Material republicat: acest material a fost ;ublicat initial la data de 27 December 2023
Sfârțilul lui 2023. Foarte bine că românii sunt preoupați de sărbători. După un an vor fi noi alegeri. Și acestea vor veni ca toate celelate. E prea devreme să tot facem predicții. Devine un exercițiu obositor prin lipsa sensului.
Dar pe mine de ce mă preocupă ? Mă liniștesc. Nu sunt interesat cine va fi, ci sunt obsedat de întrebarea: chuar avem neoie de un prședinte ? Ca sociolog tebuie să vin cu o analiză. Chiar spre surprinderea mea,
Mircea, aș vrea să purtăm o discuție pe marginea unui articol pe care l-ai publicat în revista Viitorul Social în 1989. Îți mai amintești ce te preocupa ca sociolog în anii `80 ?
De fapt, articolul a apărut în 1990. Îl predasem redacției în 1989 dar, ca orice revistă care „se respectă”, Viitorul social apărea cu aproximativ un an întârziere. Pe la mijlocul lui 1990 (uitasem de articol, se petreceau lucruri) m-am trezit cu un telefon de la secretara de redacție, care m-a întrebat dacă, în noile condiții, mai doresc să-l public și dacă vreau să modific ceva.
Vă aducem în față unul dintre cei mai buni profesioniști dintr-un domeniu despre care rar se scrie în România și anume domeniul Asistenței Sociale. Nu mulți oameni știu cu ce se ocupă asistenții sociali și astăzi, în România încă mai există confuzia când vine vorba de rolul și importanța asistenților sociali. Adesea persoanele care lucrează în acest domeniu sunt confundați fie cu asistenții medicali, fie cu asistenții personali.
În vârstă de 45 de ani și cu o vechime de 24 de ani, Daniela Lupu este asistent social principal cu atestat de liberă practică,
Scrisul dacă nu e liber este fără-de-lege
Ne întrebăm, adesea, de ce oamenii nu mai prea citesc. Uităm însă că acest obiect cultural numit carte a fost denaturat. Se scrie și se publică orice. Mai ales în întâmpinarea celor mai vulgare și insignifiante preferințe. Cărțile adevărate sunt rarisime și sunt căutate doar de grupuri minoritare, din ce în ce mai rarefiate. Iar cele mai multe dintre fals numitele edituri sunt o insultă la adresa culturii.
Ne întrebăm de ce oamenii nu mai prea citesc. Uităm însă că acest obiect cultural numit carte a fost denaturat.
Loialitatea ne obligă să luăm decizii
care să ne definească cine suntem.
Eric Felten
La nivelul simțului comun, prin cuvântul „loialitate” se înțelege fidelitatea sau devotamentul pentru o persoană (un membru al familiei, un prieten, un lider etc.), un grup (familia, echipa de muncă, echipa sportivă, organizația, comunitatea, națiunea) sau un ideal (libertate, dreptate, egalitate în drepturi, suveranitate, pace). În Dicționar esențial de neologisme al limbii române, cuvântul „loialitate” (loial + itate) semnifică însușirea de a fi loial, iar cuvântul „loial” este definit astfel: „Care își respectă cu cinste obligațiile asumate: sincer, cinstit, franc,
On September 10, 2024, I had the opportunity to attend the seminar “Comprehensively Deepening Reform and Promoting Cooperation between China and Romania”, organized by the Embassy of the People’s Republic of China in Romania and the Chinese Academy of Social Sciences (CASS). This event provided a valuable platform to explore bilateral relations and prospects for collaboration in key areas such as emerging technologies and economic modernization. As a researcher at the Institute of Quality of Life Research, specializing in Data Science and Artificial Intelligence (AI), I had the chance to analyze how Romania and China could cooperate in these strategic fields.
Stimate domnule dr. Dennis-Theodor PÂRJU, felicitări pentru cartea lansată de Dvs. „Forme actuale de manifestare a devianței școlare”, Editura Univ. „Al. I. Cuza” Iași, 2023, 370 p.
Vă rog să vă prezentați pe scurt.
Îți mulțumesc foarte mult pentru invitația pe care mi-ai făcut-o în vederea realizării acestui interviu. Reprezintă o oportunitate și o onoare pentru mine, atât ca practician în asistența socială, cât și ca cercetător în științele sociale. Așadar, mă numesc Pârju Dennis-Theodor și la sfârșitul lunii iunie 2024 am împlinit vârsta de 30 de ani. Ca un scurt rezumat al parcursului meu educațional precizez faptul că în perioada 2009-2013 am absolvit Liceul Teoretic „Miron Costin” din Pașcani,
Din 1898, de când medicul sexolog britanic Havelock Ellis a folosit Mitul lui Narcis pentru a descrie sindromul sexualității autoerotice și până în prezent, narcisismul nu a încetat să-i preocupe pe cercetătorii din domeniul științelor socioumane, în special, pe cei din domeniul medical. Havelock Ellis observa că în cazul persoanelor narcisiste „Emoțiile sexuale sunt absorbite și, adesea, pierdute în întregime în autoadmirație” (Ellis, 1898, p. 280).
Se acceptă acum cvasiunanim că „Personalitatea narcisistă poate fi concepută ca acoperind un continuum de la sănătate la patologie, în care stilul de personalitate narcisistă se află la extremitatea sănătății,
Ochi pentru ochi, da,
dar nu ambii ochi pentru un ochi.
Karsten J. Struhl
Incidentul din 12 iunie 2024 de la Universitatea ”Ovidius” din Constanța a șocat orice om de bun simț: pentru că l-a picat de două ori la același examen, un student de la Facultatea de Informatică s-a răzbunat pe profesor, stropindu-l cu spirt și dându-i foc (din fericire, profesorul, în vârstă de 70 de ani, spitalizat, a scăpat cu viață). Studentul restanțier parcă a vrut să întărească zicala din bătrâni „Răzbunarea este arma prostului”. Cazurile de răzbunare cu consecințe grave sau mai puțin grave nu sunt deloc rare în România,
Evaluare institutelor de cercetare științifică este o problemă constantă. Complexitatea problemei a făcut însă ca tentativele să fie dificile.
Problema a fost reluată acum și s-a finalizat într-o formă pe care eu o consider jenantă.
Iată de ce.
Faza 1. Elaborarea metodologiei. Evaluatorii (fără ”față”) au elaborat un proiect complex de criterii și, așa cum e normal, l-au difuzat pentru discuții.
În institutul nostru (Institutul de Cercetare a Calității Vieții) au fost multe discuții și am formulat un text cu punctul nostru de vedere și propuneri. Prima problemă: cui să-l trimitem ?
Semnalăm publicarea volumului colectiv Policrizele societății româneşti: studii şi eseuri – Este România pregătită? coordonatori Simona Maria Stănescu, Cătălin Zamfir, Simona Mihaiu, Editura Pro Universitaria, București.
Cartea este dedicată crizelor multiple (socială, economică, politică, sanitară, demografică şi situaţia militară din Ucraina) manifestate în perioada recentă şi modului în care acestea influenţează calitatea vieţii în România. Volumul oglindeşte rezultatele de cercetare din perioada 2022-2024 obţinute de colectivul de autori, în principal din cadrul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii, Academia Română.
Secţiunile volumului propun cititorilor interesaţi 25 de studii şi eseuri privind impactul crizelor asupra societăţii româneşti în general dar şi paliere specifice precum: ocuparea forţei de muncă,
În ce te privea, te bazai și pe o experiență de cercetare de teren în privința integrării tinerilor în munca industrială ? Ce observaseși acolo ?
Volumul în care a fost publicat articolul a fost publicat în 1986, ceea ce înseamnă că articolul a fost scris începând cel mai târziu cu toamna-iarna anului 1985, anul în care mi-am început activitatea la CCPT și în care am primit de făcut o cercetare pe tema „Tineretul și sportul de masă”. Deci, nici vorbă ca articolul la care te-ai referit să fi fost făcut pe baza experienței mele și a studiilor făcute ca cercettător la CCPT.
Încălzirea globală este o realitate. Tot mai mulți oameni din întreaga lume conștientizează acest lucru. Există, firește, o mulțime de factori de natură psiho-individuală și socio-culturală care îi diferențiază pe cei care consideră că încălzirea globală este o problemă majoră de cei care sunt sceptici în legătură cu riscurile schimbărilor climatice.
Se disting două modele culturale privind opiniile despre schimbarea climei (Fiske, 2016, p. 143):
1. Schimbarea climei ca schimbare naturală. Conform acestui model, încălzirea globală reprezintă un fenomen natural, fără legătură cu acțiunile umane. Orice ar face oamenii pentru evitarea fenomenului,
Stimate domnule DALBAN Marian, mă numesc Sergiu-Lucian Raiu și în calitate de consilier sociolog la Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător (COACH-USV) a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, care își propune printre altele să promoveze rezultatele cercetărilor în rândul publicului larg și al comunităților locale, vă propun un interviu despre volumul publicat recent de Dvs.: „Cum ajungi om politic? Studiu sociologic privind formarea carierei politice în România” Pentru început, doresc să vă felicit pentru această apariție editorială și să vă rog să vă prezentați pe scurt,
Viața fiecăruia dintre noi este plină de neprevăzut. Ne naștem și nu ne cunoaștem părinții, nici cât vom trăi sau vor trăi. Nu avem vreo idee despre prietenii sau colegii din anii de studii sau de la locul de muncă. Nu putem să prevedem ce va fi în țară: bunăstare sau sărăcie lucie, pace sau război. Unii concetățeni se îngrijorează peste măsură în legătură cu viitorul, gânduri negre revin obsesiv, alții trăiesc înt-un dolce far niente, fiind convinși că se va întâmpla ceea ce trebuie să se întâmple. Cu un cuvânt,
Ca disciplină ştiinţifică, statistica a apărut în secolele XVII şi XVII în cadrul şcolii „descriptive” din Germania, cu contribuţia unor profesori renumiţi ca Hermann Conring (1606-1681) de la Universitatea din Helmstedt, Ludwig von Seckendorff (1626-1692) de la Universitatea din Halle, Gottfried Achenwall (1719-1772) de la Universitatea din Götttingen, precum şi în cadrul şcolii „aritmeticii politice” din Anglia, având ca reprezentanţi pe John Graunt (1620-1674), William Petty (1623-1687) şi astronomul Halley (1652-1742). La aceste personalităţi adăugăm şi meritul belgianului Adolf Quetelet (1796-1874), care a devenit directorul Statisticii din Belgia, iniţiator al congreselor internaţionale de statistică,
Într-un op de peste 450 de pagini publicat în 1986 și având pe copertă, scrise pe diagonală niște însemne de genul UNIUNEA TINERETULUI COMUNIST COMITETUL CENTRAL / IN SPRIJINUL ACTIVITĂȚII ORGANELOR ȘI ORGANIZAȚIILOR UTC / CERCETAREA TINERETULUI. REALITĂȚI ȘI PERSPECTIVE /, găsim strecurată pe la pagina 251 o scurtă comunicare semnată de tânărul – pe atunci – sociolog Vladimir Pasti. Titlul este de neînțeles iar textul nu este deloc în concordanță cu însemnele amintite de pe copertă și nici cu ideologia oficială. O discuție cu autorul comunicării la aproape 40 de ani de la publicare ne-ar putea edifica într-o anumită măsură.
Semnalăm publicarea online a numărului 1/2024 al Revistei Sociologie Românească. Din cuprins:
Studii / Studies
From “At Risk” to “Dangerous” People. The Roma Between Development Policies and Practices of ExpulsionIonuț Marian Anghel
Exploring the Gendered Dynamics of Work and Family Life. A Secondary Descriptive Analysis in the Romanian ContextMaria Simionescu (Vlăsceanu)
Răspunsuri la criza ocupării. Transformări digitale ale pieței muncii din RomâniaDelia Bădoi, Ana Maria Preoteasa
Adecvarea politicilor publice la tendințele demografice actualeDaniel Arpinte
Pesimism, optimism și încredere în instituții în România actualăAlexandra Deliu
De la criză la „permacriză” în comunicarea mediatică din RomâniaAlina Pop,
Constantin (Telu) Stoiciu este un mare prieten al nostru. Realizăm acum la despărțire că termenul de prieten este insuficient pentru a exprima consistența sentimentelor. El este, timp de 60 de ani, chiar dacă uneori a stat mai aproape sau mai departe, o parte importantă a vieții noastre.
Este și va rămâne un mare scriitor, romancier, journalist, editor,scenarist și regizor dar nu numai atât. Doar un simplu episod deosebit aș vrea să-l menționâm acum. A fost autorul unui film care a zguduit cultura românească” Diminețile unui băiat cuminte”. Un film în aparență normal, dar a șocat.
Prof. Univ. Dr., Cercetător Principal ICCV, Elena Zamfir
Doresc să aduc în fața cititorilor noștri un interviu al doamnei profesor univ. Elisabeta Bostan de acum 50 de ani acordat Revistei Teatru.
Cuvintele sunt de prisos în a introduce o valoare inestimabilă a culturii și a cinematografiei românești când vorbim de doamna profesor universitar Elisabeta Bostan. O muncă de o viață dedicată artei și cinematografiei cu imagini inegalabile despre educație și frumusețea copilului, rămase ca amintiri de neuitat.
Mă simt totuși obligată să fac o singură trimitere în timp la perioada postdecembristă,