Eram copil. O realitate confuză și mule poze. Nu înțelegeam ce spuneau acele poze. Era însă un fond difuz de suspiciune care plutea în aer: astea nu sunt realitate, ci ceva contrafăcut. 

Era însă o singur imagine, mare, mare, care mă impresiona. Țin minte cu precizie: un tablou care mi-a rămas obsedant în minte, și acum mă emoționează. Despre această imagine nu avem îndoieli. Era realitate. 

O mulțime de țărani. În zdrențe. O îndârjire disperată pornită din străfunduri. Era reală. De fapt, o pictură. Dar nu era poza din ziare și de pe pereți. Aceștia erau țăranii reali.  

Ce erau țăranii din pictura 1907? Încerc acum să refac subconștientul meu de atunci. Aceștia erau marea majoritate a românilor, zdrențăroși, în momentele lor de îndârjire disperată. Nu era nicio îndoială. Da, ”exploatarea” nu era o vorbă comunistă. Pe seama lor trăiau boierii de aici și de afară. Dar acei țăranii zdrențăroși și înfometați ne hrăneau pe toți noi românii, cu sudoarea lor. Revolta fără speranță a țăranilor era complet îndreptățită. Dar acei țărani din pictură nu dispăreau. Săraci, dar țineau cu dinții de micul lor pământ. Tabloul îmi dădea certitudinea că ei nu au cum să dispar din istorie.  

2024. De zece zile, imagini obsedante la televizor. Curios, doar la unele canale de televizor. La cele mai mute tot aceleași hoții și crime. 

Nu mai sunt țăranii zdrențăroși din 1907. Ei, mai erau unii țărani ca în 1907, dar de astă dată fără pluguri și boi cum erau  în 1907, doar cu ”săpăliga” pe cele 2,4 hectare ”în medie”. Câteva băbuțe, care nu ne mai întrețineau cu hrană pe noi toți, ci reușeau doar să vândă în piață câteva roșii. Ce mâncăm noi acum, ne spune credibil televizorul, este adus de la țăranii din Occident. Curios, foarte curios ! 

Dar ce sunt țăranii de azi pe care îi vedem în stradă ? Nu mai sunt țăranii dinainte. Sunt mici patroni: 50-100 hectare, cu tractoare foarte moderne. Dar și ei sunt țărani producători, tot săraci, care vând ”pe nimic” în țară și în străinătate, dar mult mai puțini decât ”înainte”. Ca și țăranii din 1907 se scoală la 3 dimineața și muncesc până noaptea, fără speranțe în sărăcia de acum: cu pământul și noile unelte, dar amanetate la bănci, pe punctul de a rămâne fără nimic. Țăranii din 1907 țineau cu dinții de micul lor pământ și reușeau să rămână în istorie tot săraci, dar țărani. Noii țărani sunt pe punctul de a pierde tot ce au și să dispară definitiv din istorie. De aceea stau de 10 zile în frig în stradă, dormind în tractoare. Nu mai sunt în zdrențe, dar de astă dată nu par a mai avea viitor. Tot săraci, dar plini de datorii și fără speranțe. Ce vor noii țărani ? Nu mare lucru: să rămână, tot săraci, dar să nu fie dați afară din viitor. 

Mă uit obsedat la filmele românești făcute înainte de 1989. Acum mi se par foarte bune. Da, și optimismul ideologic comunist inevitabil, dar realiste. Noii țărani însă au cam dispărut din filme. Rolurile principale le au agronomii și doctorii veterinari. Noii țărani cooperatiști, au case noi, nu o duc chiar rău, dar au devenit simpli angajați, cam palizi și destul de înapoiați… 

Încep să cred că viitorul țăranilor români ar putea să fie mult mai negru decât cel al țăranilor din 1907. Țăranii români actuali, unii îmbătrânesc și pleacă natural, alții pleacă în Occident să muncească ce găsesc ”acolo”. Dar nu mai vor fi țăranii români din 1907. Ei sunt pe punctul de a dispare din istorie. Desigur agricultura română va rămâne, dar nu vor mai fi țărani români. Agricultura probabil o vor face noii săraci veniți din Est. 

Cei mai mulți, în creștere rapidă în comunism, sunt noii muncitori și mulți, mulți ingineri. Muncitorii și inginerii în filmele comuniste păreau entuziaști. Dar filmele încercau să fie și atunci realiste. Muncitorii și inginerii reali spuneau bancuri și criticau pe Ceaușescu și regimul. Dar munceau: mai trăgeau și chiulul, dar au construit mari întreprinderi și baraje. Muncitorii și inginerii, în postcomunism, sunt însă pe punctul să dispară, împreună cu întreprinderile lor declarate ”fier vechi” și barajele intrate în paragină. 

Se părea că boierii au fost definitiv dați afară din istorie de comunism. În filme au rămas, da doar în trecut, nu în prezent. Ei, nu e chiar așa. Au reapărut boierii, dar nu sunt boierii cei de altădată. Niște rămășițe, readuși artificial prin decizie politică în noua istorie. Prea palizi ca să fie în noile filme. Boierii români sunt înlocuiți de marile companii din Occident. Curios. Boierii erau ”boieri” și îi vedeam în filme. Ce vedem acum par să fie niște simpli infractori pe care îi va umfla DNA-ul. 

Vin însă noii capitaliști, dar, nu prea înțeleg. Ei nu construiesc o nouă economie, industrie și agricultură. Preiau vechea proprietate de stat, o distrug și o vând la fier vechi, iar banii îi cheltuiesc în Occident. Iar capitaliștii occidentali își iau profitul și nu-i mai văd. Iar, curios ! Vechii bogați români, da, mergeau și la Paris, dar în România au creat un mod de viață prosper bogat, pe care îl vedem pe stradă, în literatură și în filme. Noii bogați nu mai trăiesc, se pare, în România și nu prea îi vedem nici în filme.   

Fostul capitalism și comunism român, păreau a fi avut viitor, dar au fost eliminate brutal din istorie. În general, viitorul a cam dispărut. Da, 2004 nu este 1907. Sunt înclinat să cred că  e mult mai rău. 

Uau ! M-a apucat disperarea. Trebuie să mă trezesc. Voi mai putea ?