Romania Sociala a aparut ca o revista on line, cuprinzand studii standard, dar si comentarii, dezbateri, opinii. Din 2016 ea a devenit o platforma de discutii, dezbateri, opinii, informatii relevante despre evenimente si rezultate sintetice ale proiectelor de cercetare.
Globalizarea presupune deplasarea unor mari mase de oameni dintr-o țară în alta, dintr-un continent în altul. Integrarea socială a imigranților a devenit, în secolul al XXI-lea, o problemă centrală pentru statele dezvoltate economic. În multinaționale lucrează laolaltă oameni de etnii și culturi diferite. Managementul unor astfel de organizații trebuie să ia în considerare specificul fiecărei culturi. Cercetările psihosociologice au arătat faptul că un coeficient de inteligență culturală ridicat este asociat nu numai cu expatriatul de succes, ci și cu „leadershipul global”. Liderii globali „trebuie să își dezvolte flexibilitatea cognitivă și să posede competențe, un agregat de funcții intelectuale, sociale, emoționale, ...
Suntem gata să răspundem fără să clipim: imparțialitate! Ne-am obișnuit cu reprezentarea în picturi și sculpturi a zeiței dreptății din mitologia greacă, Themis, ca o femeie frumoasă legată la ochi cu o eșarfă (simbol al imparțialității), ținând în mâna stângă (de regulă) balanța justiției (simbolizând dreapta judecată a probelor), iar în mâna cealaltă o sabie cu lama în jos (arătând că s-a făcut dreptate).
În realitatea de zi cu zi, nu de puține ori Themis trage cu ochiul la cine este învinovățit și înclină balanța după cum cel ce a încălcat norma comportamentului moral este o persoană apropiată celei prejudiciate (rudă, ...
În limba română, nu există un cuvânt echivalent celui din limba engleză „ingratiator”, care s-ar putea traduce prin sintagma „persoană care intră cuiva sub piele”, câștigând astfel în mod ilicit încrederea sau bunăvoința acestuia. Nici pentru englezescul „ingratiating” nu avem un cuvânt care să denumească „persoana pe sub pielea căreia s-a strecurat cineva”. În limbajul de zi cu zi, persoanele care încearcă să intre pe sub pielea cuiva sunt catalogate ca fiind viclene, prefăcute, lipsite de demnitate etc., iar persoanele-țintă ale acestora sunt catalogate drept papă-lapte, aiurite, lipsite de inteligență etc. Când este vorba despre relațiile dintre șefi și subordonați ...
Se acceptă larg în psihsociologie că termenul „stimă de sine” (self-esteem) se referă la evaluarea subiectivă a propriei valori, la respectul de sine și la încrederea în sine. Așa cum apreciau Christopher M. Murphy, Steven Stosny și Tanya M. Morrel, stima de sine poate fi privită ca un barometru al autoevaluării globale, care implică evaluări cognitive despre valoarea de sine și trăirile afective legate de această evaluare (Murphy et al., 2005, p. 201). Pe plan internațional, există o literatură extrem de bogată despre stima de sine, pe care nu îmi propun să o rezum. Intenționez doar să atrag atenția asupra ...
După Decembrie 1989, s-a împământenit și la noi expresia anglo-saxonă „No news is good news”. I se atribuie regelui Iacob I al Angliei (1566 – 1625) paternitatea acestei sintagme, deși în limba latină exista dictonul „Nula nova, bona nova”. Dincolo de originea și vechimea acestei sentințe, cercetătorii au pus în discuție valoarea ei de adevăr. Dacă timp de o săptămână sau două Banca Națională a României nu mai dă niciun anunț în legătură cu evoluția inflației, ne bucurăm: înțelegem că pe termen scurt rata inflației nu va mai crește. În acest caz, nicio știre este o știre bună.
Pe de altă ...
Termenii „recompensă imediată” și„recompensă amânată” nu sunt incluși în dicționarele de specialitate de la noi. În Encyclopedia of Social Psychology editată de Roy F. Baumeister și Kathleen D. Vohs, termenul „Delay of gratification”, pe care l-am echivalat în limba română cu„recompensa amânată”, este definit astfel: „Rezistență la impulsul de a primi o recompensă imediată în speranța obținerii unei recompense mai valoroase în viitor” (Conti, 2007, p. 235). Regina Conti, profesoară de psihologie la Universitatea Colgate din New York, asociază definiției un exemplu: o persoană care se trezește dimineața obosită poate face alegerea impulsivă de a se culca în continuare sau ...
Aflăm din presă că un ministru sau altul refuză invitația comisiilor parlamentare de a se prezenta pentru a da explicații. Nu este acesta un semn de aroganță? Liderii partidelor politice, când sunt intervievați în direct la Tv, nu spun ce opinie au în legătură cu o problemă de interes vital pentru populație, declarând că este prematur să se pronunțe, că se va decide în coaliție etc. Nu este acesta un indiciu al falsei modestii? Se știe – și nu de azi, de ieri – că puterea alimentează aroganța. O vorbă din bătrâni spune că „Bogatul nu crede săracului”, lucru confirmat ...
Cercetările referitoare la compasiune, în principal psihosociologice, se focalizează pe rolul compasiunii în relațiile interpersonale și pe expresia compasiunii, ca emoție distinctă, universală, împărtășită de antropoidele umane. Nu manifestăm compasiune – spre exemplu – când aflăm că o persoană, din neglijență, adormind cu țigara aprinsă în pat, și-a dat foc casei, dar ne arătăm compasiunea pentru cei care au rămas fără acoperiș deasupra capului în urma „operațiunii militare speciale” declanșate de Federația Rusă asupra Ucrainei. Compasiunea nu apare automat față de suferința altuia sau a altora, ci doar când percepem că situația acestora este gravă și nedreaptă.
Cuvântul „compasiune” provine din ...
Nu am inventat roata,
dar m-am străduit să nivelez drumul.
Am adunat în acest volum gândurile răzlețite de-a lungul timpului în revistele la care am colaborat și în unele din cărțile pe care le-am publicat. Sunt simple gânduri izvorâte din observațiile cotidiene, filtrate de lecturile mele. Unele dintre ele poartă amprenta timpului, altele sunt – cred eu – general valabile. Spre deosebire de parimii, care condensează învățăturile din viața popoarelor, exprimările aforistice din această lucrare, mai grave sau voit sprințare, dau seama de modul în care am văzut eu lumea și societatea de-a lungul anilor: elogiază ce am considerat pozitiv și denunță ...
Nimeni nu ar accepta o viață lipsită de
prieteni, chiar dacă ar fi să posede toate
celelalte bunuri la un loc.
(Aristotel, Etica Nicomahică)
Când trenul vieții se apropie de „Stația Terminus”, rămânem în compartiment doar cu doi, trei prieteni; ceilalți s-au mutat în alte vagoane sau au coborât definitiv. Din gările care s-au îndepărtat în trecut s-au urcat în trenul vieții tale noi prieteni. Ajunși la vârsta a treia (65 de ani și peste) facem un bilanț: Avem acum mai mulți prieteni decât în copilărie, decât în tinerețe sau la maturitate? De ce s-au despărțit de noi unii prieteni sau, ...
Next Page »
