Romania Sociala logo
Menu

Va rezista Trump la Casa Albă?

autor:   31 January 2018  

Iulian Stănescu

Opoziţia faţă de Trump este atât de mare pentru un preşedinte al Statelor Unite, aflat abia la finele primului an de mandat, încât se pune întrebarea dacă mai poate rezista în funcţie.

 

Ca intensitate, tabăra anti-Trump respinge cu înverşunare prezenţa sa legitimă la Casa Albă.

De ce atâta înverşunare? Pentru că Trump a cucerit preşedinţia SUA pe o platformă anti-sistem, populistă, insurgentă, anti-globalistă, protecţionistă şi iliberală. Pentru adversarii săi, păcatul este atât de mare, încât nicio concesie trecută, prezentă sau viitoare nu îl poate şterge.

 

Ca amploare, opoziţia cuprinde segmente largi din electorat, ţinând cont că Trump a câştigat alegerile, dar nu şi cele mai multe voturi. Îngrijorător pentru preşedinte este faptul că opoziţia cuprinde şi majoritatea marilor trusturi media americane, precum şi cea mai mare parte a elitelor puterii din SUA: preşedinţii şi membrii consiliilor de administraţie ai marilor corporaţii, membrii claselor superioare, finanţatorii fundaţiilor, think-tank-urilor şi ONG-urilor care domină dezbaterile publice. În plus, toată această formidabilă coaliţie dispune de legături cu părţi din aparatul de securitate naţională, cu care este capabilă să se coordoneze. Aşadar, ca intensitate şi amploare, opoziţia faţă de Trump este comparabilă cu cea faţă de Richard Nixon, singurul preşedinte american forţat să demisioneze, în 1974 după scandalul Watergate.

 

Pentru a vedea dacă – şi cum – poate Trump rezista în funcţie, primul pas este să examinăm care sunt căile posibile prin care adversarii săi pot încerca să-l îndepărteze de la Casa Albă. Din întâmplare sau nu, publicarea cărţii Fire and Fury: Inside de Trump White House (Foc şi furie: în interiorul Casei Albe a lui Trump) a lui Michael Wolff, în avanpremiera împlinirii unui an de la instalarea lui Trump, conturează căi de înlăturare a acestuia din funcţia de preşedinte al SUA. De altfel, cartea lui Wolff are şi rolul de „pregătire de artilerie”, în sensul de a influenţa opinia publică în direcţia procedurilor constituţionale din viitor.

În 1975, la un an de la demisia lui Nixon, Paul Simon identifica în hitul său “50 Ways to Leave Your Lover” 50 de căi de a-ţi părăsi iubitul. La început de 2018, întrezărim “3 Ways to Leave Your President”, adică trei căi de a-l înlătura pe preşedintele Trump.

 

  1. Impeachment (punerea sub acuzare) în dosarul Trump-Rusia.

Din ce se cunoaşte la acest moment, investigaţia în derulare vizează două aspecte distincte: contactarea unei puteri străine, prezentată publicului american ca putere ostilă, pentru a obţine informaţii compromiţătoare faţă de contracandidata sa din 2016, Hillary Clinton, respectiv spălare de bani în favoarea statului rus sau a intereselor de afaceri ruseşti.

 

Să notăm că impeachment-ul e calea cea mai uzuală de înlăturare din funcţie a unui preşedinte al SUA. În trecut a mai fost încercată de trei ori, o singură dată cu succes. Pe baza precedentelor împotriva lui Richard Nixon şi Bill Clinton, construcţia cazului pentru impeachment nu ar viza faptele de mai sus, care s-au petrecut înainte ca Trump să devină preşedinte, ci faptele sale în calitate de preşedinte. Cel mai probabil, investigatorul special va căuta să arate că preşedintele Trump a obstrucţionat justiţia prin influenţarea martorilor şi/sau că a comis sperjur.

 

Dincolo de dovezile în sine – dacă acestea vor fi găsite – această cale de atac împotriva lui Trump prezintă două dificultăţi majore. Mai întâi, procedura de impeachment este greoaie, în cazurile Nixon şi Clinton durând doi ani. În al doilea rând, procedura presupune mai întâi punerea sub acuzare prin vot de către Camera Reprezentanţilor şi, mai apoi, un vot pro sau contra demiterii preşedintelui în Senat. Cum ambele camere vor fi controlate  – cel puţin până la începutul anului 2019 – de republicani, partidul lui Trump, apare ca improbabilă o asemenea eventualitate. Spre deosebire de Trump, Nixon şi Clinton au avut de înfruntat un congres ostil, dominat de partidul opus.

 

  1. Declanşarea procedurii din Amendamentul 25

Mai puţin cunoscut, amendamentul 25 prevede o procedură pentru scoaterea din funcţie a preşedintelui SUA în cazul incapacităţii de a-şi exercita funcţia. Procedura se declanşează de către vicepreşedinte şi majoritatea miniştrilor printr-o scrisoare către Congres, prin care se notifică incapacitatea preşedintelui. Drept urmare, vicepreşedintele preia atribuţiile prezidenţiale. Dacă preşedintele contestă starea de incapacitate, este necesar un vot de două treimi în plenul Congresului pentru ca vicepreşedintele să continue exercitarea atribuţiilor prezidenţiale. Dat fiind că starea de incapacitate nu este definită în constituţia SUA, înţelegem astfel mai bine numeroasele trimiteri din media americană, inclusiv cele din cartea lui Michael Wolff, la incapacitatea intelectuală a lui Trump de a se ridica la înălţimea funcţiei de preşedinte. Să mai notăm că această procedură echivalează cu o demitere de facto, fără procedura greoaie a impeachment-ului. Pe de altă parte, declanşarea acestei prodesuri necesită ralierea împotriva preşedintelui atât a propriilor miniştri, cât şi a ambelor partide.

 

  1. Presiune pentru demisie ca urmare a unor cazuri de hărţuire sexuală

Valul de acuzaţii, din anul 2017, de abuzuri sexuale împotriva unor figuri marcante ale vieţii publice americane – vedete de film şi televiziune, persoane publice cu notorietate ridicată – ar putea permite, mai ales dacă ţinem cont de profilul şi istoricul lui Trump, construcţia unui caz similar împotriva preşedintelui. Cu toate că Trump, prin felul său de a fi, nu ar demisiona niciodată în faţa unor asemenea acuzaţii, indiferent cât de bine dovedite, rezultatul ar fi o creştere a presiunii pe mandatul său, coroborată cu o deteriorare şi mai mare a popularităţii sale.

 

Poate Trump să reziste ca preşedinte? Vom reveni cu prezentarea strategiilor cu care se poate apăra Donald Trump.



Facebook

Cum ne imaginăm că va fi viitorul?

Este o întrebare pe care fiecare dintre noi ne-o punem. Cel mai simplu este să invoc propria mea experienţă. În anii ’60 eram tânăr. Viitorul mi se părea confuz. Pe de o parte, politic ni se oferea un model de viitor: o societate socialistă, care va evolua spre comunism. Problema era a credibilităţii. Imensa majoritate a românilor ...

Franţa, un avertisment pentru viitoarele crize ale Europei?

Ne preocupă tot mai mult viitorul. Încă îl populăm aproape exclusiv cu speranţe. Un salt l-am făcut. Disciplinăm speranţele cu date şi cunoştinţe despre cum putem evolua în sensul dorit. Suntem însă mereu surprinşi că realitatea care năvăleşte în prezent nu se prea potriveşte cu predicţiile noastre. Constatăm că avem o capacitate scăzută de a ...

File din „Jurnalul de cercetare” (Boldești, 1967)

Printre fişele mele de lectură am găsit câteva pagini de însemnări aşternute pe hârtie în urmă cu mai mult de o jumătate de secol: „Drumuri şi oameni. Boldeşti, 23.05.1967”. La Boldești, Institutul de Psihologie al Academiei RSR, prin secția de Psihologie socială, condusă de Traian Herseni, a realizat prima cercetare psihosociologică de teren, pe baza ...

România deleuziană: fragmentul XXVIII, despre păsări și animale (II)

Semnificația problemei: ,,Problema animalităţii” nu este, firește una oarecare. Dacă o consider decisivă, cum se spune, şi încă de multă vreme, în ea însăşi şi pentru valoarea ei strategică este pentru că, dificilă şi enigmatică în sine, ea reprezintă totodată şi limita pe care se întemeiază şi pornind de la ...

Istoria socială a României

Dragi cititori, avem plăcerea să vă semnalăm suplimentarea tirajului iniţial al cărţii Istoria socială a României, lucrare elaborată de profesorul Cătălin Zamfir şi un grup de cercetători ai Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV). Cartea a apărut la finele anului 2018 sub îngrijirea editurii Academiei Române şi face parte dintr-o colecţie mai largă ...

Politica financiară a guvernării PSD-ALDE – pro şi contra: 5. Problemele bugetelor locale

Succesul pe termen lung al actualei politici financiare presupune continuitate, răbdare şi consecvenţă în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor reziduale. O asemenea problemă o constituie gradul extrem de redus al autonomiei financiare de care beneficiază autorităţile publice locale. Spre exemplu, veniturile autorităţilor publice locale au totalizat anul trecut 77,854 miliarde lei ...

De ce este ignorată sociologia în România?

Iată o întrebare la care am încercat să găsesc răspuns şi înainte şi după schimbarea de paradigmă ideologică din Decembrie 1989. Sociologia sub regimul comunist: ascultată din politeţe, dar ignorată În timpul guvernării comuniste, când aveam obligaţia de a integra în „câmpul muncii” absolvenţii care refuzau repartiţia primită după absolvirea şcolii profesionale, a liceului de specialitate şi chiar ...

Politica financiară a guvernării PSD-ALDE – pro şi contra: 4. Companiile nefinanciare cu capital străin, mai competitive decât cele autohtone

Boomul economic din România ultimilor ani nu reprezintă doar o consecinţă a mixului de politici  fiscal-monetare pus în practică de guvernul român şi de BNR. În opinia mea, pe lângă relaxarea fiscală şi creşterea semnificativă a pensiilor şi a salariilor din sectorul public, performanţele remarcabile ale companiilor nefinanciare cu capital ...