Stimată doamnă Anemari-Helen Nițu, felicitări pentru volumul „Jurnalul unei mame. Secvențe urbane cu copii, trafic, părinți, teme si altele”, Editura CARTEX, 2020, p. 336.
Vă rugăm să ne spuneți cum a luat naștere ideea unui asemenea volum?
Scrisul este terapeutic pentru mine. Ca și vorbitul. Dar, atunci când vorbim despre lucrurile cu care ne confruntăm, de multe ori emitem o emoție negativă. Pe când, atunci când scriem, putem să ne detașăm de neplăcere, să ne uităm la lucruri din perspective diferite, de undeva de sus, să râdem de noi și de viață. Și asta ajută să mergi mai departe, senin, fără bagaje emoționale inutile. Pe de altă parte, eu țin jurnale scrise pentru fiecare copil în parte, de când i-am adus acasă. La toate acestea se adaugă faptul că, vorbind public despre ...
Stimate domnule Sorin Mitulescu, felicitări pentru volumul coordonat de dumneavoastră „Sociologi în comunism. Inceputurile unei profesii fără statut”, Editura Tritonic, 2021.
Vă rugăm să ne spuneți cum a luat naștere ideea ...
Evaluarea rezultatelor cercetării noastre este vitală pentru noi. Desigur, facem eforturi de a ”descoperi adevărul”. Da, dar cine-l știe? Noi avem o procedură mai practică. Care este impactul ideilor noastre: le receptează ceilalți colegi? le utilizează în activitatea lor? ei le apreciază? Prestigiul științific este rezultatul produselor noastre.
Voi lua cazul sociologiei. Și voi imagina un caz, nu real, ci posibil.
Să presupunem că sunt directorul unei instituții de cercetare științifică. În calitate de director sunt responsabil, printre altele, de selectarea și promovarea cercetătorilor din institut, de moralul institutului. ”Moralul” instituției este afectată de corectitudinea procesului de selecție și promovare.
O poveste și-o povață
Am alimentat recent la o benzinărie, la oră târzie, tocmai când casele erau blocate pentru raportul contabil. Lamentările mele, că în felul acesta, compania își reduce încasările și pierde clienți, au primit un răspuns pe măsură de la angajatul benzinăriei:
Pierdem… ce să pierdem!? Că pe noi tot cu salariul minim ne plătesc!
Apoi a continuat:
Noroc că eu sunt încă în putere și în zilele libere muncesc în construcții, unde îmi place și mă pricep.
Lucra cu normă întreagă la benzinărie, în ture de 12 ore,
Animalele sunt orientate de necesități. Când le satisfac sunt satisfăcute. Nu știu dacă ele au și starea de fericire.
Omul a creat o lume a idealului. Ideile frumoase nu se referă la realitate, ci la ceva care nu există, dar ar fi bine dacă ar fi. Ideile frumoase pot deveni idealuri care ar fi bine să fie realizate. Depinde de efortul pe care îl faci, dar și de o mulțime de condiții.
Omul e rupt între lume reală și lumea ideală. Starea de satisfacție/ fericire s-a dezvoltat în relația dinte ideal și real.
O identitate fluidă : Disforie de gen și euforie transgen
În pragul începerii unui nou an școlar, am dori să evocăm aici ideologia trans-identitară și trans-sexuală, o nouă dimensiune a «revoluției neoprogresiste». Ideologia neoprogresistă intervine în favoarea identității de gen. Identitatea de gen presupune că o persoană poate trece de la o orientare sexuală la alta (transgen), poate fi amândouă în același timp (non binar), sau poate considera că nu resimte că ar avea un gen. Pe situl romaniasocială.ro am evocatmișcările cancel culture și woke. Dacă aceste ideologii și cadrul lor epistemic este importat din SUA,
Probabil prima mirare a oamenilor a fost cum au putut fi construite piramidele. Construcția lor părea a depăși chiar capacitatea constructorilor moderni. Nu e de mirare că unora le-a venit ideea că singura explicație ar fi venirea marțienilor.
Dar sunt construcții mult mai complexe decât piramidele: limbile, religiile, muzica…
Oamenii construiesc sisteme sociale extrem de complexe pe care, după ce le-au terminat, nu mai sunt capabili să explice cum au făcut.
În ultimii 100 milenii oamenii au creat marile sisteme sociale în care trăiesc. Ei au creat cetăți/ state, unele evoluând în imperii care au controlat largi teritorii și populații.
Este o veste tristă: a încetat din viață Prof. dr. Victor Axenciuc, unul dintre marii noștri economiști. Și-a dedicat întreaga sa viața istoriei social-economice a României.
Citez doar câteva dintre cărțile sale care reprezintă contribuții fundamentale:
Evoluția economică a României. Cercetări statistico-istorice 1859-1947, două volume, Avuția națională a României. Cercetări istorice comparate 1860-1939, 2001, Formarea sistemului industrial în România în secolul al XX-lea. Demarajul industrial, 2008, Considerații asupra tranzițiilor la alte sisteme economico-sociale în secolele XIX-XX în România, 2004
Lucrările Profesorului Victor Axenciuc sunt ale unui economist, dar sunt foarte importante pentru înțelegerea și a istoriei sociale a României.
Ca cetățean cred în democrație: ”puterea poporului”. În fine, o formulare frumoasă, dar ea spune prea mult… Mă mulțumesc cu o definiție mai modestă, în acord cu un grup de criterii practice.
Cel mai important este votul. Din când în când ești chemat să votezi pentru un program politic sau altul, pentru un partid sau altul, pentru o persoană sau alta. Desigur, e o alegere limitată. Nu poți să alegi orice, ci doar dintre variantele oferite la alegeri.
Votul meu este egal cu votul celorlalți votanți. E drept, un vot din câteva milioane.
De la început am considerat că introducerea Pilonului II de pensii, rezultat al presiunilor externe, a fost o eroare care va fi plătită în viitor.
Inițial, Pilonul II a fost gândit să înlocuiască complet sistemul de pensii Pilonul I bazat pe solidaritatea între generații și dinte membrii comunității. Comunitatea a avut meritul să reziste la excluderea Pilonului I. S-a produs o ”negociere” (cine cu cine ?) și ne-am trezit cu trei piloni de pensii.
Pilonul II a avut trei mari probleme.
1. El reproduce sărăcia inițială în viitorul generației tranziției. În întreaga perioadă a tranziției salariile au un nivel scăzut.
Este foarte greu să-ți asumi responsabilitatea de a spune câteva cuvinte, în numele Institutului nostru, despre un tragic eveniment. Șoc emoțional greu să-l exprimi în cuvinte. Dispariția colegului nostru Mădălin Țigănilă a venit ca un trăsnet. A dispărut un foarte bun coleg care a adus o contribuție cheie la funcționarea Institutului. A avut grije de ”infrastructura” acestuia. Din umbra tehnologiei, de care a fost responsabil, a asigurat funcționarea zecilor de calculatoare și coagularea întregului sistem de comunicare între calculatoare.
Imaginea mea a lui Mădălin: un coleg mereu zâmbitor și erai sigur că răspunde cu promptitudine și competență la orice solicitare.
La doi ani de când Comisia Europeană a formulat Propunerea de Directivă privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană, iată că mai sunt doar câțiva pași, mai degrabă formali, pentru ca ea să fie adoptată. Parcursul ei nu a fost însă ușor.
Acest articol vă propune o prezentare sintetică a acestei reglementări europene, pentru ca apoi să discut, într-un articol ulterior, despre implicațiile pe care ea le va avea în contextul românesc.
Reglementarea salariilor minime adecvate în UE – Context
Ideea unui salariu minim reglementat la nivel la nivel european este veche[1].
Primesc un telefon. O doamnă, reprezentanta unei organizații…, a lansat un proiect de evaluare a rezultatelor politicilor de suport pentru romi. Vrea să-mi ia un interviu.O discuție de o oră cu un tânăr foarte isteț.
În 1992-93, împreună cu soția, am coordonat o carte realizată de un larg colectiv de colegi sociologi de la noul Institut de Cercetare a Calității Vieții, Academia Română,și Facultatea de Sociologie și asistență socială, Universitatea București: ȚIGANII, între ignorare și îngrijorare[1].
Romii reprezintă una dintre problemele critice ale societății românești și a multor țări europene.
Nu este ciudat că fie credincios, fie ateu, omul se zbate între bine și rău în loc să-și asculte cu sfințenie propria conștiință? Acolo găsește toate răspunsurile pe care le așteaptă de la un dumnezeu sau altul.
E timpul să ieșim din logica supraviețuirii. E cea mai scurtă cale spre pierzanie!
Fericirea nu este scopul, ci doar un popas de reîmprospătare în căutarea lui.
După lupte milenare, omul a primit din partea societății câteva drepturi, printre care și dreptul la … viață. Din acest moment, omul trăiește cu aprobarea explicită a sanctității sale SOCIETATEA.
Cartea Criminalitatea violentă. Semnificații și implicații sociale a apărut la editura Pro Universitaria în anul 2021, sub semnătura Simonei Mihaiu, cercetător științific III în cadrul Institutului de Cercetare a Calității Vieții, cu experiență în teme de studiu precum abuz și violență domestică, delincvență și criminalitate, drepturile omului, respectiv incluziunea grupurilor vulnerabile.
Creşterea şi agravarea criminalităţii la nivel global, în ultimele decenii, reprezintă un fenomen ale cărui consecinţe distructive nu pot fi ignorate de comunitatea științifică, societatea civilă ori organismele care elaborează politicile sociale și penale în domeniu. În acest sens, în direcţia studiilor care suplinesc penuria cercetărilor concrete asupra criminalităţii violente în România,
Nicolae Lotreanu publică o carte care umple un mare gol în literatura noastră. Și nu numai. ”În pustietatea cuvintelor”.
Este o carte rară de meditație filosofică asupra omului și asupra vieții sale. Cartea pune în discuție teme aș zice clasice, dar din perspective noi. De aici originalitatea cărții.
Titlul ales pentru carte exprimă exact acest lucru: singur printre cuvinte. Eu aș adăuga, singur printre cuvintele care nu exprimă ceea ce ar trebui să o facă.
Devine tot mai evident că omul și lumea sa se confruntă cu o criză profundă.
Nu am inventat roata,
dar m-am străduit să nivelez drumul.
Am adunat în acest volum gândurile răzlețite de-a lungul timpului în revistele la care am colaborat și în unele din cărțile pe care le-am publicat. Sunt simple gânduri izvorâte din observațiile cotidiene, filtrate de lecturile mele. Unele dintre ele poartă amprenta timpului, altele sunt – cred eu – general valabile. Spre deosebire de parimii, care condensează învățăturile din viața popoarelor, exprimările aforistice din această lucrare, mai grave sau voit sprințare, dau seama de modul în care am văzut eu lumea și societatea de-a lungul anilor: elogiază ce am considerat pozitiv și denunță răul ce-și face loc în societate și în fiecare din noi.
Sanda Golopenția, profesoară emerită la Brown University din Statele Unite, a editat una dintre cele mai ample recuperări ale operelor unui om de știință român, Anton Golopenția. După cele cinci volume de Opere complete și cele patru de corespondență cu intelectuali și prieteni din perioada interbelică, fiica sociologului, statisticianului și geopoliticianului român a publicat de curând un nou volum de corespondență, de data aceasta bilingv, care cuprinde scrisorile primite și trimise de Anton Golopenția în perioada studiilor doctorale desfășurate în Germania între 1933 și 1936: Corespondența germană (1933–1936)/Deutsche Korrespondenz (1933–1936),
Căldură mare! Suntem în luna iulie și e cald. Ca în fiecare an, de altfel. La posturile de televiziune din România, și nu numai, avem titluri amenințătoare. E foc! România se topește! Coșmarul de vară! Cod roșu pentru planetă. La televizor ni se spune zilnic că suntem în plină criză: criză ecologică, criză sanitară, criză economică, criză politică, război și amenințare cu un război nuclear. Plutim în incertitudine. Suntem mereu în primejdie.
Am vrea să vorbim aici despre catastrofismul mediatic și politic. Și pentru asta vom recurge la eseu. În opinia noastră,
Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) al Academiei Române anunţă lansarea volumului colectiv de studii România rurală în noul capitalism: 1990-2020.
Calitatea vieţii oamenilor din mediul rural din România reprezintă o temă care a beneficiat de mai puţină atenţie din partea formatorilor de opinie şi a lumii ştiinţifice, deşi aproape jumătate dintre români trăiesc la sate, iar majoritatea cetăţenilor români îşi au ascendenţa în mediul rural. Din acest motiv, ICCV a iniţiat demersul pentru elaborarea unui volum colectiv de studii care să trateze tema calităţii vieţii în România rurală, pe durata celor trei decenii ale perioadei 1990-2020.
La întemeierea sa, Uniunea Europeană a formulat ca obiectiv central crearea unei uniuni europene înalt omogenă, cu grade apropiate de dezvoltare social-economică a țărilor membre. S-a respins opțiunea de a realiza o Europă ”cu două sau trei viteze”.
În prezent, Uniunea Europeană prezintă în fapt importante diferențe/ inegalități.
Uniunea europeană a lansat un program de dezvoltare a unui sistem complex de indicatori demografici, economici, sociali ai țărilor membre UE. Obținem astfel o imagine a stării UE și a țărilor membre. Și putem înțelege mai bine situația României prin raportare la contextul UE.
La Institutul de Cercetare a Calității Vieții din București (ICCV) a avut loc vineri, 10 iunie 2022, dezbaterea „Secularizare și religiozitate contemporană”. La eveniment au participat cercetători, profesori și specialiști de la diferite institute din cadrul Academiei Române și al Universității din București. Evenimentul a fost organizat în parteneriat cu Centrul de studii și documentare „Societate, Drept, Religie”.
În cadrul dezbaterii, trei specialiști au susținut câte o prelegere, urmată de o serie de întrebări pe baza subiectelor abordate. Primul referent a fost dr. Mirel Bănică, cercetător științific în cadrul Institutului de Istoria Religiilor al Academiei Române,
