Romania Sociala logo
Menu

Romania 2035: Va fi mai bine sau… nu ?

autor:   21 June 2016   

Tranziția României a fost dominată de o combinație de dezamăgire cu privire la situația prezentă și un optimism moderat pentru un viitor neprecizat. Marea majoritate a populației consideră constant că direcția în care mergem este greșită, dar într-un viitor greu de precizat, speră totuși că va fi bine.

La baza acestei stări de spirit în aparență contradictorie stă certitudinea că integrarea europeană este un obiectiv absolut necesar, dar, dincolo de dificultățile cu care ne confruntăm, rezultatul va fi bun în final. Vom deveni o țară europeană, organizată după modelele europene și suficient de prosperă. Optimismul este susținut și de promisiunea UE: de la început politica europeană a fost: realizarea unei Europe prospere și omogene, care va depăși decalajele dramatice moștenite. Unii, mai sceptici, dar puțini la număr și cu multă timiditate, au îndoieli: o Europă în două viteze.  Chiar cu mai multe viteze, va fi semnificativ mai bine pentru toți. UE a părut a fi instrumentul realizării acestei promisiuni, asigurând un interes comun European: o Europă prosperă pentru toți. Este surprinzător că România este una dintre țările europene cele mai proeuropene.

Academia Română a lansat un proiect strategic de mult așteptat: Europa 2035. Cum am dori ca România să arate după 20 de ani, în 2035, și ce trebuie să facem pentru a atinge această stare dezirabilă, o foaie de parcurs pentru următorii ani.

În cadrul acestui proiect, Institutul de Cercetare a Calității Vieții a formulat un set de indicatori sociali-economici care caracterizează starea societății românești. El ne permite să înțelegem cum se situează România în 2015 față de celelalte țări Europene și cum am putea planifica ce trebuie să facem pentru ca în 2035 să atingem standardele europene. Dacă atingem media UE la cei mai importanți parametri sociali-economici ar fi foarte bine. E posibil, mai ales că UE a promis că va sprijini noii membri ai UE. Dar, dacă suntem mai moderați, cel puțin să ne plasăm la nivelul celorlalte 8 țări aflate și ele în tranziție, plasate și ele sub nivelul Mediu European, dar substanțial mai ridicate față de România și Bulgaria. Aceasta ar fi performanța minimă acceptabilă. Această ultimă performanță ar oferi însă imaginea unei Europe cu două viteze. În prezent se pare că Europa are trei viteze.

Ca să atingem acest set de obiective, va trebui să facem un efort, beneficiind de suportul UE promis.

Dar 2035 va arăta așa cum ne dorim ? Programul optimist nu poate ignora și riscurile inevitabile, pentru a putea preveni consecințele.

Tranziția s-a terminat. Dar noi nori negri se adună. Devine tot mai greu să fii optimist, fie chiar moderat. Ne confruntăm cu o disperare paralizantă: sentimentul de neputință colectivă. Vom reuși să realizăm ce ne-am propus ? Suntem continuu învinovățiți și noi ne auto învinovățim.

Dar tot mai mult ne bate gândul că nu e vorba numai de noi. Începe să se contureze idea că nu am intrat într-o Europă binevoitoare așa cum am crezut, ci mai degrabă indiferentă, dacă nu chiar uneori ostilă. O Europă dominată de două forțe, ambele puțin prietenoase față de România. Pe de o parte, un Bruselles care a produs o birocrație în creștere îngrijorătoare, care riscă să genereze o formă proprie de dictatură, care se difuzează de la centrala UE la statele componente, mai ales la cele slabe. A doua forță, de care devenim tot mai conștienți, marile companii purtătoare ale intereselor țărilor puternice. Europa nu e numai programul UE, dar și de noi forme de exploatare a economiilor slabe: le preia resursele natural care sunt exploatate în interese străine (pământ, păduri, petrol…); preia și rezultatele investițiilor trecute, mai degrabă pe gratis: hidrocentrale, centrala nucleară… Munca românească este prost plătită nu numai datorită mitului ideologic al slabei productivități (cine e de vină ?), dar în fapt datorită politicii salariului mic. Muncitorul nu are capacitatea de negociere, sistematic descurajată. Asistăm la o exploatare sistematică a forței de muncă române. Munca României este preluată în Occident, mai prost plătită și transformată în contributori la prosperitatea altor state. Istoria celor 26 ani de tranziție este plină de noi mecanisme de exploatare a populației românești.

Un 2035 semnificativ mai bun ? Posibil, dar dezamăgitor, o Europă cu mai multe viteze și decalaje în adâncire.

Trebuie luat în calcul și un alt factor. Europa se confruntă ea însăși cu posibile mari probleme: o competiție mondială tot mai dură. Este de așteptat că țările europene puternice vor fi tentate să facă față noilor dificultăți pe seama țărilor europene mai slabe.  Soluția Europei la criză poate fi nu o europă coezivă, ci o europă mai scindată într-o zonă prosperă și o zonă sărăcită, exploatată de cealaltă jumătate.

Cum va arăta o Europă scindată ? Ar putea ea supraviețui dacă statele europene vor fi puternice ? Prețul confruntării cu noile crize ar putea fi dezagregarea statelor din zonele sărace.

Nu cred că putem exclude, ca posibil, și un 2035 nedorit: o Europă nu a statelor europene prospere și puternice, ci o Europă polarizată, cu zone sărace cronic tot mai slab protejate de state în disoluție.

E vital să tragem o concluzie. Până acum am rezistat dificultăților cu speranța că tranziția se va termina și economia românească, ca pare a economiei europene/ mondiale, se va dezvolta de la sine. Am suportat pasiv 26 ani animați doar de speranțe. A fost însă o imensă eroare. În ceasul al 12-lea trebuie să trecem de la așteptarea pasivă la a ne construi noi înșine viitorul. Și punctul vital al noii orientări este factorul politic: o nouă politică economică, o nouă politică socială, o centrare responsabilă pe interesul național în contextual unei Europe a națiunilor. În momentul actual de criză, factorul cheie nu este cel economic, ci cel politic.

Actualul eșec al echipei românești m-a șocat profund. La început nu am înțeles de ce o asemenea recție: eu nu sunt amator de fotbal. Apoi am înțeles. Orice poate fi mai rău decât ne-am așteptat. Problema nu e a jucătorilor, ci a politicii României.

 



Facebook

Cum ne imaginăm că va fi viitorul?

Este o întrebare pe care fiecare dintre noi ne-o punem. Cel mai simplu este să invoc propria mea experienţă. În anii ’60 eram tânăr. Viitorul mi se părea confuz. Pe de o parte, politic ni se oferea un model de viitor: o societate socialistă, care va evolua spre comunism. Problema era a credibilităţii. Imensa majoritate a românilor ...

Franţa, un avertisment pentru viitoarele crize ale Europei?

Ne preocupă tot mai mult viitorul. Încă îl populăm aproape exclusiv cu speranţe. Un salt l-am făcut. Disciplinăm speranţele cu date şi cunoştinţe despre cum putem evolua în sensul dorit. Suntem însă mereu surprinşi că realitatea care năvăleşte în prezent nu se prea potriveşte cu predicţiile noastre. Constatăm că avem o capacitate scăzută de a ...

File din „Jurnalul de cercetare” (Boldești, 1967)

Printre fişele mele de lectură am găsit câteva pagini de însemnări aşternute pe hârtie în urmă cu mai mult de o jumătate de secol: „Drumuri şi oameni. Boldeşti, 23.05.1967”. La Boldești, Institutul de Psihologie al Academiei RSR, prin secția de Psihologie socială, condusă de Traian Herseni, a realizat prima cercetare psihosociologică de teren, pe baza ...

România deleuziană: fragmentul XXVIII, despre păsări și animale (II)

Semnificația problemei: ,,Problema animalităţii” nu este, firește una oarecare. Dacă o consider decisivă, cum se spune, şi încă de multă vreme, în ea însăşi şi pentru valoarea ei strategică este pentru că, dificilă şi enigmatică în sine, ea reprezintă totodată şi limita pe care se întemeiază şi pornind de la ...

Istoria socială a României

Dragi cititori, avem plăcerea să vă semnalăm suplimentarea tirajului iniţial al cărţii Istoria socială a României, lucrare elaborată de profesorul Cătălin Zamfir şi un grup de cercetători ai Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV). Cartea a apărut la finele anului 2018 sub îngrijirea editurii Academiei Române şi face parte dintr-o colecţie mai largă ...

Politica financiară a guvernării PSD-ALDE – pro şi contra: 5. Problemele bugetelor locale

Succesul pe termen lung al actualei politici financiare presupune continuitate, răbdare şi consecvenţă în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor reziduale. O asemenea problemă o constituie gradul extrem de redus al autonomiei financiare de care beneficiază autorităţile publice locale. Spre exemplu, veniturile autorităţilor publice locale au totalizat anul trecut 77,854 miliarde lei ...

De ce este ignorată sociologia în România?

Iată o întrebare la care am încercat să găsesc răspuns şi înainte şi după schimbarea de paradigmă ideologică din Decembrie 1989. Sociologia sub regimul comunist: ascultată din politeţe, dar ignorată În timpul guvernării comuniste, când aveam obligaţia de a integra în „câmpul muncii” absolvenţii care refuzau repartiţia primită după absolvirea şcolii profesionale, a liceului de specialitate şi chiar ...

Politica financiară a guvernării PSD-ALDE – pro şi contra: 4. Companiile nefinanciare cu capital străin, mai competitive decât cele autohtone

Boomul economic din România ultimilor ani nu reprezintă doar o consecinţă a mixului de politici  fiscal-monetare pus în practică de guvernul român şi de BNR. În opinia mea, pe lângă relaxarea fiscală şi creşterea semnificativă a pensiilor şi a salariilor din sectorul public, performanţele remarcabile ale companiilor nefinanciare cu capital ...