Romania Sociala logo
Menu

A XXX-a Aniversare a Înființării ICCV

autor:   16 February 2020   

Vladimir Pasti

Înființarea ICCV în ianuarie 1990 nu a fost un eveniment de însemnătate publică. În acea perioadă de început a primei guvernări postcomuniste a României încă insuficient consolidată evenimentele care preocupau cel mai mult întreaga societate erau cele politice. Față de dinamica și de potențialele efecte majore ale evenimentelor politice înființarea unui Institut de cercetări sociologice dedicat studierii unei teme atât de puțin familiare cum ar fi cercetarea calității vieții a fost mai degrabă o concesie. Făcută de guvernanți perseverenței și eforturilor fondatorului acestui institut, actualul academician Cătălin Zamfir. Dar contribuția fondatorului, deși importantă, a fost doar o componentă a unei concesii mai cuprinzătoare, produsă de o forță mult mai convingătoare. Mă refer la cea mai mare speranță creată de victoria revoluției tuturor celor care au participat la, sau au susținut chiar și pasiv revoluția anticomunistă din decembrie 1989. Aceea că prăbușirea comunismului și abandonarea societății socialiste vor produce o nouă societate, a cărei principală preocupare va fi creșterea calității vieții populației. Speranță bazată pe iluzia că o guvernare postcomunistă competentă și bine intenționată, orientată spre creșterea calității vieții populației va utiliza cele două cele mai importante sisteme de instituții dezvoltate de civilizația vest-europeană – democrația politică liberală și economia de piață dezvoltată – pentru a ridica calitatea vieții populației la nivelul calității vieții din cele mai dezvoltate țări europene.

Această speranță era pe atunci împărtășită de întreaga societate, de opinia publică, de elitele românești, de noii guvernanți ai României postcomuniste și de comunitatea științifică. Inclusiv de fondatorul ICCV și de primul colectiv de cercetători ai Institutului nou înființat. Din care am făcut parte o perioadă mai scurtă decât mi-aș fi dorit.

În această viziune despre o Românie postcomunistă care abia era în stadiu embrionar – pe care acum știm că putem să o denumim utopică – rostul ICCV era ca prin studiile sale să indice guvernanților ce și cum anume să schimbe în realitatea socială pentru ca politicile lor sociale să atingă acest obiectiv prioritar al creșterii calității vieții cetățenilor români. Căci această a doua utopie – a unei societăți guvernată pe baza cunoașterii științifice a realităților sociale – nu este doar la fel de veche ca istoria, dar mai era și extrem de populară în acele prime zile de după victoria revoluției. Să nu uităm că în aceeași perioadă întreaga comunitate științifică din toate științele sociale din România era angrenată în uriașul proiect de elaborare a unei “Strategii a înfăptuire a economiei de piață în România” menită să fie fundamentul științific al tuturor guvernărilor postcomunite pe cel puțin un deceniu.

Istoria în continuare a ICCV este paralelă și dependentă de istoria supraviețuirii celor două utopii pe care deja le-am pomenit. Cea potrivit căreia societatea românească poate să-și construiască o guvernare care să-i orienteze resursele și eforturile către creșterea continuă a calității vieții tuturor categoriilor de populație. Și cea potrivit căreia o astfel de guvernare își va întemeia politicile sociale pe termen lung în cunoașterea științifică a societății. Adică în sociologie. Aceste două utopii au supraviețuit atât în societate, cât și în sociologie.

În societatea românească postcomunistă speranța într-o viață mai bună în viitor produsă de o guvernare competentă a supraviețuit în primul rând în categoriile sărace, marginale, deposedate de orice fel de putere și influență în relația cu celelalte categorii sociale și de orice privilegii și pe seama cărora este construită cea mai mare parte a bunăstării elitelor actualului capitalism românesc. S-a mai păstrat și în mediile intelectuale, în toate acele profesii și ocupații care prin însăși conținutul lor sunt destinate creșterii calității vieții inclusiv a celor mai puțin privilegiați membri ai societății: la medici și la personalul medical, la educatori, învățători și profesori, la asistenți sociali, la artiști, filosofi, cercetători științifici, jurnaliști și chiar și la unii politicieni. Întâi pentru că o astfel de utopie este veche de când lumea. În al doilea rând din cauza democrației. Care i-a silit pe politicieni să-și modeleze discursul electoral astfel încât să stimuleze tocmai această convingere a electoratului că bunăstarea lor depinde de elita căreia îi încredințează guvernarea prin votul lor.

În cazul sociologiei – mă refer la cercetarea sociologică a societății și nu la sondajele de opinie – explicația menținerii utopiei unei guvernări orientată prioritar către programe de dezvoltare socială întemeiate în cunoașterea științifică a societății este mai ușor de înțeles. Căci sociologia s-a născut, s-a dezvoltat și și-a câștigat un loc în societate ca știință ca o concretizare a acestei utopii. Pe care la rândul ei a menținut-o în funcțiune. Ceea ce a făcut și ICCV-ul în toți acești 30 de ani de existență. Nu a fost și nu este singurul. Dar fiind tocmai institutul dedicat cercetării calității vieții în societate și elaborării de principii, direcții și priorități ale politicilor sociale ale guvernării el a fost și este și acum cel mai direct legat de această utopie.

Mai doresc să subliniez că ICCV nu a făcut și nu face numai asta. Societatea este cea mai complexă realitate cunoscută de oameni, iar sociologia nu ignoră niciun aspect al acesteia. Așa că nici ICCV nu le-a ignorat. În unele dintre ele s-a implicat mai mult, în altele mai puțin, în funcție de conjuncturi și mai ales de limitele resurselor pe care le are la dispoziție.

În legătură cu aceasta este obligatoriu să insist asupra celui mai important și a celui mai mare ca dimensiuni proiect inițiat de ICCV – cel al istoriei sociale a României. Acest proiect a apărut ca urmare a unei conjuncturi care a declanșat o oportunitate pe care ICCV s-a grăbit să o utilizeze. Academia Română s-a decis să elaboreze o Istorie a Civilizației Românești, iar ICCV s-a grăbit să folosească această ocazie pentru a elabora și publica anul trecut o scurtă sinteză asupra Istoriei Sociale a României, sub semnătura academicianului Cătălin Zamfir dar cu participarea întregului colectiv al Institutului. Importanța apariției acestei cărți nu poate fi în niciun caz subestimată.

În primul rând pentru că ea corectează un proiect uriaș – cel al unei istorii a civilizației românești – care nu avea în cuprinsul său prevăzută o astfel de istorie socială. Să studiezi o civilizație fără să-i studiezi înainte societatea ar fi fost, în opinia mea, o eroare metodologică care ar fi descalificat întregul proiect. Iar ideea că în cercetarea societăților istoricii pot substitui sociologii echivalează dacă nu cu o desființare a sociologiei ca știință, cel puțin cu o limitare nejustificată a obiectului său de cercetare. 

În al doilea rând pentru că această primă încercare a unei schițe a istoriei sociale românești reprezintă o uriașă provocare pentru declanșarea celui mai mare proiect posibil al sociologiei românești. Cel al unei istorii sociale a societății românești cu aproape milenara sa existență. În realizarea unui asemenea proiect, inițiatorii săi ar putea reuni într-o cercetare interdisciplinară o mare parte a comunității științifice din științele sociale românești – sociologi, istorici, economiști, antropologi, etnografi, lingviști, etc. 

Și cum provocarea a fost lansată de ICCV eu cel puțin cred că acest proiect ar trebui asumat și coordonat tot de ICCV, în colaborare cu toate instituțiile de cercetare și universitare interesate.



Facebook

România deleuziană. Fragmentul XXXVIII despre literatură și credință: „Studentul” (Cehov) și „Evanghelia după Marcu” (Borges). Lecturi posibile (VI)

„The Denial of Saint Peter”, ( Theodoor Rombouts, 1597-1637), Liechtenstein Museum  xxx „Studentul” ( Cehov). După mărturisirea chiar a lui Cehov,  „Studentul” este cea mai îndrăgită din scrierile sale de proză scurtă. Acțiunea se petrece în marele post al Paștelui de Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor. În acea zi Ivan Velikopolski, student la ...

Apel la utilizarea responsabilă a datelor publice

Indicatorii Covid-19 nu reprezintă o simplă statistică medicală, ci au devenit unii dintre indicatorii sociali critici ai României, generând măsuri politice care ne afectează pe toți. Citesc/ aud/ văd la TV mesaje înspăimântătoare: „creștere alarmantă a numărului de îmbolnăviri”. Astăzi s-a înregistrat o cifră enormă: 460 noi îmbolnăviri. Mesajul: suntem într-o ...

România nu mai este oaia neagră a Europei

În mod surprinzător, România s-a dovedit a fi una din cele mai dinamice ţări din UE 27 în ceea ce priveşte creşterea economică din ultimele două decenii. De ce în mod surprinzător? Pentru că la începutul actualului mileniu România ocupa ultimul loc într-un clasament al ţărilor din UE 27 alcătuit ...

A murit Marx în colapsul Uniunii Sovietice?

Timp de aproape un secol lumea a fost dominată de un conflict între două mari grupuri de țări, Occidentul capitalist și sistemul comunist sovietic. Am crezut că de fapt a fost conflictul între sisteme social-politice incompatibile: capitalism și comunism. Mai profund, a fost conflictul între două sisteme de gândire: marxismul ...

Umbra globalizarii s-a aşternut peste clasa de mijloc

Liderii opoziției de stânga în Olanda, Jesse Klaver (GL, verzi), Lodewijk Asscher (PvdA,Partidul Laburist) și Lilian Marijnissen (SP, Partidul Socialist) au organizat un miting comun la începutul anului 2020 pentru a-și uni forțele împotriva Cabinetului (Ministrii si Secretarii de Stat). Ei văd Cabinetul (format din VVD - liberali, CDA - ...

Pe aripile cenzurii sau Opriți cenzura! Vreau să cobor!

Unele zile ne îndeamnă la tristețe deși ar trebui să avem toate motivele să fim doar fericiți. Mi se pare, uneori, că asist la instaurarea unui nou tip de cenzură. O nouă formă de totalitarism dar cu alte mijloace. Deja telefonul meu îmi numără pașii, îmi spune „Drum bun” atunci ...

The Great Lockdown şi pisicile care nu prind şoareci

După cum este cunoscut, banca centrală a Japoniei a „brevetat” în 1999 o nouă politică monetară în scopul relansării creşterii economice şi a contracarării insolvenţei acute determinate de supraîndatorarea guvernului, a băncilor, a companiilor nefinanciare şi a populaţiei. Această politică, denumită ulterior Quantitative Easing (QE), implică trei instrumente acţionale: rate ...

Sfârșitul visului american

În opinia mea, recentele mișcări de protest din marile orașe americane, extrem de radicale și de violente, reflectă faptul că visul american a devenit o mare iluzie pierdută. Dar cum ar putea fi explicată acestă devastatoare implozie ideologică care a scindat dramatic, în doar câteva zile, și establishmentul american și ...