Numeroase cercetările empirice au urmărit să verifice relația dintre caracteristicile de personalitate și atribuirea cauzelor sărăciei, un fenomen social complex, multidimensional (Chelcea, 2023). Spre exemplu, într-un sondaj de opinie pe bază de chestionar cu răspunsuri dihotomice prestabilite, realizat în 2017 în SUA pe un eșantion de 1 501 adulți, s-a constatat că există o diferență statistic semnificativă între republicani și susținătorii lor, pe de o parte, și democrați și susținătorii lor, pe de altă parte, în ceea ce privește atribuirea cauzelor sărăciei. (Tabelul 1)

            Tabelul 1. În opinia dvs., în general, ce are mai mult de-a face cu persoanele sărace?

 Notă. În tabel nu sunt trecute „Nonrăspunsurile”.

Majoritatea membrilor Partidului Republican și ai susținătorilor acestui partid opinează că individul este răspunzător pentru starea lui de sărăcia (56%), spre deosebire de marea majoritate a membrilor Partidului Democrat și ai susținătorilor acestuia, care apreciază că starea de sărăcie de datorează unor circumstanțe pe care indivizii nu le pot controla (72%). Samantha Smith, cercetător științific la Pew Research Center, din lucrarea căreia am preluat datele privind atribuirea cauzelor sărăciei, notează că divergența opiniilor membrilor celor două principale partide politice din SUA (și ale susținătorilor acestora) s-a adâncit în intervalul 2014 – 2017 (Smith, 2017).

Datele sondajului de opinie au relevat diferențe semnificative în atribuirea cauzelor sărăciei în funcție de apartenența la gen (pe ansamblul eșantionului, 42% dintre bărbați opinează că lipsa efortului persoanelor este cauza sărăciei, în timp ce femeile, într-o proporție mult mai mică (26%), atribuie cauzalitatea lipsei efortului persoanelor.

S-au înregistrat diferențe de opinie referitoare la cauzele sărăciei și în funcție de nivelul de școlarizare al persoanelor. (Tabelul 2)

Tabelul 2. În opinia dvs., în general, ce are mai mult de-a face cu persoanele sărace?

Notă. În tabel nu sunt trecute „Nonrăspunsurile”.

Din datele tabelului rezultă că atribuirea cauzelor sărăciei circumstanțelor independente de controlul persoanelor este cu atât mai prevalentă cu cât nivelul de școlarizare al celor intervievați este mai ridicat.

Sondajele de opinie privind atribuirea cauzalității sărăciei pot ajuta la stabilirea programelor guvernamentale antisărăcie, dacă liderii partidelor politice iau în considerare atitudinea populației generale și mai ales modul în care membrii de partid și simpatizanții partidului respectiv se raportează la fenomenul socio-economic al sărăciei. Rezultatele sondajelor au o anumită valabilitate pentru zona geografică sau țara în care au fost realizate, în raport direct cu metodologia lor. Nu pot fi preluate tale quale pentru cunoașterea situației din alte țări, de exemplu din SUA, unde predomină tipul de cultură individualistă, în Japonia, unde predomină tipul de cultură colectivistă, sau în România, țară cu un tip de cultură intermediară pe continuumul individualism – colectivism (Chelcea, 2021, p. 330).

Pe teritoriul fiecărei țări, sunt zone în care bogăția și sărăcia sunt diferit distribuite. În România, spre exemplu, în Regiunea Sud-Est proporția persoanelor expuse riscului sărăciei este mult mai mare decât în Regiunea Nord-Vest. Nu îmi imaginez că populația din regiunile amintite face aceleași atribuiri ale cauzelor sărăciei.

Fig. 1. Harta sărăciei în România, publicată de Ziua de Constanța (28.03.2023), pe baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică

Astfel de sondaje au un plus de valoare dacă rezultatele obținute sunt prezentate diferențiat pe zone în funcție de formele sărăciei și dacă, dincolo de datele demografice ale respondenților, se pun în discuție mai multe caracteristici de personalitate.

În legătură cu formele sărăciei, sugerez că s-ar putea apela la clasificarea propusă de Serge Paugam, director de studii la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris, care distinge trei „forme elementare” ale sărăciei:

1) Sărăcia integrată (situația celor săraci într-un teritoriu în general sărac). Această formă a sărăciei este caracteristică societăților mai puțin avansate economic, în care sărăcia se reproduce din generație în generație, iar cei săraci nu sunt stigmatizați.

2) Sărăcia marginală (situația celor săraci în societățile dezvoltate economic). În acest caz, sărăcia este privită ca un fenomen marginal, iar cei săraci sunt stigmatizați.

3) Sărăcia descalificantă (situația celor care muncesc în țările bogate). Este situația persoanelor care muncesc ocazional și sunt prost plătite. De asemenea, este situația șomerilor (Paugam, 2021).

Sugerez, de asemenea, că „inteligența de iertare” (engl., forgiveness intelligence; fr., l’intelligence du pardon) moderează atribuirea cauzelor sărăciei. Inteligența de iertare este un atribut al persoanei, care constă în „capacitatea de a identifica, de a înţelege şi de a accepta acţiunile şi alegerile proprii şi ale altora, care sunt considerate greşite şi, suplimentar, de a le reîncadra din perspectiva iertării, printr-un act conştient şi deliberat” (Armanu, 2017, p. 45). Inteligența de iertare poate fi măsurată cu ajutorul diferitelor scale, de exemplu, Bolton Forgiveness Scale, Heartland Forgiveness Scale, Wade Forgiveness Scale (Rye et al., 2001, p. 260). Din bugetul de stat sunt alocate sume importante pentru ajutorarea persoanelor care se află în pragul sărăciei extreme din cauza consumului de droguri, alcoolismului, deciziilor nechibzuite. Presupun că atitudinea contribuabililor la bugetul de stat variază nu numai în funcție de caracteristile demografice ale contribuabililor, ci și în funcție de inteligența de iertare: cei care au un nivel ridicat al inteligenței de iertare probabil că manifestă compasiune pentru cei în suferință, spre deosebire de cei care au un nivel scăzut al acestui atribut. Rămâne de verificat prin cercetări concrete această supoziție.

Bibliografie

Armanu, Nicoleta L. (2017). „Adicţiile şi relaţia lor cu inteligenţa de iertare şi cu experienţele spirituale zilnice”, Psihologia Socială, 39, 1, pp. 43-55.

Chelcea, Septimiu (2021). Psihosociologie. Teorii, cercetări, aplicații. București, Editura Pro Universitaria.

Chelcea, Septimiu (2023). „Sărăcia, dincolo de statistici”, România Socială (

Paugam, Serge (2005). Les formes élémentaires de la pauvreté. Paris, Presses Universitaires de France.

Rye, Mark S. et al. (2001). „Evaluation of the psychometric properties of two forgiveness scales”, Current
Psychology, 20, 3, pp. 260-277.

Smith, Samantha (2017). „Why people are rich and poor: Republicans and Democrats have very different views”. Pew Research Center.