Peste 10 zile vor fi alegerile prezidenţiale.
Alegătorii se aşteaptă ca cei doi candidaţi din turul doi să-şi clarifice
viziunile politice pe care vor să le promoveze.
Constituţia cere ca preşedintele să nu aibă
angajare politică, dar e normal să aibă o viziune politică. Noi, alegătorii,
suntem îndreptăţiţi să ştim ce viziuni politice au cei doi candidaţi.
În cazul lui Klaus Iohannis - dincolo că „vrea să aibă partidul său, guvernul său şi
parlamentul său şi vrea să distrugă partidul oponent” - nu prea ştim care
este viziunea sa politică. Pentru ce fel de societate va milita?
Nici în ceea o priveşte pe Viorica Dăncilă nu
ştim prea mult. Unele lucruri le ştim: ca preşedinte al unui partid şi în
calitate de prim ministru a promovat o politică, dar am vrea să ştim mai clar
pentru ce fel de ...
De ce scriu exilul? Poate pentru că vreau să îl ințeleg. Poate pentru că vreau să las o dovadă a existenței exilului și a existenței mele . Sunt cuvintele testament ale autoarei, Gina Stoiciu, care pune exilul canadian în cuvinte, 30 de ani mai târziu. Exilul ca și emigrația se povestesc atunci cand te simți vindecat. Cand te simți vindecat? Fiecare iși are timpul vindecării lui. Exilul nu este unul singur. ...
Peste câteva zile
vor fi alegeri pentru Președinte. Sunt mai mulți candidați. Ca sociolog,
neafiliat politic, sunt obișnuit mai întâi să analizez.
Nu am citit cu
atenție discursurile candidaților, dar cred că, în virtutea poziției lor, ei vor
tinde să prefere un discurs electoral destul de predictibil.
Primul lucru care trebuie examinat: relația candidaților cu partidele politice. Cei mai mulți dintre cei 14 candidații, 9 reprezintă partide politice: Klaus Iohannis, Viorica Dăncilă, Dan Barna, Theodor Paleologul, Kelemen Hunor, Ramona Ioana Bruynssels, Cătălin Ivan, Viorel Cataramă, John Ion Banu. Alți 5 sunt candidați independenți: Mircea Diaconu,
Preambul: Lecturile sunt de două feluri,
cele care produc iluminare și celelalte. „Gândirea
trebuie să fie lansată ca o piatră de către o mașină de război” afirmă
Deleuze. De aici și rostul scrierii: „A
scrie ceva ce trebuie să producă viteză”. Aici vedem rostul metaforelor,
acela de a fi producătoare de iluminare. De altfel, nu întâmplător un filosof
precum Rorty considera că progresul intelectual și moral apare, mai degrabă „ca o istorie a unor metafore din ce în ce
mai utile, decât ca o istorie a unei înţelegeri crescânde a modului în care
sunt realmente lucrurile” afirmă Rorty.
Lingvistul şi filozoful american, unul dintre fondatorii
ştiinţelor cognitive, Avram Noam Chomsky (n. 1924) este cunoscut pe plan
internaţional şi ca un percutant critic social şi activist politic. Este professor emeritus al Institutului de
Tehnologie din Massachusetts (MIT). A publicat peste 100 de cărţi, în limba
română fiind traduse următoarele: Teorii ale limbajului. Teorii ale învăţării (în colaborare cu Jean Piaget) (1988) ; Hegemonie sau supravieţuire. America în
căutarea dominaţiei globale (2003) ; Ambiţii imperiale (2005) ; Intervenţii
(2007) ; Noi creăm viitorul
(2012) ; Despre natura umană (în
colaborare cu Michel Foucault) (2012) ; Requiem pentru americani (2018) ;
Orice alegere este importantă, mai ales acele alegeri care implică și destinele celorlalți, al familiei sau al comunității din care facem parte. Alegerile prezidențiale sunt o formă concretă de iubire față de aproapele nostru, prin civismul activ și prin efortul care nu așteaptă o răsplată personală. Vocile se fac auzite, iar ecourile noastre scriu istorie prin voința celor care se implică în viața cetății. Primul tur al alegerilor prezidențiale ar putea fi marcat de un palmares trist, cel al abținerii. Există totuși șapte motive foarte întemeiate pentru a merge la secțiile de votare și iată de ce:
2019 este un an electoral cu impact major pentru următorii 5 ani.
Dacă regii moșteneau tronul, în
democrație puterea se obține și se păstrează prin rivalitate, confruntare
politică și campanii electorale. Dincolo de aceste aspecte vizibile ale jocului
politic, există și aspecte opace, invizibile
în exersarea puterii; ne referim la dispozitivul politic, la construirea
secretului, la marketingul comunicării politice și de ce nu, la democrația
numerică.
1. Rivalitatea și confruntarea
politică
Rivalitatea între
diferitele personaje politice o vedem la televizor. Televiziunea rămâne canalul
principal de comunicare politică, pentru că dincolo de vorbe ea permite și
conexiunea vizuală și emoțională cu alegătorul. Această rivalitate presupune
confruntare prin oralitate și verb,
În vara aceasta, în concediu, (asa
cum merge omul de rând an de an), am cunoscut o microcomunitate, microregiune
din țara noastră, una dintre cele, îmi închipui, foarte multe .
Am fost pe malul Dunării, în apropiere de Fetești, cineva m-a invitat să-mi petrec câteva zile acolo cu cortul (altă poveste și aceasta, deoarece nu mai fusesem cu cortul de vreo treizeci de ani). Zona, superbă, aproape sălbatică, de aceea nu am să-i rostesc aici numele, fiind poate printre puținele ce au mai rămas, chiar și la noi în țară, locuri libere (de turismul obișnuit),
