O carte nouă care se va dovedi a fi una fundamentală pentru gândirea românească. Paradigma tradițională a unei economii de piață liberă, deși cu imperfecțiunile ei, este înlocuită cu o nouă paradigmă a economiei societății românești actuale, ”capitalism fără capital”, cu implicațiile ei pentru înțelegerea întregii societăți.
Dragi sociologi, nu este o carte strict economică, ci o carte a societății românești actuale. Vă recomand din inimă să o citiți. Nu veți regreta.
Onorată comunitate academică, dragi colegi și dragi cititori,
vă anunțăm că au apărut două cărți semnate de istoricul de artă Elena Olariu, lucrări care sunt dedicate civilizației românești: ”Boieri și aristocrați români în secolul al XIX-lea” (studiu de mentalitate și moravuri în spațiu privat), respectiv ”Stil de viață aristocratic românesc în secolul al XIX-lea” (studiu de mentalitate și moravuri în spațiul public). Cărțile se bazează pe o bibliografie complexă care cuprinde: documente de arhivă, amintiri, memorii, jurnale, periodice, cărți de călătorie și multe alte tipuri de izvoare, dincolo de lucrările generale și de specialitate la care se fac trimiteri.
Imaginea foametei din Sudanul de Sud: vulturul pândind un copil care s-a prăbușit în drum spre Centrul de hrănire ONU (Fotografie realizată de jurnalistul sud-african Kevin Carter, publicată în The New York Times, pentru care a primit Premiul Pulizer în 1993)
În urmă cu aproape 50 de ani, jurnalista și scriitoarea americană Susan Sontag aprecia că „fotografia a devenit aproape [subl. n.] la fel de larg practicată ca sexul și dansul” (Sontag, 1973, p. 5). Ca să păstrez termenii de comparație, voi spune și eu că în przent fotografia a ajuns la fel de frecvent pacticată ca sexul și dansul,
Este surprinzător că nu putem găsi prea multe analize globale ale României în această perioadă de tranziție. Încă de la începutul anilor 90 am încercat să avertizez asupra riscurilor unei tranziții prost construite, dar adesea m-am simțit singur.
Dar cum percep specialiștii occidentali tranziția în țările noastre ? Mărturisesc, am avut o prejudecată. I-am suspectat că sunt prizonierii ideologiei tranziției. Și nu am fost prea interesat să urmăresc ce se scrie despre România actuală în Occident.
Iată că Sheri Berman, profesoară de științe politice la o universitate din Anglia, face o prezentare a unei noi cărți occidentale despre Estul (și Centrul) Europei.
Ieri am fost șocat, nu numai eu, de ceea ce mulți au etichetat ca ”bâlciul” de la Parlament. În minte mi-a venit o istorie a eforturilor omenirii de a ajunge la adevăr.
Prima fază. În antichitate, grecii au inventat logica, regulile gândirii corecte. Ei au crezut că logica este instrumentul de a ajunge la adevăr. Dacă gândești corect, adică logic, ajungi inevitabil la adevăr. Platon a inițiat o formă de obținere a adevărului: dialogul. Socrate, profesorul lui Platon, este actorul cheie al dialogurilor platonice. Locul de desfășurare a dialogurilor nu este un cadru instituțional,
Cum sociologia este analiza stării nației dar și a timpului prezent, am dori să ne oprim puțin asupra problemelor legate de migrație. De ce migrația? Pentru că problema națională, ecologia și migrația fac parte din cele trei mari evenimente care agită astăzi planeta. România se confruntă și ea cu aceste probleme ale prezentului. Conflictele din Siria sau mai nou cele din Afganistan au un impact asupra emigrării pornite din aceste zone. Obsesia trecutului comunist în România nu poate ține loc de reconstrucție a prezentului, iar negarea prezentului poate deveni o cronopatologie.
Traiul decent poate fi descris ca situația în care o familie își poate permite o alimentație echilibrată și sănătoasă, îmbrăcăminte și încălțăminte noi din magazine de specialitate, de a dispune de o locuință care oferă adăpost și siguranță, locuința să fie mobilată și echipată cu aparate electrocasnice în stare bună de funcționare, să se pot plăti fără dificultăți facturile curente (întreținere, energie, apă, telefon etc.), să existe suficiente mijloace pentru a-și procura produse de igienă personal, indivizii să aibă posibilitatea de a se recrea și de a-și petrece timpul liber împreună și posibilitatea de a merge în vacanță măcar o dată pe an,
Când se invocă drepturile fundamentale ale omului sunt emoționat. Desigur. Sunt drepturile mele. În ultimul timp însă încep să am unele reserve față de utilizarea excesivă a acestui principiu.
Asist la o discuție interminabilă: vaccinul poate fi obligatoriu ? Drepturile fundamentale ale omului. Libertatea umană. Da, desigur. Dar și am dreptul să-l infectez pe celălalt ? Parcă sunt înclinat… Dar ce mă deranjeză de fapt e că problema poate fi alta, discută mai puțin. Vine cineva care, fără a avea argumente solide, declară că e obligatoriu. E evident că vaccinul actual are problemele oricărei inovații la început.
Un paradox frecvent întâlnit, mai ales la talibanii democrației de import, arătă că incertitudinile cresc în spațiul public, odată cu impunerea unui singur punct de vedere. Pe timp de noapte rațiunea este doar un sfetnic al Cugetului, nu și unica lumină. Faptele descrise în presă vin, însă, cu alte intenții, demonstrând că rațiunea omului civilizator se află într-o uriașă pană existențială. Relocând fenomenul ca atare la dimensiunile gigantice ale unei culturi civilizatoare, Oswald Spengler anunța „moartea Privighetorii”, încă din 1918 prin cartea sa „Der Untergang des Abendlandes” (Apusul Occidentului). După „Apus” a venit noaptea ochiului,
La 12 martie 2020, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a anunțat că omenirea se confruntă cu o pandemie, provocată de virusul SARS CoV-2. În prezent (15 august 2021), se apropie de România valul patru al pandemiei, care va fi – conform declarației de presă din 18.07. 2021 a ministrului sănătății, Ioana Mihăilă – „valul nevaccinaților”. De la începutul pandemiei, guvernele țărilor din întreaga lume au inițiat măsuri pentru reducerea răspândirii bolii. Între acestea, spălatul mâinilor frecvent, câte 20 de secunde, păstrarea distanței fizice de minim 1,5 m, purtarea măștii de protecție în spațiile închise și,
