Romania Sociala logo
Menu

Pericole actuale în formarea personalității umane. Pseudo-modele media și generația pro

autor:   30 March 2016  foto web

Sebastian Fitzek

Nu suntem șoarecii de câmp și nici nu suntem proiectați
să chițăim în laboratoare conduse de psihopați.
Nu vrem înșelăciune și nu vom deveni mutanți
ce aplaudă minciuna ca simplii executanți

Nu aspirăm la prototipuri de maimuțe fumătoare,
roboței și arhetipuri dotați cu nevoi primare.
Suntem “trestii ale gândirii”, suntem martorii iubirii
luptători ai libertății și copii ai nemuririi.

În anumite teorii din psihologia media putem înțelege cum se modifică personalitatea sau comportamentul obișnuit al individului prin televiziune. Consumul de imagine prin audio-video duce la o anumită stare de dependență cu impact major asupra psihicului uman. Pentru adolescenți forța sa de influență depășește astăzi orice concurent tradițional, așa cum ar fi biserica, școala sau familia. În acest subiect transformarea personalității umane ne interesează în cel mai înalt grad, în ideea că nimic nu e întâmplător sau inexplicabil. A înțelege mass-media audio-video înseamnă mai întâi să descoperi logica din spatele unui programator. Harta gândirii media poate fi descoperită și prin psihanaliză aplicată, prin deducție, observație și multă răbdare pentru a ajunge la unele explicații de fond. Plec, deci, de la premiza că orice drum firesc în dezvoltarea sănătoasă a personalității umane trebuie să fie neatins de prezența oricărui virus și că doar așa putem avea un grad de libertate a opțiunilor prin care se exercită cu adevărat liberul arbitru.

 

În abordarea psihosocială a dezvoltării personalității, efectul creat de expunerea excesivă a adolescenților la televizor poate duce la apariția dublei personalități. Efectul final s-ar materializa în abaterea individului de la construcția tradițională a personalității în favoarea unei personalități dependente de consumul televizat prin anularea altor opțiuni. Rezultatul face ca individul să numai fie stăpân pe liberului său arbitru. Denumesc acest proces ca fiind un act de adopție a unei “personalități de împrumut”. Ne place sau nu, se pare că în aceste condiții media are capacitatea de a ne afecta negativ atunci când ne expunem excesiv în sfera puterii sale, chiar și în cazul oamenilor maturi indiferent de vârstă, status sau pregătire intelectuală.

Să luăm cazul unui copil de 10 ani care face pasiune față de un idol/star mediatizat la televizor și să încercăm să ne explicăm puterea sau fascinația prin care acesta își modifică comportamentul. Admitem că fascinația este o putere cu impact psihic și emoțional manifestată ca un miraj al seducției unor engrame cheie (imagini ce includ emoția vizuală și auditivă). Lumina psihică a acestor engrame se află la baza întregului proces care participă la formarea memoriei împreună cu sunetul care augmentează emoția finală a reprezentării. Creierul înmagazinează aceste reprezentări care sunt percepute și absorbite de conștient, iar în a doua fază ele trec spre zona inconștientului unde se păstrează sub forma unor “amintiri” sau engrame ale memoriei. După Jung, majoritatea imaginilor sunt, într-o anumită măsură, recreate în mintea noastră. Așa ne explicăm cum au loc “reamintirile” prin revizualizarea unor imagini mai vechi distribuite în funcție de încărcătura și intensitatea emoțiilor trăite anterior. Așa se explică de ce anumite trăiri emoționale mai puternice revin mai ușor în zona conștientului. Probabil și pentru că înregistrarea imaginilor de către creier se reactualizează în funcție de propria lor intensitate emoțională. Pe acest principiu înțelegem de ce emoțiile mai puternice au și o viață mai lungă în “biblioteca amintirilor omenești”. În cazul admirației se consumă, de fapt, o trăire emoțională de înaltă intensitate care apare în topul celorlalte imagini sau preocupări. Mai ales în cazul tinerilor, admirația față de un subiect sau obiect constituie în sine o  engramă cu influență majoră asupra procesului de dezvoltare a comportamentului.

Ar fi interesant de observat ce se întâmplă între un tânăr fan și un idol media. Presupunem din psihanaliza freudiană că orice individ deține o anumită structură narcisistă a personalității sale ca o tendință mai mult sau mai puțin dezvoltată. În cazul de față vorbim de o proiecție narcisică a tânărului fan față de idolul său, proces explicat și prin teoria sinelui oglindă (Ch. Cooley, 1909). În primă instanță, imaginea de sine se reflectă în oglinda modelului ales, ducând la o deformare a personalității sale originale, obținându-se la final un hibrid al ambelor manifestări. În realitate, tânărul fan și-a creat o iluzie în imaginea idolului său prin ceea ce vede pe sticlă sau pe scenă. Acesta nu cunoaște personalitatea originală a idolului. Întreaga construcție este artificială. Confuzia realului cu imaginea prefabricată media duce la deformarea visului. Eroarea, însă, joacă un rol fundamental. Rezultatul este că psihicul uman preia un arhetip de personalitate ambalat, în raport diferit față de original. Un alt rezultat ar fi că suprapunerea eului în alt eu duce la apariția “dublei personalități”.

Dacă am urmărit cu atenție firul acestor rezultate am putea spune că psihicul uman este supus unei interpuneri originale cu un halou identitar străin, neadaptat, însă, locației gazdă. Să ne închipuim ce se întâmplă atunci când așezăm un lucru nepotrivit peste un alt lucru fără nicio legătură bidirecțională. Sau să ne gândim la temelia unei case construite cu un acoperiș nepotrivit. Pe termen lung, probabil că toate aceste efecte pot duce la apariția unei crize de personalitate.

Psihanaliza ne ajută prin metoda regresiei să aflăm când și cum au apărut virușii care produc polarizarea personalității. Reluând teoria lui Jung, în cazul admirației asistăm la un proces de copiere a unui comportament sau model străin.  Noua pseudo-personalitate va fi un hibrid temporar și totuși, în zona inconștientului se dă o luptă între cele două părți. Există în contra-curent o formă de rezistență naturală ca lege a autoconservării psihice prin care respinge orice element străin, inadecvat sau incompatibil. Așa cum în biologie orice celulă străină este, de regulă, respinsă, la fel și în psihic, un astfel de conflict poate determina apariția unei stări conflictuale. Vom lăsa, însă, aceste dezbateri deoparte pe tărâmul psihanalizei.

Plecând de la aceste observații, înțelegem de ce tinerii par a fi atât de expuși algoritmului media. Mai știm că tinerii sunt în general atrași de gusturile tari, de spectaculosul trăirilor extreme. Care este, însă, costul aderării fără discernământ la orice model “cultural” afișat în televiziune, fie că vorbim de staruri muzicale, sportive sau politice? Să ne imaginam acum cazul unei tinere adolescente care a căzut în admirația unui star din muzica rock. Va avea loc mai întâi un întreg proces de ritualuri: punerea unor postere în cameră, poze sub pernă, pereții zgâriați cu numele celui adorat. Admitem împreună că în majoritatea timpului (mai ales liber) persoana respectivă se gândește doar la acest “prinț”. Admitem că totul se întâmplă cu ajutorul imaginilor și al imaginației. În realitate avem forțe sau puteri încă slab conștientizate de indivizi prin care aceștia își formează o personalitate hibridă cu efecte și rezultate imprevizibile asupra vieții.

În concluzie, aș vrea să atrag atenția asupra a două aspecte importante:

  1. în funcție de selecția și calitatea modelului va depinde cadrul moral și mediul sănătos în care ne dezvoltăm fiecare, aspect vital pe care media îl neglijează cu bună știință. Aici trebuie să fim  atenți la ceea ce lăsăm să pătrundă în lumea noastră interioară.
  2. intensitatea cu care ne raportăm la un anumit model, indiferent de cine vorbim, este vitală. Aș afirma că intensitățile moderate sunt benefice, garantând liniștea necesară autodeterminării propriei noastre personalități.

Închei prin apel la moderație, la reflecție, mai ales atunci când preluăm în inconștient anumite modele fără o selecție prealabilă. Din aceste argumente și motive este limpede de ce excesul de televizor, calculator, sau alte spații virtuale va dăuna dezvoltării firești, în vreme ce cartea, meditația și dialogul va educa pozitiv orice suflet.

Ferindu-mă de idoli și modele
Păzitu-m-am de spiritele rele
Iubit-am adevărul printre lucruri
Dezgropând omul apăsat de trucuri

 



Facebook

„Est modus in rebus!…” – interviu cu prof. dr. Gheorghiță Geană

Gheorghiță Geană este profesor la facultățile de sociologie și filosofie ale Universității din București și cercetător ştiinţific la Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer” al Academiei Române. Stiripentruviata.ro i-a pus câteva întrebări legate de subiectul cel mai dezbătut al momentului: definiția familiei și legătura acesteia cu înțelegerea comportamentului sexual uman. Intrebare: ...

O manifestare ştiinţifică de prestigiu

Pe 9 mai, la Bogaţi a avut loc Simpozionul Naţional „Sociologii şi MareaUnire. 80 de ani de la cercetarea sociologică a Comunei Bogaţi”, organizat de Asociaţia Română de Sociologie, Universitatea din Piteşti, Consiliul Local Bogaţi şi Centrul Regional de Excelenţă pentru Studii şi Cercetare. Manifestarea s-a bucurat de o participare ...

Strategia Națională a Educației parentale I. Cine schimbă societatea românească și în ce direcție?

Ministerul educației... a lansat o dezbatere publică pe un proiect de Strategie Națională de educație parentală, care urmează să fie adoptat prin lege. Ideea pare simplă: se introduce o nouă profesie/ ocupație, de educator parental; se creează un sistem național de educatori parentali; aceștia vor educa pe părinți și părinții vor ...

(Re)thinking Europe

O contribuție creștină pentru viitorul proiectului european Între 27 și 29 octombrie 2017 am avut onoarea să particip din partea României la o conferință istorică organizată de Vatican, prima la astfel de dimensiuni, ocazie în care Biserica prin mesajul Papei Francisc a redeschis dialogul cu lumea politică europeană. Evenimentul a ...

Despre capitalism, numai de bine. Fragmentul I: Scrierea si rescrierea istoriei capitalismului: între „mâna invizibila” si sclavagism

După cum este cunoscut, capitalismul a redevenit acum trei decenii cel mai important numitor comun al lumii contemporane. Drept urmare, lumea de azi este sută la sută capitalistă, fie că este vorba de SUA, de sateliţii acesteia, de Brazilia, de Rusia, de India, de China, de Africa de Sud, de ...

Societatea supravegheată vs. Capitalism (românesc)

Trecerea în revistă, pe scurt Ca mulți alții, m-am întrebat și eu de-a lungul timpului „ce e de făcut” pentru a reporni România? Primul pas, este să aflu „unde sunt”. Care sunt etapele prin care am trecut? Iată o schiță a lor, cu mențiunea că acestea se subîntind una alteia, unde începe ...

Despre copil: cel ce se îndreaptă spre viitor cu trecutul pe umeri (I)

Al cui este copilul?: Răspunsul îl găsim într-un poem al lui Kahlil Gibran: ,,Iar o femeie care purta un prunc în brațe spuse: ,, Vorbește-ne despre  Copii”. Și el glăsui: ,,Copiii voștri nu sunt copiii voștri. Ei sunt fiii și fiicele dorului Vieții de ea însăși îndrăgostită. Ei vin prin voi, dar nu din voi, Și, ...

România deleuziană. Fragmentul XXIII, despre încredere.

Despre încredere se poate gândi în două planuri. Într-un prim plan, încrederea ar reprezenta subiect al unei cunoașteri bazate pe cunoștințe. În alt plan, încrederea ar ține de cunoaștere ca spiritualitate. Diferența dintre cele tipuri de cunoașteri stă în faptul că în cadrul cunoașterii ce se fundamentează pe spiritualitate ar fi ...