Romania Sociala logo
Menu

O nouă teroare: disprețul birocrației față de cetățean

autor:   4 June 2016  sursa foto: adevarul.ro

Primul caz: Dai bani statului.

La un magazin, ești tratat ca un rege. Ei, nu chiar așa, dar începem să ne simțim regi. Ni se explică, ni se captează interesul; oferte peste oferte. Ni se aduc bunurile acasă și, de multe ori, chiar fără plată. Patronul vrea să te convingă să dai banii. Poate te servește și cu cafea. Toată lumea zâmbește prietenos.

Dai bani la stat: să plătești taxe, impozite etc…E drept, nu e aceeași situați ca la magazin unde poți cumpăra sau nu. Tot tu dai bani în interesul comunității, dar nu te simți rege. E o datorie, dar ești tratat ca un dator.

Trebuie să completezi o mulțime de formulare. În 2 sau chiar 4 exemplare. Vii cu cele din anul trecut pe care le-ai completat ca înainte. Surpriză: s-a schimbat formularul; alte date. Tu vrei să dai bani. Dar știi ce înseamnă mulțimea de termeni tehnici din formulare cu care nu ești obișnuit. Cu bani în buzunar, te simți vinovat. Nu ești surprins, trebuie să aduci o mulțime de acte: certificat de naștere, de căsătorie, ai sau nu copii, venituri, locul de muncă (încă nu și ce ai votat la ultimele alegeri), la casă, actul de cumpărare, caracteristicile energetice ale locuinței (ce o fi asta și fugi să obții…). Mereu noi informații. Aș fi tentat să fac o statistică a creșterii datelor/ hârtiilor pe care trebuie să le dau când trebuie să dau bani statului, nu să iau. Dar sunt deja prea obosit.

Întrebarea mea: Dar statul are toate aceste date. În fiecare an le-am tot dat. De ce mi se cer și acum ? Odată aflu că trebuie personal să mă duc să dau banii la stat. Un prieten care stă aproape de ghișeul se oferă să-mi facă serviciul. Dar prietenul meu nu este de încredere să dea bani în numele meu la stat. Birocrația să fie sigură că nu vrei să o induci în eroare dând bani prin altă persoană. Funcționarii au deveni amabili, dar datul banilor la stat a devenit o teroare. Mereu îmi lipsește o hârtie. Ultima dată am stat vreo 5 ore. Am plecat epuizat.

Al doilea caz: proiecte de interes public, cu bani de la stat. Vrei să faci ceva foarte bun: e în interesul întregii comunități. Și să utilizezi foarte corect banii.

Riscul este ca un birocrat ”să-i pice pata pe tine”. Analizează ce faci luni de zile. Te acuză în 80 de pagini că ai încălcat vreo 100 de norme. Consumi nervi și timp să răspunzi tot în vreo 80 de pagini sau mai multe  să demonstrezi că sunt acuzații bazate pe neînțelegeri; că sunt reguli greșit interpretate, că, mai grav, se inventează norme care nu există sau sunt aberante. Te simți ca un criminal. Ceri să se analizeze ce ai realizat. Asta nu e important ? Să presupunem că ai conștiința că tot ce ai făcut este foarte bine și totul a fost corect. Birocrația se simte insultată. Adică cum, nu ai nicio vină. Alte 80 de pagini cu alte acuzații. Dacă unele nu se susțin, vin cu alte acuzații. Mirarea mea. Cei care tea-u acuzat absurd, rău intenționat, neprofesional, nu plătesc nimic pentru prostia și necredința lor care a produs atâtea pagube ? Vei să te duci la nivelele ierarhice superioare și vrei să demonstrezi că tu ai dreptate. Credeam că  este calea normală și simplă. Cu surprindere aflu că nu aceasta e calea. Trebuie să dai în judecată: de data asta mulți bani, foarte mult timp și alți nervi. Durează poate ani că ai eticheta de învinuit. Să presupunem că câștigi. Dar cei care te-au pus pe drumuri, ei nu pățesc nimic ? În principiu, poți și tu să reacționezi, dar e atât de complicat și costisitor că renunți. Cei care îți fac viața amară sunt păziți de birocrație: riști să te bați cu morile de vânt.  Dar am aflat încă ceva șocant. Instituția respectivă îmi declară că nu e interesată ce am produs, ci doar de procedura pe care am respectat-o formal sau nu.

Mărturisesc că așa ceva nu mi s-a mai întâmplat. Am întrebat alți colegi. Mulți se plâng de aceeași situație. Sunt relaxat. Nu sunt singur.

Cu siguranță, un cititor ar putea crede că sunt exagerări. Poate da. Poate nu 4 hârtii, ci doar 2. Poate că exemplarele de completat nu se schimbă de la an la an, ci la 2-3 ani. Poate că …. Dar cititorule te rog să te situezi din poziția cetățeanului. Te-ai recunoscut în una sau mai multe situații descrise aici ? Asta este suficient.



Facebook

„Est modus in rebus!…” – interviu cu prof. dr. Gheorghiță Geană

Gheorghiță Geană este profesor la facultățile de sociologie și filosofie ale Universității din București și cercetător ştiinţific la Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer” al Academiei Române. Stiripentruviata.ro i-a pus câteva întrebări legate de subiectul cel mai dezbătut al momentului: definiția familiei și legătura acesteia cu înțelegerea comportamentului sexual uman. Intrebare: ...

O manifestare ştiinţifică de prestigiu

Pe 9 mai, la Bogaţi a avut loc Simpozionul Naţional „Sociologii şi MareaUnire. 80 de ani de la cercetarea sociologică a Comunei Bogaţi”, organizat de Asociaţia Română de Sociologie, Universitatea din Piteşti, Consiliul Local Bogaţi şi Centrul Regional de Excelenţă pentru Studii şi Cercetare. Manifestarea s-a bucurat de o participare ...

Strategia Națională a Educației parentale I. Cine schimbă societatea românească și în ce direcție?

Ministerul educației... a lansat o dezbatere publică pe un proiect de Strategie Națională de educație parentală, care urmează să fie adoptat prin lege. Ideea pare simplă: se introduce o nouă profesie/ ocupație, de educator parental; se creează un sistem național de educatori parentali; aceștia vor educa pe părinți și părinții vor ...

(Re)thinking Europe

O contribuție creștină pentru viitorul proiectului european Între 27 și 29 octombrie 2017 am avut onoarea să particip din partea României la o conferință istorică organizată de Vatican, prima la astfel de dimensiuni, ocazie în care Biserica prin mesajul Papei Francisc a redeschis dialogul cu lumea politică europeană. Evenimentul a ...

Despre capitalism, numai de bine. Fragmentul I: Scrierea si rescrierea istoriei capitalismului: între „mâna invizibila” si sclavagism

După cum este cunoscut, capitalismul a redevenit acum trei decenii cel mai important numitor comun al lumii contemporane. Drept urmare, lumea de azi este sută la sută capitalistă, fie că este vorba de SUA, de sateliţii acesteia, de Brazilia, de Rusia, de India, de China, de Africa de Sud, de ...

Societatea supravegheată vs. Capitalism (românesc)

Trecerea în revistă, pe scurt Ca mulți alții, m-am întrebat și eu de-a lungul timpului „ce e de făcut” pentru a reporni România? Primul pas, este să aflu „unde sunt”. Care sunt etapele prin care am trecut? Iată o schiță a lor, cu mențiunea că acestea se subîntind una alteia, unde începe ...

Despre copil: cel ce se îndreaptă spre viitor cu trecutul pe umeri (I)

Al cui este copilul?: Răspunsul îl găsim într-un poem al lui Kahlil Gibran: ,,Iar o femeie care purta un prunc în brațe spuse: ,, Vorbește-ne despre  Copii”. Și el glăsui: ,,Copiii voștri nu sunt copiii voștri. Ei sunt fiii și fiicele dorului Vieții de ea însăși îndrăgostită. Ei vin prin voi, dar nu din voi, Și, ...

România deleuziană. Fragmentul XXIII, despre încredere.

Despre încredere se poate gândi în două planuri. Într-un prim plan, încrederea ar reprezenta subiect al unei cunoașteri bazate pe cunoștințe. În alt plan, încrederea ar ține de cunoaștere ca spiritualitate. Diferența dintre cele tipuri de cunoașteri stă în faptul că în cadrul cunoașterii ce se fundamentează pe spiritualitate ar fi ...