Romania Sociala logo
Menu

Ziua Brexit

autor:   30 March 2017   

Iulian Stănescu

Miercuri, 29 martie 2017, ambasadorul britanic la Uniunea Europeană a înmânat preşedintelui Consiliului European, Donald Tusk, scrisoarea premierului britanic Theresa May prin care se anunţă iniţierea procesului de ieşire din Uniunea Europeană a Marii Britanii (Brexit), conform articolului 50 al Tratatului de la Lisabona.

Prin aceasta, Brexit-ul devine oficial, la mai bine de nouă luni de la referendumul din iunie 2016, când o majoritate de 52% dintre alegători s-a pronunţat în favoarea ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană.

 

Momentul este istoric. Până acum, Uniunea Europeană (UE) a cunoscut doar valuri succesive de extindere. Pentru prima data, Uniunea Europeană pierde un stat membru. Este o urmare „a deciziei democratice a poporului Marii Britanii”, după cum deschide Theresa May paragraful anunţului oficial din textul scrisorii [1].

Firesc, apare întrebarea: va fi singura sau doar prima ieşire a unui stat membru din Uniunea Europeană?

 

Un prim pas în formularea răspunsului poate veni de la înţelegerea rezultatului referendumului, mai ales că timpul permite o oarecare detaşare de emoţia momentului şi de şocul rezultatului.

 

Chiar şi acum, sunt voci care afirmă că organizarea unui referendum pe tema rămânerii sau ieşirii Marii Britanii din UE a reprezentat o greşeală politică enormă şi gratuită a fostului premier britanic David Cameron. Din contră, organizarea referendumului a fost rezultatul unei presiuni puternice, de jos în sus, din partea societăţii britanice. Partidul Conservator a câştigat alegerile generale din 2015, între altele, şi datorită angajamentului ferm de a organiza acest referendum. Guvernele predecesoare, indiferent de coloratura politică, au fost nevoite să introducă legislaţie prin care organizarea unui referendum devenea obligatorie în cazul oricărei modificări structurale a tratatelor UE.

 

Dezbaterea din societatea britanică asupra rămânerii sau ieşirii din Uniunea Europeană a inclus trei teme esenţiale: economia, imigraţia şi suveranitatea.

 

Economia a reprezentat argumentul forte al celor care au susţinut rămânerea. Interesant este că pe tema economiei au fost utilizate mesaje preponderent negative – aşa-numitul „Proiect Frică” – ce se va întâmpla rău dacă Marea Britanie iese din UE: şomaj, inflaţie, cădere a economiei, alternativa ieşirii ar fi un dezastru etc. La câteva luni după referendum a devenit clar de ce tabăra pentru rămânere a optat preponderent pentru mesaje negative. Consilierii premierului Cameron, principala figură a campaniei pentru rămânere, au reţinut din cercetările sociologice calitative că mesajele economice pozitive privind UE nu produc emoţie. Chiar şi subiecţii favorabili UE nu au putut identifica spontan motive pentru care sunt entuziaşti de a face parte din Uniunea Europeană. Ca atare, au optat pentru singurele mesaje care produceau emoţie, cele negative.

 

Pentru a atenua impactul temei economice, tabăra favorabilă ieşirii din UE a recurs la denunţarea ca propagandă a „Proiectului Frică”, precum şi la propriile promisiuni şi mesaje propagandistice. Cel mai de impact dintre acestea promitea reorientarea a 350 de milioane de lire sterline – aserţiune privind valoarea contribuţiei săptămânale a Marii Britanii la UE – către bugetul sănătăţii.

 

Imigraţia a constituit argumentul forte al taberei pentru ieşirea din UE. Pentru a înţelege de ce imigraţia este un subiect aşa de sensibil, de fierbinte, în societatea britanică, este util a avea în vedere faptul că suprafaţa Marii Britanii este comparabilă cu cea a Românei, dar Marea Britanie are aproape 70 de milioane de locuitori, în timp ce România mai puţin de 19 milioane. Presiunea intensă a populaţiei pe aşezările urbane şi rurale poate fi şi mai bine înţeleasă dacă avem în vedere că peste 85% din populaţia Regatului este concentrată în Anglia, care are o suprafaţă egală cu puţin peste jumătate din cea a României. Rezultă o presiune uriaşă pe locuinţe, utilităţi şi servicii publice şi, desigur, locuri de muncă.

 

Deşi indezirabil ideologiei centriste neo-liberale, cel mai probabil există o limită de toleranţă – economică, socială şi culturală – a oricărei populaţii la fenomenul imigraţiei. Iar atingerea acestei limite de toleranţă generează o presiune în sistem, care, mai devreme sau mai târziu, îşi atinge o formă de expresie politică. Tabăra ieşirii a folosit repetat şi cu măiestrie tema imigraţiei, argumentând că numai ieşirea din UE poate garanta controlul asupra graniţelor şi, implicit, asupra imigrării. Refuzul liderilor europeni la cererea disperată a premierului Cameron, formulată în ultima săptămână a campaniei, de a promite un oarecare compromis în privinţa liberi circulaţii a persoanelor în interiorul UE, a întărit tocmai argumentul taberei de ieşire.

170329 02

Suveranitatea a fost întotdeauna o temă în cadru, chiar dacă nu în prim-plan. Argumentul suveranităţii a fost pentru prima dată invocat de premierul Margaret Thatcher ca opoziţie la iniţiativa franco-germană de a transforma Comunităţile Europene în Uniunea Europeană de astăzi. De la finele anilor 1980 datează o opoziţie în creştere în media şi în interiorul Establishment-ului politic şi economic britanic faţă de Uniunea Europeană. Tema suveranităţii a fost inclusă implicit în sloganul taberei de ieşire: votaţi să ieşim şi să luăm controlul înapoi! (Vote Leave, take back control). Impactul acestui mesaj simplu şi direct, care rezonează puternic cu aspiraţia umană universală de a avea mai mult control asupra propriei vieţi, nu a putut fi replicat de niciun mesaj sau slogan al taberei de rămânere.

 

Eşecul gestionării de către Uniunea Europeană a multiplelor crize din ultimii ani – cea economică post 2008, Ucraina şi îndeosebi, felul în care a fost tratată Grecia de către statele membre ale zonei Euro în anul 2015, au marcat puternic opinia publică britanică şi au slăbit serios argumentul unei mai bune gestiuni a crizelor şi problemelor globale prin punerea în comun a unor elemente esenţiale ale suveranităţii.

 

La un anume nivel, Brexit-ul este o urmare a deciziei democratice a poporului britanic. La un alt nivel, acest deznodământ nu este nici pe departe doar rezultatul acţiunii politice a charismaticului Nigel Farage şi a partidului său, ci o opţiune profundă a unei părţi importante din Establishment-ul politic şi economic britanic.

 

Membru al comitetului de campanie pentru ieşirea din UE, fostul ministru de externe laburist David Owen, a prezentat cel mai articulat punctul de vedere al acestor cercuri [2]. Pentru Owen, referendumul reprezenta ultima şansă de ieşire dintr-o Uniune Europeană percepută ca fiind angajată pe un drum inevitabil spre federalism. În cele din urmă, Marea Britanie nu a învins Germania în două războaie mondiale pentru ca ulterior să devină parte a unei uniuni politice aflată sub dominaţia aceleiaşi Germanii. Dincolo de acest considerent, pentru aceste cercuri şi o parte majoritară din societatea britanică, federalismul european apare şi ca structural incompatibil cu ideea de democraţie parlamentară, a cărei ţară de origine este Marea Britanie.

 

 

 

[1] Textul integral al scrisorii oficiale este disponibil la adresa http://www.telegraph.co.uk/news/2017/03/29/article-50-brexit-letter-read-full/

 

[2] David Owen. Europe Restructured: Vote to Leave, (York: Methuen, 2016). Disponibilă gratuit la adresa www.lorddavidowen.co.uk/wp-content/uploads/2016/03/Europe-Restructured-160301.pdf



Facebook

Cum ne imaginăm că va fi viitorul?

Este o întrebare pe care fiecare dintre noi ne-o punem. Cel mai simplu este să invoc propria mea experienţă. În anii ’60 eram tânăr. Viitorul mi se părea confuz. Pe de o parte, politic ni se oferea un model de viitor: o societate socialistă, care va evolua spre comunism. Problema era a credibilităţii. Imensa majoritate a românilor ...

Franţa, un avertisment pentru viitoarele crize ale Europei?

Ne preocupă tot mai mult viitorul. Încă îl populăm aproape exclusiv cu speranţe. Un salt l-am făcut. Disciplinăm speranţele cu date şi cunoştinţe despre cum putem evolua în sensul dorit. Suntem însă mereu surprinşi că realitatea care năvăleşte în prezent nu se prea potriveşte cu predicţiile noastre. Constatăm că avem o capacitate scăzută de a ...

File din „Jurnalul de cercetare” (Boldești, 1967)

Printre fişele mele de lectură am găsit câteva pagini de însemnări aşternute pe hârtie în urmă cu mai mult de o jumătate de secol: „Drumuri şi oameni. Boldeşti, 23.05.1967”. La Boldești, Institutul de Psihologie al Academiei RSR, prin secția de Psihologie socială, condusă de Traian Herseni, a realizat prima cercetare psihosociologică de teren, pe baza ...

România deleuziană: fragmentul XXVIII, despre păsări și animale (II)

Semnificația problemei: ,,Problema animalităţii” nu este, firește una oarecare. Dacă o consider decisivă, cum se spune, şi încă de multă vreme, în ea însăşi şi pentru valoarea ei strategică este pentru că, dificilă şi enigmatică în sine, ea reprezintă totodată şi limita pe care se întemeiază şi pornind de la ...

Istoria socială a României

Dragi cititori, avem plăcerea să vă semnalăm suplimentarea tirajului iniţial al cărţii Istoria socială a României, lucrare elaborată de profesorul Cătălin Zamfir şi un grup de cercetători ai Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV). Cartea a apărut la finele anului 2018 sub îngrijirea editurii Academiei Române şi face parte dintr-o colecţie mai largă ...

Politica financiară a guvernării PSD-ALDE – pro şi contra: 5. Problemele bugetelor locale

Succesul pe termen lung al actualei politici financiare presupune continuitate, răbdare şi consecvenţă în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor reziduale. O asemenea problemă o constituie gradul extrem de redus al autonomiei financiare de care beneficiază autorităţile publice locale. Spre exemplu, veniturile autorităţilor publice locale au totalizat anul trecut 77,854 miliarde lei ...

De ce este ignorată sociologia în România?

Iată o întrebare la care am încercat să găsesc răspuns şi înainte şi după schimbarea de paradigmă ideologică din Decembrie 1989. Sociologia sub regimul comunist: ascultată din politeţe, dar ignorată În timpul guvernării comuniste, când aveam obligaţia de a integra în „câmpul muncii” absolvenţii care refuzau repartiţia primită după absolvirea şcolii profesionale, a liceului de specialitate şi chiar ...

Politica financiară a guvernării PSD-ALDE – pro şi contra: 4. Companiile nefinanciare cu capital străin, mai competitive decât cele autohtone

Boomul economic din România ultimilor ani nu reprezintă doar o consecinţă a mixului de politici  fiscal-monetare pus în practică de guvernul român şi de BNR. În opinia mea, pe lângă relaxarea fiscală şi creşterea semnificativă a pensiilor şi a salariilor din sectorul public, performanţele remarcabile ale companiilor nefinanciare cu capital ...