Liderii opoziției de stânga în Olanda, Jesse Klaver (GL, verzi), Lodewijk Asscher (PvdA,Partidul Laburist) și Lilian Marijnissen (SP, Partidul Socialist) au organizat un miting comun la începutul anului 2020 pentru a-și uni forțele împotriva Cabinetului (Ministrii si Secretarii de Stat). Ei văd Cabinetul (format din VVD - liberali, CDA - creştin-democraţi, D66 - progresişti seculari și CU - creștin-progresişti) ca fiind foarte de dreapta. Alte partide politice cum ar fi FvD (conservatori) și PVV (naţionalişti) vad Cabinetul ca fiind foarte de stânga. Cum să interpretezi asta? Răspunsul constă în analizarea soartei clasei de mijloc, care este împarţită în două perspective separate, precum si viziunile despre Cabinet.
S-a stabilit un nou status quo care leagă o politică culturală de stânga (poftă continuă cu privire la cota pentru femei, comerțul cu sclavi și ...
După cum este cunoscut, banca centrală a Japoniei a „brevetat” în 1999 o nouă politică monetară în scopul relansării creşterii economice şi a contracarării insolvenţei acute determinate de supraîndatorarea guvernului, a băncilor, a companiilor nefinanciare şi a populaţiei. Această politică, denumită ulterior Quantitative Easing (QE), implică trei instrumente acţionale: rate aproape nule sau nule ale dobânzilor de referinţă; creditarea masivă a băncilor şi a sistemului de intermediere financiară, respectiv răscumpărarea ...
Indicatorii Covid-19 nu reprezintă o simplă statistică medicală, ci au devenit unii dintre indicatorii sociali critici ai României, generând măsuri politice care ne afectează pe toți.
Citesc/ aud/ văd la TV mesaje înspăimântătoare: „creștere alarmantă a numărului de îmbolnăviri”. Astăzi s-a înregistrat o cifră enormă: 460 noi îmbolnăviri. Mesajul: suntem într-o situație disperată. Un lider PNL a declarat chiar: PSD este vinovatul creșterii îmbolnăvirilor”. Nu cred că oamenii politici pot fi scutiți de a fi responsabili.
Dacă analizăm cu atenție datele, acestea nu indică o situație catastrofală. Să utilizăm indicatorul cel mai relevant: numărul de bolnavi activi.
Timp de aproape un secol lumea a fost dominată de un conflict între două mari grupuri de țări, Occidentul capitalist și sistemul comunist sovietic. Am crezut că de fapt a fost conflictul între sisteme social-politice incompatibile: capitalism și comunism. Mai profund, a fost conflictul între două sisteme de gândire: marxismul care a stat la baza comunismului sovietic și gândirea liberă a Occidentului.
În 1989, sistemul sovietic a colapsat. Din interior, dar și cu sprijinul Occidentului. Am crezut cu toți că, în fine, ne-am eliberat nu numai de conflictul mondial dintre sisteme,
Unele zile ne îndeamnă la tristețe deși ar trebui să avem toate motivele să fim doar fericiți. Mi se pare, uneori, că asist la instaurarea unui nou tip de cenzură. O nouă formă de totalitarism dar cu alte mijloace. Deja telefonul meu îmi numără pașii, îmi spune „Drum bun” atunci când ies din oraș, „Bine ai venit” atunci când intru într-un local nou, îmi amintește în fiecare zi ce poză am făcut și unde. Laptopul îmi reamintește, fără să îi fi cerut asta, că am o programare pe care știe el că am trecut-o în telefon.
În opinia mea, recentele mișcări de protest din marile orașe americane, extrem de radicale și de violente, reflectă faptul că visul american a devenit o mare iluzie pierdută. Dar cum ar putea fi explicată acestă devastatoare implozie ideologică care a scindat dramatic, în doar câteva zile, și establishmentul american și societatea americană în ansambul său?
La prima vedere, ceea ce se întâmplă acum în America este perceput de americani și nu numai ca un film de goază sau ca un vis urât. Pentru că înaintea apariției „zonei libere de rasism” din Seatlle,
De la moarte la mortalitate
De la psihologie la sociologie
În primăvara 2020, boala și moartea au revenit cu brutalitate în prim plan. S-a vorbit de dimineață pîna seara de boală și de moarte. De fapt s-a vorbit de mortalitatea covid. Irupția brutală a îmbolnăvirii și a morții a fost percepută ca un sinistru electroșoc. De ce ?
Ne-am obișnuit să considerăm moartea un subiect tabu, precum era sexul în epoca puritană. Este emblematică tăcerea de care dau dovadă medicii, oamenii bisericii și politicienii când e vorba de boală și de moarte.
Volumul „Emoțiile sociale. Despre rușine, vinovăție, regret și deziluzie”, apărut în preziua împlinirii vârstei de 80 de ani, dă seamă despre vocația sa de psihosociolog, mereu preocupat de aducerea în atenția unui public mai larg, nu doar în cercul specialiștilor din domeniul științelor socio-umaniste, a temelor la zi, dezbătute în psihologia socială pe plan internațional. De altfel, profesorul Septimiu Chelcea a introdus pentru prima dată în învățământul superior din România, în 2007, la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială (Universitatea din București), un curs de „Sociologia emoțiilor”. Lucrarea recent publicată reia,
