Romania Sociala logo
Menu

Pragurile și cum curățăm clasa politică

autor:   7 June 2017  

Cătălin Zamfir

Ca sociolog mult timp nu m-am dumirit de ce nu-mi plăcea toată discuția despre praguri. Acum înțeleg. Prea multe discuții tehnice, desigur absolut necesare, dar ele umbresc fondul.

Disputa pragului se desfășoară în realitate în jurul unei arme puternice de luptă politică.

La o alegere electorală de mai înainte, o persoană, evident importantă, a făcut o declarație șocantă: trebuie să schimbăm clasa politică. Da, desigur. Sunt multe probleme cu clasa politică. Dar reacția mea a fost de nedumerire. Cine o va schimba. Evident, persoana importantă. Și cum ? Iată cum.

Dacă vreau să lichidez rivalul meu politic am nevoie de un grup de instrumente:

  1. Să desființăm pragurile de vinovăție. Astfel, prin farmec, toți devin vinovați. Potențial vinovați. Ce, vreți să introduceți un prag ? Asta înseamnă că dezincriminăm abuzul de funcție și promovăm corupția. Chiar mai mic, abuzul e abuz, corupția e corupție. Oricât de mic ar fi abuzul/ corupția, ele sunt infracțiuni. Pe dedesubt se vor strecura toți șmecherii. Pentru lucruri mari e greu să învinovățești. Trebuie să aduci probe solide. Dar acolo jos, la actele mici, la fleacurile vieții, și ele condamnabile, dar mult mai ușor de utilizat. Cine nu este chiar vinovat de ceva ? Dacă cauți trebuie să găsești ceva. Și justiția băsescu a demonstrat că pentru dușmanii lui s-au găsit ușor soluții. În această zonă e mult praf și poți pe oricine să învinovățești de orice. E greu să mai distingi adevărul de falsitate. DA, confuzia îmi place.
  2. Să decidă tribunalul gradul de vinovăție și să pedepsește cum va considera. De fapt nu Tribunalul, ci mulțimea de tribunale, mulțimea de judecători. Asta vreau și îmi place. O fi unul corect, dar găsim noi unul care să facă ce vrem. Asta e bine. Să decidă deci tribunalele. Alegem judecătorul convenabil, îl motivăm sau îi arătăm pisica. Și, așa, judecătorul imparțial va face ce vrem,
  3. Dar ne trebuie și o instituție care să detecteze pe vinovații pe care îi vrem. DNA pare cea mai convenabilă. Ea prinde pe corupți care or fi aceia. Noi îl indicăm, instituția îl înhață. Și cine e mai presus de orice vinovăție ? Va declanșa un proces de ani de zile. Ei și dacă un judecător poate îl va declara nevinovat. Foarte bine, dar asta după ce l-am distrus. De fapt asta și voiam. Iar procurorului îi e indiferent. Nu e sancționat chiar dacă a făcut un dosar prost și evident ostil celui acuzat.

Dar lipa unui prag al vinovăției are și numeroase efecte secundare negative.

  • De ce atâta birocrație ? Aici avem o sursă. Efectul: oamenii evită să mai aibă inițiative, să-și asume responsabilitatea unor decizii; să semneze hârtiile, ci le bagă în sertar. Frica se extinde. Se blochează sistemul.
  • De ce atâta corupție ? Lipsa pragului face sistemul juridic vulnerabil la presiunile de deciziile dorite. Este o sursă importantă a corupției sistemului juridic.
  • Crește enorm vulnerabilitatea cetățeanului în fața abuzurilor.

În fine, este normal să ne întrebăm cine și de ce pune atâta efort în lupta împotriva pragurilor de vinovăție?



Facebook

(Re)thinking Europe

O contribuție creștină pentru viitorul proiectului european Între 27 și 29 octombrie 2017 am avut onoarea să particip din partea României la o conferință istorică organizată de Vatican, prima la astfel de dimensiuni, ocazie în care Biserica prin mesajul Papei Francisc a redeschis dialogul cu lumea politică europeană. Evenimentul a ...

Demonocraţia – „dezvoltare creatoare” a liberalismului românesc

Ca simplu anonim trecut, de câtva timp, în gradena istoriei şi gratificat cu Înaltul titlu de… pensionar, am urmărit desfăşurarea celor două congrese ale asocierilor rivale politic, dar vizibil unite în aflarea în treabă, atunci când vine vorba de problemele reale ale ţării şi de agenda cetăţeanului tânăr dus cu… ...

Societatea supravegheată vs. Capitalism (românesc)

Trecerea în revistă, pe scurt Ca mulți alții, m-am întrebat și eu de-a lungul timpului „ce e de făcut” pentru a reporni România? Primul pas, este să aflu „unde sunt”. Care sunt etapele prin care am trecut? Iată o schiță a lor, cu mențiunea că acestea se subîntind una alteia, unde începe ...

Forumul Economic Mondial de la Davos, mesajul Papei Francisc și mesajul elitelor pentru viitor

Papa Francisc “A venit timpul să ne asumăm timpul și responsabilititatea pentru ca toată lumea să poată trăi în demnitate” Între 23 și 26 ianuarie a avut loc la Davos una dintre cele mai importante întâlniri ale anului 2018, ocazie în care elitele mondiale au discutat despre prezentul și viitorul economic ...

România deleuziană. Fragmentul XXIII, despre încredere.

Despre încredere se poate gândi în două planuri. Într-un prim plan, încrederea ar reprezenta subiect al unei cunoașteri bazate pe cunoștințe. În alt plan, încrederea ar ține de cunoaștere ca spiritualitate. Diferența dintre cele tipuri de cunoașteri stă în faptul că în cadrul cunoașterii ce se fundamentează pe spiritualitate ar fi ...

România deleuziană. Fragmentul XXII despre viața ca adult. Amintiri din secolul XX (I)

Proiectele de sociologie vizuală ale studenților Facultății de Sociologie și Comunicare, Universitatea „Transilvania” din Brașov” au demarat în 2006. Din 2008, ele s-au focalizat pe vârstnicii din lumea satului, pe considerentul că există  șanse mai mari ca adevărul să precumpănească în raport cu imaginea de sine. Ulterior această abordare va ...

Spovedanie profană

Ca profesor  de carieră, care a fost şi obiect şi subiect al ofertelor educative în intervalul istoric dintre Marea Revoluţie socialistă din Octombrie 1917 şi Marea Păcăleală capitalistă din Decembrie 1989, am tresărit la auzul unui slogan din recuzita socialismului de tip bolşevic: „trebuie să schimbăm mentalitatea!”. Rostită cu aplomb prezidenţial, ...

Tranziția societății și oprirea căderii în viitor

În lucrările despre sociologia tranziției, s-a declarat de mai multe ori sfârșitul acesteia. În fapt, există mai multe tranziții dupa 1989, și anume: tranziția politică, de la regimul comunist la democrație, tranziția economică, de la economia de stat la economia de piață și în final tranziția socială, de la societatea ...