Livia, ai publicat în 1981 un articol despre preferințele de lectură ale adolescenților dintr-un centru de reeducare. Ce te-a făcut ca în anii când în România se edifica de zor „societatea socialistă multilateral dezvoltată” să te apleci ca cercetător asupra unui grup social marginal ?
După primul an și jumătate de stagiu m-am transferat de la Direcția Muncii Cluj la un grup școlar din Craiova aflat în subordinea Ministerului Muncii. Am fost angajata acestei unități timp de 3 ani (mai 1977-septembrie 1980)pe post de psiholog. Grupul școlar era o unitate educativă și de protecție a minorilor care comiseseră fapte antisociale. Prin instituționalizare se urmărea ca ei să finalizeze învățământul general obligatoriu și să obțină o calificare profesională.
Atribuțiile care decurgeau din încadrarea mea formală au fost relativ vag definite, cu excepția celei ...
România Socială vă prezintă volumul "Destin și o viață de om" al profesorului și cercetătorului Constantin Schifirneț, apărut la Editura Universității de Vest din Timișoara, în 2024.
Acest volum este o ...
Introducere: într-un sistem de învățământ cu pierderi foarte mari, formarea inițială profesională poate fi soluția.
Conform statisticilor disponibile și deja bine cunoscute, România suferă de eșecuri și pierderi cronice ale sistemului de învățământ, pierderi care se repercutează asupra multor dimensiuni ale vieții noastre economice, sociale și politice, inclusiv asupra stabilității democratice. Situația actuală a învățământului românesc, din perspectiva transferului de competențe, mai ales prin prisma statisticilor comparative internaționale poate fi descrisă prin câteva cifre:
– 49% rată de analfabetism funcțional, conform PISA 2022 (în creștere față de ratele anterioare) (2023);
– Rata părăsirii timpurii a școlii: 16% (tineri de 20-24 de ani care au absolvit maximum gimnaziul și nu sunt nici în educație nici;
După 1989 numeroase apariții editoriale academice au vizat și problematica unuia dintre celei mai numeroase grupuri etnice minoritare din România – populația romă. Chiar dacă cercetările despre romi au fost abordate din perspective trans- și interdisciplinare, încă sunt subiecte care atrag cititori, atât cei specialiști, cât și publicul profan. Volumul de față reflectă rezultatele a aproximativ patru ani de muncă în cadrul proiectului internațional PARI – „Rolul religiei și al actorilor religioși în incluziunea socială a romilor: către o abordare participativă” (PARI – RO-NO-2019–0586), coordonat de Universitatea Lucian Blaga din Sibiu și Universitatea VID din Oslo.
Centrul COACH-USV, Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător din Regiunea de N-E a României, deschis la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava propune un nou interviu realizat cu unul dintre cei mai prolifici sociologi contemporani ieșeni. Continuăm tradiția de a publica articole de promovare a rezultatelor cercetării științifice realizate în cadrul Regiunii de dezvoltare N-E a României de această dată despre apariția recentă a volumului „Secularizarea și camuflarea sacrului” scrisă de universitarul Nicu Gavriluță și apărută la Editura Polirom. Lucrarea este prima din România care explorează în profunzime relația dintre secularizare și sacru,
A plecat încă unul dintre stâlpii generației de aur ai epocii marelui dezgheț care-a urmat celebrei Declarații din aprilie 1964. Facultatea de filosofie și proaspăt reînființata secție de sociologie au devenit atunci locurile „frumoșilor nebuni ai marilor orașe”.
Șerban Cionoff era studentul eminent, strălucitor, cu lecturi impresionante în filosofia greacă, preferatul eminentului profesor de istoria filosofiei antice, Academicianul de azi, Gheorghe Vlăduțescu. La momentul acela, Șerban Cionoff lansase primul săptămânal studențesc, „Universitas”, receptat ca mijloc de afirmare a unei generații noi, cu o forță creatoare care muta ziduri, mișca masele de tineri.
1. În prefața la Economia bunurilor simbolice a lui Bourdieu pe care ați tradus-o și publicat-o în 1986 (la editura Meridiane) erați deja preocupat de receptarea discursului sociologic în sfera culturii „artistice”. Era o atitudine generată de situația din cultura românească a epocii sau un ecou al scrierilor lui Bourdieu ?
Am să răspund întrebării dvs pornind de la lectura recentă a cărții pe care ați publicat-o în 2021 (Sorin Mitulescu coord., Sociologi în comunism. Începuturile unei profesii fără statut, ed. Tritonic), în care m-am regăsit prin mărturiile colegilor de generație pe care le-ați reunit în această carte.
1. Domnule profesor, astăzi sunteți recunoscut ca autor de succes a numeroase cărți de istorie orală. Cum a ajuns să vă preocupe, în anii ’80, acest domeniu?
Am invocat deseori momentul Congresul Internațional de Științe Istorice din 1980, dar rădăcinile le găsesc în apariția neîncrederii în sociologia cantitativistă, care a ajuns să fie generalizată în anii ’60 –’70, și în deplasarea mea spre antropologie. Lucrând în presa culturală din București și nu într-un institut de cercetare, am fost atras de ideea „institutului de unul singur” – acesta nu constituia o raritate în anii respectivi –,
DEZBATERE DE CARTE
Cătălin ZAMFIR, România în criză, Editura Academiei Române, București, 2023.
Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice
Departamentul de Sociologie, Asistență Socială și Resurse Umane 31 octombrie 2024
Dezbatere România în crizăDownload
Nostalgia consolidează relațiile sociale.
Tim Wildschut
Ne este dor de cineva drag ce nu mai este printre noi, ne este dor de părinții care s-au stins, de prietenii care nu mai sunt, de iubita sau iubitul care ne-a părăsit, sau de anii tinereții, de un eveniment fericit din trecut. Psihologii numesc o astfel de trăire „nostalgie”. Constantine Sedikides și Tim Wildschut, profesori de psihologie la University of Southampton (Marea Britanie), consideră că nostalgia, definită ca reamintirea trecutului, este o emoție socială ambivalentă, preponderent pozitivă (Sedikides, Wildschut, 2018, p. 48). Cei doi profesori britanici subliniază că nostalgia reprezintă plăcerea și în același timp tristețea produse de amintirea a ceva din trecut,
Între normalitate și patologie
Și dacă am încerca să brodăm o serie de lecturi posibile despre turul întâi din campania electorală/noiembrie 2024 ? Ne-am gândit la o lectură comunicațională, în care să interpelăm interacțiuni și iritante în comunicare, în contextul de campanie electorală.
Și începem cu contextul. El a fost taxat de analiști și jurnaliști, de situație de criză. Cuvintele cheie ? Nemulțumire, vot de protest, clocot, haos, panică, dezastru, revoluție (că tot se apropie amintirea lui decembrie 1989). Punem la socoteală și noua competiție între media tradiționale, sondajele de opinie și noile suporturi de comunicare,
1. Dragă Vasile Pirău, ce făceai în 1987 ? Cum evolua pe atunci cariera ta ? Era apropierea unui filosof (prin formație) de sociologie, una de conjunctură sau avea radăcini intelectuale mai adânci ?
Când mă gândesc la anii dinainte de 1990 (anul când am plecat la studii in SUA), mi se pare că deschid ușa spre o altă viață… „A lot of water under the bridge”, cum se poate descrie metaforic trecerea timpului. In 1987 eram cercetător științific la Centrul de Sociologie, care în acea vreme funcționa pe lângă Universitatea din Bucuresti unde lucram din 1985.
Este posibil ca, în anumite situații, comportamentul
egoisit să fie bun și în alte situații să fie rău.
Abraham Maslow
Ne-am obișnuit să catalogăm egoismul ca fiind o caracteristică de personalitate negativă iar opusul său, altruismul, ca o virtute. În realitate, lucrurile nu stau chiar așa. În acord cu rezultatele cercetărilor moderne din domeniul științelor socioumane, va trebui să nuanțăm această clasificare: există tipuri, forme și niveluri ale egoismului și, în consecință, funcții mai mult sau mai puțin pozitive și negative ale egoismului.
În dicționarele și enciclopediile de specialitate (de filozofie,
Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător (COACH-USV) din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava este unul din cele opt centre de orientare în cariera de cercetător înființate la nivelul celor opt Regiuni de Dezvoltare ale României și susținute prin programul PNRR. Acesta deservește Regiunea de N-E a României și cuprinde cele 6 județe ale regiunii. Printre obiectivele acestor centre care sunt acum în faza de pionierat în România și implicit Centrul COACH-USV se numără promovarea științei și a rezultatelor cercetării științifice în rândul tinerilor și publicul larg din Regiunea de Nord-Est a României și atragerea acestora spre cercetare,
D-le Rachieru, probabil că puțini dintre cei care vă urmăresc preocupările din prezent știu că în urmă cu 50 de ani erați „sociolog de întreprindere”. Cum v-ați simțit în această postură, ca primă experiență profesională după terminarea studiilor?
– Da, trecut-au cinci decenii și mai bine! Da fapt, din 1971, când, prin repartiție guvernamentală am „aterizat” la CEIL-ul timișorean. Sperând, recunosc, că voi obține o negație pentru a reveni pe meleaguri bucovinene. Suceava, din păcate, nu figura pe lista ofertelor. Locuri erau, însă, berechet, seria noastră (a doua, după reluarea învățământului sociologic) număra vreo 47 de absolvenți;
Trump. Scurtă lectură psihologică: O profeție auto-împlinită
Donald Trump este o celebritate. El stârnește senzație și când se însoară și când divorțează. El stârnește atenție și când face o mare afacere, și când face un mare faliment. S-a născut într-o familie bogată; tatăl său a fost milionar, Dar el fiul a devenit miliardar. Donald Trump este maistru în jocul seducției și în jocul scandalurilor. Donald Trump este mai ales Americanul întreprinzător, bogat și celebru. Întruchipare a visului american: Învingătorul. Câștigătorul. După alegerile din noiembrie 2024, el a fost aclamat ca Președintele poporului.
Cine se scuză se acuză.Proverb românesc
Întradevăr, cine se scuză își recunoaște vinovăția pentru ofensarea (jignirea, insultarea, înjosirea, defăimarea) intenționată sau neintenționată a unei persoane sau a unei colectivități, faptă sancționabilă moral și/sau judiciar. Tot atât de adevărat este că vinovăția recunoscută se soldează, de cele mai multe ori, cu iertarea făptuitorului. De aici decurge necesitatea deosebirii „scuzelor sincere”, care presupun recunoașterea transgresării normelor sociale și regretul pentru cele întîmplate, de „scuzele instrumentale”, superficiale, făcute doar pentru a scăpa de blamare și/sau de pedeapsa prevăzută de lege. Ambele tipuri de scuze,
Vorba dulce mult aduce!
Proverb românesc
Este politicos să îți alegi cu grijă cuvintele și să le rostești cu tonul potrivit situației și statutului tău social. Politețea se învață la fel ca operațiile matematice: mai întâi cele de bază (adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea), apoi cele mai complicate (extragerea rădăcinii pătrate, ridicarea la putere, calculul algebric etc.). Învățăm de mici să spunem „Bună ziua”, „Vă rog” și „Vă mulțumesc”. Când mai creștem, ne cerem scuze dacă, din greșeală, i-am făcut pe alții să sufere. Mult mai târziu, ca adolescenți, facem din „Codul bunelor maniere” ghidul nostru de comportare.
Un grup de cercetători format din Răzvan Hoinaru, Radu Petre, Daniel Nițoi, Florentina Marin și Jahara Matisek propune un model inovator pentru pensiile ocupaționale destinate personalului militar și polițienesc din România. Acest demers vine într-un moment important pentru sistemul de pensii și are potențialul de a genera discuții semnificative în mediul academic și în societate, abordând o problemă actuală și de interes național.
România se confruntă cu o îmbătrânire accelerată a populației, ceea ce exercită presiune asupra sustenabilității financiare a sistemului public de pensii. Reformele recente au vizat echitatea și predictibilitatea,
Aroganța, lăudăroșenia și supraestimarea abilităților noastre reflectă mai degrabă stima de sine scăzută decât, așa cum cred unii oamenii, stima de sine prea ridicată.
Nathaniel Branden
Multe caracteristici psihomorale trec adeseori neobservate, nu și aroganța, care se afișează cu nonșalanță în public și în relațiile interpersonale. Îmi displac profund persoanele arogante nu atât pentru că își dau mai multă importanță decât merită, ci, mai ales, pentru că îi disprețuiesc pe ceilalți, ridicând astfel ziduri între oameni, mărind artificial distanța dintre ei: această trăsătură psihică dezbină, nu unește colectivitățile. Deși, sub o formă sau alta,
Divorțul este un eveniment care intervine în ciclul de viață familial pe care îl întrerupe definitiv în urma unei proceduri juridice prevăzută de legea civilă. Lucrarea de față constă într-o analiză exhaustivă a divorțurilor și divorțialității în România postcomunistă (1990-2022) pe baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, datele de la recensămintele populației și locuințelor (rundele 1992, 2002, 2011 și 2021). Datele nu au fost utilizate într-o formă primară, ci s-a preferat o serie de transformări statistice cu scopul de evidenția cât mai bine particularitățile divorțialității în profil teritorial și pentru a reduce o serie de limitări de natură statistică.
O populație demoralizată
este ușor de manipulat.
Surprinzător, termenul „demoralizare” nu figurează în dicționarele și enciclopediile de psihologie, psihosociologie sau sociologie, deși demoralizarea este „o stare psihologică de neputință, lipsa speranței, sentimentul eșecului și incapacitatea de a face față situațiilor” (Tecuta et al., 2014, p. 1), generată de factori interni (psiho-fiziologici) și externi (socio-culturali).
În psihiatrie, demoralizarea este definită ca un complex de sentimente de neputință, deznădejde, incompetență, lipsa sensului vieții și stima de sine scăzută, fiind considerată un „simptom psihologic” (Zheng et al., 2022, p. 2). Ca formă distinctă de anhedonie (incapacitatea de a te bucura de activitățile care induc starea psihologică de bine),
