Ca cetățean cred în democrație: ”puterea poporului”. În fine, o formulare frumoasă, dar ea spune prea mult... Mă mulțumesc cu o definiție mai modestă, în acord cu un grup de criterii practice.
Cel mai important este votul. Din când în când ești chemat să votezi pentru un program politic sau altul, pentru un partid sau altul, pentru o persoană sau alta. Desigur, e o alegere limitată. Nu poți să alegi orice, ci doar dintre variantele oferite la alegeri.
Votul meu este egal cu votul celorlalți votanți. E drept, un vot din câteva milioane.
Orice organism politic de decizie este ales într-un fel sau altul.
Ca cetățean ai o oportunitate să spui ce gândești și nu ți-e teamă de consecințe. În fine, eu așa cred.
Poți public să fii de acord sau în dezacord cum este ...
De la început am considerat că introducerea Pilonului II de pensii, rezultat al presiunilor externe, a fost o eroare care va fi plătită în viitor.
Inițial, Pilonul II a fost gândit ...
La doi ani de când Comisia Europeană a formulat Propunerea de Directivă privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană, iată că mai sunt doar câțiva pași, mai degrabă formali, pentru ca ea să fie adoptată. Parcursul ei nu a fost însă ușor.
Acest articol vă propune o prezentare sintetică a acestei reglementări europene, pentru ca apoi să discut, într-un articol ulterior, despre implicațiile pe care ea le va avea în contextul românesc.
Reglementarea salariilor minime adecvate în UE – Context
Ideea unui salariu minim reglementat la nivel la nivel european este veche[1].
Primesc un telefon. O doamnă, reprezentanta unei organizații…, a lansat un proiect de evaluare a rezultatelor politicilor de suport pentru romi. Vrea să-mi ia un interviu.O discuție de o oră cu un tânăr foarte isteț.
În 1992-93, împreună cu soția, am coordonat o carte realizată de un larg colectiv de colegi sociologi de la noul Institut de Cercetare a Calității Vieții, Academia Română,și Facultatea de Sociologie și asistență socială, Universitatea București: ȚIGANII, între ignorare și îngrijorare[1].
Romii reprezintă una dintre problemele critice ale societății românești și a multor țări europene.
Nu este ciudat că fie credincios, fie ateu, omul se zbate între bine și rău în loc să-și asculte cu sfințenie propria conștiință? Acolo găsește toate răspunsurile pe care le așteaptă de la un dumnezeu sau altul.
E timpul să ieșim din logica supraviețuirii. E cea mai scurtă cale spre pierzanie!
Fericirea nu este scopul, ci doar un popas de reîmprospătare în căutarea lui.
După lupte milenare, omul a primit din partea societății câteva drepturi, printre care și dreptul la … viață. Din acest moment, omul trăiește cu aprobarea explicită a sanctității sale SOCIETATEA.
Cartea Criminalitatea violentă. Semnificații și implicații sociale a apărut la editura Pro Universitaria în anul 2021, sub semnătura Simonei Mihaiu, cercetător științific III în cadrul Institutului de Cercetare a Calității Vieții, cu experiență în teme de studiu precum abuz și violență domestică, delincvență și criminalitate, drepturile omului, respectiv incluziunea grupurilor vulnerabile.
Creşterea şi agravarea criminalităţii la nivel global, în ultimele decenii, reprezintă un fenomen ale cărui consecinţe distructive nu pot fi ignorate de comunitatea științifică, societatea civilă ori organismele care elaborează politicile sociale și penale în domeniu. În acest sens, în direcţia studiilor care suplinesc penuria cercetărilor concrete asupra criminalităţii violente în România,
Nicolae Lotreanu publică o carte care umple un mare gol în literatura noastră. Și nu numai. ”În pustietatea cuvintelor”.
Este o carte rară de meditație filosofică asupra omului și asupra vieții sale. Cartea pune în discuție teme aș zice clasice, dar din perspective noi. De aici originalitatea cărții.
Titlul ales pentru carte exprimă exact acest lucru: singur printre cuvinte. Eu aș adăuga, singur printre cuvintele care nu exprimă ceea ce ar trebui să o facă.
Devine tot mai evident că omul și lumea sa se confruntă cu o criză profundă.
Nu am inventat roata,
dar m-am străduit să nivelez drumul.
Am adunat în acest volum gândurile răzlețite de-a lungul timpului în revistele la care am colaborat și în unele din cărțile pe care le-am publicat. Sunt simple gânduri izvorâte din observațiile cotidiene, filtrate de lecturile mele. Unele dintre ele poartă amprenta timpului, altele sunt – cred eu – general valabile. Spre deosebire de parimii, care condensează învățăturile din viața popoarelor, exprimările aforistice din această lucrare, mai grave sau voit sprințare, dau seama de modul în care am văzut eu lumea și societatea de-a lungul anilor: elogiază ce am considerat pozitiv și denunță răul ce-și face loc în societate și în fiecare din noi.
Sanda Golopenția, profesoară emerită la Brown University din Statele Unite, a editat una dintre cele mai ample recuperări ale operelor unui om de știință român, Anton Golopenția. După cele cinci volume de Opere complete și cele patru de corespondență cu intelectuali și prieteni din perioada interbelică, fiica sociologului, statisticianului și geopoliticianului român a publicat de curând un nou volum de corespondență, de data aceasta bilingv, care cuprinde scrisorile primite și trimise de Anton Golopenția în perioada studiilor doctorale desfășurate în Germania între 1933 și 1936: Corespondența germană (1933–1936)/Deutsche Korrespondenz (1933–1936),
Căldură mare! Suntem în luna iulie și e cald. Ca în fiecare an, de altfel. La posturile de televiziune din România, și nu numai, avem titluri amenințătoare. E foc! România se topește! Coșmarul de vară! Cod roșu pentru planetă. La televizor ni se spune zilnic că suntem în plină criză: criză ecologică, criză sanitară, criză economică, criză politică, război și amenințare cu un război nuclear. Plutim în incertitudine. Suntem mereu în primejdie.
Am vrea să vorbim aici despre catastrofismul mediatic și politic. Și pentru asta vom recurge la eseu. În opinia noastră,
Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) al Academiei Române anunţă lansarea volumului colectiv de studii România rurală în noul capitalism: 1990-2020.
Calitatea vieţii oamenilor din mediul rural din România reprezintă o temă care a beneficiat de mai puţină atenţie din partea formatorilor de opinie şi a lumii ştiinţifice, deşi aproape jumătate dintre români trăiesc la sate, iar majoritatea cetăţenilor români îşi au ascendenţa în mediul rural. Din acest motiv, ICCV a iniţiat demersul pentru elaborarea unui volum colectiv de studii care să trateze tema calităţii vieţii în România rurală, pe durata celor trei decenii ale perioadei 1990-2020.
La întemeierea sa, Uniunea Europeană a formulat ca obiectiv central crearea unei uniuni europene înalt omogenă, cu grade apropiate de dezvoltare social-economică a țărilor membre. S-a respins opțiunea de a realiza o Europă ”cu două sau trei viteze”.
În prezent, Uniunea Europeană prezintă în fapt importante diferențe/ inegalități.
Uniunea europeană a lansat un program de dezvoltare a unui sistem complex de indicatori demografici, economici, sociali ai țărilor membre UE. Obținem astfel o imagine a stării UE și a țărilor membre. Și putem înțelege mai bine situația României prin raportare la contextul UE.
La Institutul de Cercetare a Calității Vieții din București (ICCV) a avut loc vineri, 10 iunie 2022, dezbaterea „Secularizare și religiozitate contemporană”. La eveniment au participat cercetători, profesori și specialiști de la diferite institute din cadrul Academiei Române și al Universității din București. Evenimentul a fost organizat în parteneriat cu Centrul de studii și documentare „Societate, Drept, Religie”.
În cadrul dezbaterii, trei specialiști au susținut câte o prelegere, urmată de o serie de întrebări pe baza subiectelor abordate. Primul referent a fost dr. Mirel Bănică, cercetător științific în cadrul Institutului de Istoria Religiilor al Academiei Române,
Tendințe politice în lumea de azi. Cum stăm cu Statul ?
(1) La ultimele alegeri prezidențiale din Franța (aprilie 2022) s-a constatat un scor de absenteism de 35% la primul tur și 28,2% la al doilea tur. S-a constat deasemeni declinul partidelor tradiționale de stânga și de dreapta, care au înregistrate scoruri în jur de 5%. La alegeri s-au confruntat pe de o parte mondialiștii (La Republique en marche/Emmanuel Macron) și progresiștii ( Les insoumis/ Jean-Luc Mélenchon) și pe de altă parte suveraniștii (Rassemblement național/Marine Le Pen și noul partid Reconquête/Eric Zemmour).
La începutul acestui an începusem să ne întrebăm, timid, dacă Criza COVID dă semne de a se încheia. Istoria ne spune că o criză medicală trece inevitabil de la sine. Pentru problemele medicale deja avem soluții din ce în ce mai eficace. Ne trezim însă că, dacă criza medicală pare a fi depășită, ea ne-a lăsat o profundă criză economică și socială acumulată în ultimele decenii. Întreaga lume este șocată de această nouă criză.
Dar criza României cuprinde un palier mai profund: criza viziunii. Oamenii politici încep să abordează problemele complexe ale crizei și explorează strategiile de acțiune.
În subconștientul gândirii actuale există solid înrădăcinată o idee fundamentală: toate țările fost-comuniste din Europa utilizează aceeași strategie pentru tranziție, au parcurs același proces de schimbare și ajung la același tip de societate. Desigur sunt diferențe, dar comunalitatea procesului este predominantă.
În studiul anterior[1] am lansat o ipoteză diferită: în procesul tranziției europene au intervenit două strategii distincte, care promovează modele de societate diferite: strategia europeană a țărilor capitaliste occidentale, consolidată în propria lor istorie, și strategia neoliberală.
Strategia europeană, a cărui profil a fost preluată în Strategia românească a Profesorului Postolache,
Prezentul nu poate fi înțeles decât ca produs al trecutului sau uneori ca reacție la acesta. Întrebarea este: în care trecut s-au petrecut evenimentele/ s-au luat deciziile care au determinat cursul evenimentelor care a produs starea prezentă a societății noastre.
Spre o societate după modelul occidental
În perioada comunistă, modelul occidentului capitalist a constituit mereu un cadru de evaluare a stării comuniste și de clarificare a aspirațiilor. Decalajul dintre occidentul capitalist și socialismul stalinist a fost mereu o sursă de frustrare publică în România.
În 1989, Revoluție a deschis un viitor posibil care trebuia definit și elaborat o strategie de acțiune.
Adevărul, victimă a unui război
Mărturisesc că am simțit o mică vinovăție de a fi incapabilă să scriu despre războiul din Ukraina. Știu că războiul nu este arta binelui. Știu că un război produce oroare și fascinație și că impresionează prin cruzimea lui. Mai știu că războiul produce o avalanșă de știri și că Adevărul în timp de război este un voiaj în teren minat. Ce am știut și nu am știut despre războiului din Yugoslavia? Ce s-a spus și ce nu s-a spus despre războiul din Irak sau Siria? Prima victimă a unui război este desigur adevărul.
Nimeni nu ar accepta o viață lipsită de
prieteni, chiar dacă ar fi să posede toate
celelalte bunuri la un loc.
(Aristotel, Etica Nicomahică)
Când trenul vieții se apropie de „Stația Terminus”, rămânem în compartiment doar cu doi, trei prieteni; ceilalți s-au mutat în alte vagoane sau au coborât definitiv. Din gările care s-au îndepărtat în trecut s-au urcat în trenul vieții tale noi prieteni. Ajunși la vârsta a treia (65 de ani și peste) facem un bilanț: Avem acum mai mulți prieteni decât în copilărie, decât în tinerețe sau la maturitate?
Adevărații iubitori de patrie se recunosc prin aceea că ei sunt alături de patria lor și atunci când ea nu le poate oferi situații sociale și avantaje materiale. Ei nu o părăsesc în vremurile de restriște, sărăcie sau pericol, căutând în locuri mai adăpostite un refugiu mai confortabil.
George M. Marica
În urmă nu cu mult timp, la 8 martie a.c., s-au publicat rezultatele unui sondaj de opinie realizat de Grupul de Studii Socio-Comportamentale Avangarde în perioada 25-28 februarie 2022. La întrebarea „Dacă România ar fi atacată, ați rămâne în țară pentru a o apăra?”,
În cele ce urmează reiau propunerile cuprinse în Capitolul ”Postfață” pe care le-am inclus în volumul ”Enciclopedia calității vieții în România”, Editura Academiei Române, coord. Ioan Mărginean, Iuliana Precupețu, 2019.
Motivarea acestui demers constă în faptul că propunerile respective pentru îmbunătățirea calității vieții populației României, unele mai generale, altele țintite își păstrează actualitatea și doresc să fie cât mai bine cunoscute de către public.
Din această perspectivă considerăm că responsabilităţi importante revin fiecărei persoane nu doar la nivel individual, ci şi prin implicare la celelalte niveluri de structurare socială, de la grupurile informale şi formale din care fac parte la comunităţile teritoriale şi societatea în ansamblul său.
Bucuria și fericirea. Bucuria este o stare de liniște, de pace, relaxare, este o plăcere difuză. Emoție liniștită. Ea poate să dureze perioade lungi. Poate fi continuă, dacă nu intervin stări de griji, de nemulțumire, de….nefericire. Fericirea este un vârf: bucurie concentrată. Dacă am asocia cu culorile, fericirea este un roșu intens.
Este dificil să distingi conceptual cu claritate fericirea de bunăstare/ satisfacție. Poate cel mai clar este dacă ne întrebăm care sunt sursele celor două. Bunăstarea/ satisfacție este o stare uzuală: are multiple surse ca o mâncare bună, o discuție cu prietenii…
