie (1965), Sociologia americană a grupurilor mici (1970) și ABC-ul investigației sociologice (1971) Achim Mihu a deschis relansarea sociologiei românească în condițiile dificile ale comunismului, având un efect liberator asupra tinerei generații de sociologie de atunci. A continuat publicarea unor cărți și studii valoroase în sociologie ...

Concluzia şedinţei Parlamentului European: Europa trebuie să înveţe de la România ce înseamnă democraţia

Nu sunt doar şocat, ci, mult mai mult, profund îngrijorat. Ce s-a întâmplat astăzi în Parlamentul European (PE) impune o reformă profundă a acestei instituţii. În primul rând, din câte ştiam, în Parlamentul European se exprimă opinii politice şi, eventual, se adoptă legi pentru funcţionarea UE. Un parlamentar european, cred eu, ...

Despre capitalism, numai de bine. Fragmentul V: De la CAER la UE

Refuzul sovieticilor de a accepta Acordul de la Bretton Woods reprezintă principala cauză care a determinat izbucnirea războiului rece în 1946. (17) Iar după aceea au apărut NATO, CAER şi Tratatului de la Varşovia. Această confruntare fără menajamente dintre capitalism şi socialism a durat până în 1990, atunci când CAER ...

Ca sociolog, voi răspunde DA la referendum

Mulți colegi m-au întrebat ce voi vota la actualul referendum. Spre surprinderea multora am răspuns DA. E nevoie de o explicație. Ca sociolog sunt convins că în viitor, cu siguranță, se vor schimba multe lucruri pe care acum nici nu ni le putem imagina. Într-un secol, două sau trei familia ar ...

România deleuziană: fragmentul XXVI, despre cum ajung oamenii să sfârșească în stradă

Câteva precizări tehnice: despre cărțile funciare și numerele top. La mijlocul secolului al XIX-lea (în Imperiul Habsburgic), orașul Brașov se parcelează, iar parcelele capătă numere topografice. Se constituie astfel câteva hărți topografice ale orașului Brașov în diferite perioade. Cele mai vechi, cu valoare istorică, sunt la Arhivele Naționale-Serviciul Județean Brașov. ...

Statul paralel: care stat va câștiga?

În ultimul timp, opinia publică a fost dominată de tema statului paralel. Termenul este complet nou, dar problema este nouă ?  Eu cred că da. Dar nu este încă clar ce este de fapt statul paralel. E vital să ne clarificăm aici pentru că satul paralel pare să fie o ...