Romania Sociala logo
Menu

Va rezista Trump la Casa Albă?

autor:   31 January 2018  

Iulian Stănescu

Opoziţia faţă de Trump este atât de mare pentru un preşedinte al Statelor Unite, aflat abia la finele primului an de mandat, încât se pune întrebarea dacă mai poate rezista în funcţie.

 

Ca intensitate, tabăra anti-Trump respinge cu înverşunare prezenţa sa legitimă la Casa Albă.

De ce atâta înverşunare? Pentru că Trump a cucerit preşedinţia SUA pe o platformă anti-sistem, populistă, insurgentă, anti-globalistă, protecţionistă şi iliberală. Pentru adversarii săi, păcatul este atât de mare, încât nicio concesie trecută, prezentă sau viitoare nu îl poate şterge.

 

Ca amploare, opoziţia cuprinde segmente largi din electorat, ţinând cont că Trump a câştigat alegerile, dar nu şi cele mai multe voturi. Îngrijorător pentru preşedinte este faptul că opoziţia cuprinde şi majoritatea marilor trusturi media americane, precum şi cea mai mare parte a elitelor puterii din SUA: preşedinţii şi membrii consiliilor de administraţie ai marilor corporaţii, membrii claselor superioare, finanţatorii fundaţiilor, think-tank-urilor şi ONG-urilor care domină dezbaterile publice. În plus, toată această formidabilă coaliţie dispune de legături cu părţi din aparatul de securitate naţională, cu care este capabilă să se coordoneze. Aşadar, ca intensitate şi amploare, opoziţia faţă de Trump este comparabilă cu cea faţă de Richard Nixon, singurul preşedinte american forţat să demisioneze, în 1974 după scandalul Watergate.

 

Pentru a vedea dacă – şi cum – poate Trump rezista în funcţie, primul pas este să examinăm care sunt căile posibile prin care adversarii săi pot încerca să-l îndepărteze de la Casa Albă. Din întâmplare sau nu, publicarea cărţii Fire and Fury: Inside de Trump White House (Foc şi furie: în interiorul Casei Albe a lui Trump) a lui Michael Wolff, în avanpremiera împlinirii unui an de la instalarea lui Trump, conturează căi de înlăturare a acestuia din funcţia de preşedinte al SUA. De altfel, cartea lui Wolff are şi rolul de „pregătire de artilerie”, în sensul de a influenţa opinia publică în direcţia procedurilor constituţionale din viitor.

În 1975, la un an de la demisia lui Nixon, Paul Simon identifica în hitul său “50 Ways to Leave Your Lover” 50 de căi de a-ţi părăsi iubitul. La început de 2018, întrezărim “3 Ways to Leave Your President”, adică trei căi de a-l înlătura pe preşedintele Trump.

 

  1. Impeachment (punerea sub acuzare) în dosarul Trump-Rusia.

Din ce se cunoaşte la acest moment, investigaţia în derulare vizează două aspecte distincte: contactarea unei puteri străine, prezentată publicului american ca putere ostilă, pentru a obţine informaţii compromiţătoare faţă de contracandidata sa din 2016, Hillary Clinton, respectiv spălare de bani în favoarea statului rus sau a intereselor de afaceri ruseşti.

 

Să notăm că impeachment-ul e calea cea mai uzuală de înlăturare din funcţie a unui preşedinte al SUA. În trecut a mai fost încercată de trei ori, o singură dată cu succes. Pe baza precedentelor împotriva lui Richard Nixon şi Bill Clinton, construcţia cazului pentru impeachment nu ar viza faptele de mai sus, care s-au petrecut înainte ca Trump să devină preşedinte, ci faptele sale în calitate de preşedinte. Cel mai probabil, investigatorul special va căuta să arate că preşedintele Trump a obstrucţionat justiţia prin influenţarea martorilor şi/sau că a comis sperjur.

 

Dincolo de dovezile în sine – dacă acestea vor fi găsite – această cale de atac împotriva lui Trump prezintă două dificultăţi majore. Mai întâi, procedura de impeachment este greoaie, în cazurile Nixon şi Clinton durând doi ani. În al doilea rând, procedura presupune mai întâi punerea sub acuzare prin vot de către Camera Reprezentanţilor şi, mai apoi, un vot pro sau contra demiterii preşedintelui în Senat. Cum ambele camere vor fi controlate  – cel puţin până la începutul anului 2019 – de republicani, partidul lui Trump, apare ca improbabilă o asemenea eventualitate. Spre deosebire de Trump, Nixon şi Clinton au avut de înfruntat un congres ostil, dominat de partidul opus.

 

  1. Declanşarea procedurii din Amendamentul 25

Mai puţin cunoscut, amendamentul 25 prevede o procedură pentru scoaterea din funcţie a preşedintelui SUA în cazul incapacităţii de a-şi exercita funcţia. Procedura se declanşează de către vicepreşedinte şi majoritatea miniştrilor printr-o scrisoare către Congres, prin care se notifică incapacitatea preşedintelui. Drept urmare, vicepreşedintele preia atribuţiile prezidenţiale. Dacă preşedintele contestă starea de incapacitate, este necesar un vot de două treimi în plenul Congresului pentru ca vicepreşedintele să continue exercitarea atribuţiilor prezidenţiale. Dat fiind că starea de incapacitate nu este definită în constituţia SUA, înţelegem astfel mai bine numeroasele trimiteri din media americană, inclusiv cele din cartea lui Michael Wolff, la incapacitatea intelectuală a lui Trump de a se ridica la înălţimea funcţiei de preşedinte. Să mai notăm că această procedură echivalează cu o demitere de facto, fără procedura greoaie a impeachment-ului. Pe de altă parte, declanşarea acestei prodesuri necesită ralierea împotriva preşedintelui atât a propriilor miniştri, cât şi a ambelor partide.

 

  1. Presiune pentru demisie ca urmare a unor cazuri de hărţuire sexuală

Valul de acuzaţii, din anul 2017, de abuzuri sexuale împotriva unor figuri marcante ale vieţii publice americane – vedete de film şi televiziune, persoane publice cu notorietate ridicată – ar putea permite, mai ales dacă ţinem cont de profilul şi istoricul lui Trump, construcţia unui caz similar împotriva preşedintelui. Cu toate că Trump, prin felul său de a fi, nu ar demisiona niciodată în faţa unor asemenea acuzaţii, indiferent cât de bine dovedite, rezultatul ar fi o creştere a presiunii pe mandatul său, coroborată cu o deteriorare şi mai mare a popularităţii sale.

 

Poate Trump să reziste ca preşedinte? Vom reveni cu prezentarea strategiilor cu care se poate apăra Donald Trump.



Facebook

(Re)thinking Europe

O contribuție creștină pentru viitorul proiectului european Între 27 și 29 octombrie 2017 am avut onoarea să particip din partea României la o conferință istorică organizată de Vatican, prima la astfel de dimensiuni, ocazie în care Biserica prin mesajul Papei Francisc a redeschis dialogul cu lumea politică europeană. Evenimentul a ...

Demonocraţia – „dezvoltare creatoare” a liberalismului românesc

Ca simplu anonim trecut, de câtva timp, în gradena istoriei şi gratificat cu Înaltul titlu de… pensionar, am urmărit desfăşurarea celor două congrese ale asocierilor rivale politic, dar vizibil unite în aflarea în treabă, atunci când vine vorba de problemele reale ale ţării şi de agenda cetăţeanului tânăr dus cu… ...

Societatea supravegheată vs. Capitalism (românesc)

Trecerea în revistă, pe scurt Ca mulți alții, m-am întrebat și eu de-a lungul timpului „ce e de făcut” pentru a reporni România? Primul pas, este să aflu „unde sunt”. Care sunt etapele prin care am trecut? Iată o schiță a lor, cu mențiunea că acestea se subîntind una alteia, unde începe ...

Forumul Economic Mondial de la Davos, mesajul Papei Francisc și mesajul elitelor pentru viitor

Papa Francisc “A venit timpul să ne asumăm timpul și responsabilititatea pentru ca toată lumea să poată trăi în demnitate” Între 23 și 26 ianuarie a avut loc la Davos una dintre cele mai importante întâlniri ale anului 2018, ocazie în care elitele mondiale au discutat despre prezentul și viitorul economic ...

România deleuziană. Fragmentul XXIII, despre încredere.

Despre încredere se poate gândi în două planuri. Într-un prim plan, încrederea ar reprezenta subiect al unei cunoașteri bazate pe cunoștințe. În alt plan, încrederea ar ține de cunoaștere ca spiritualitate. Diferența dintre cele tipuri de cunoașteri stă în faptul că în cadrul cunoașterii ce se fundamentează pe spiritualitate ar fi ...

România deleuziană. Fragmentul XXII despre viața ca adult. Amintiri din secolul XX (I)

Proiectele de sociologie vizuală ale studenților Facultății de Sociologie și Comunicare, Universitatea „Transilvania” din Brașov” au demarat în 2006. Din 2008, ele s-au focalizat pe vârstnicii din lumea satului, pe considerentul că există  șanse mai mari ca adevărul să precumpănească în raport cu imaginea de sine. Ulterior această abordare va ...

Spovedanie profană

Ca profesor  de carieră, care a fost şi obiect şi subiect al ofertelor educative în intervalul istoric dintre Marea Revoluţie socialistă din Octombrie 1917 şi Marea Păcăleală capitalistă din Decembrie 1989, am tresărit la auzul unui slogan din recuzita socialismului de tip bolşevic: „trebuie să schimbăm mentalitatea!”. Rostită cu aplomb prezidenţial, ...

Tranziția societății și oprirea căderii în viitor

În lucrările despre sociologia tranziției, s-a declarat de mai multe ori sfârșitul acesteia. În fapt, există mai multe tranziții dupa 1989, și anume: tranziția politică, de la regimul comunist la democrație, tranziția economică, de la economia de stat la economia de piață și în final tranziția socială, de la societatea ...