Romania Sociala a aparut ca o revista on line, cuprinzand studii standard, dar si comentarii, dezbateri, opinii. Din 2016 ea a devenit o platforma de discutii, dezbateri, opinii, informatii relevante despre evenimente si rezultate sintetice ale proiectelor de cercetare.
Pentru a-și păstra stima de sine, unii oameni recurg la strategii autodistructive. Una dintre aceste strategii iraționale este autohandicaparea. Steven Berglas, profesor la University of California (Los Angeles), și Edward E. Jones, profesor de psihologie socială la Princeton University (New Jersey), au fost cei dintâi care au propus o definiție a autohandicapării: „Orice acțiune sau alegere de setare de performanță care sporește oportunitatea de a externaliza (sau de a scuza) eșecul și de a internaliza (a accepta în mod rezonabil creditul pentru) succesul” (Berglas, Jones, 1978, p. 406). Prin găsirea sau crearea de impedimente împotriva succesului, „persoana își protejează sentimentul ...
Nimeni nu este imun la speranța falsă.
Când într-unul din eseurile recent publicate îndemnam „Să nu ne pierdem niciodată speranța!”, aveam în vedere speranța realistă, „bazată pe analiza `la rece` a fezabilității atingerii obiectivelor și capacității proprii de a avea succes” (Chelcea, 2023, p. 248). Speranța nerealistă, speranța falsă, reprezintă cu totul altceva. Studiile despre speranța falsă nu sunt deloc numeroase, deși fenomenul ca atare are implicații teoretice și aplicative. Care este anatomia speranței false? Prin ce se deosebește optimismul de speranța falsă? Ce legătură este între speranța falsă și manipularea comportamentală? Dar între acest tip de speranță și trăsăturile de ...
Sunt onorat să vorbesc despre o carte care a întrunit consensul antevorbitorilor că reprezintă un reper solid în cercetarea și gândirea sociologică și nu numai. Personal, consider că este un act de demnitate intelectuală din partea domnului academician Cătălin Zamfir să pună în discuție problema crizei în care ne aflăm, pentru că nu este vorba de situaţia din România de acum 30 de ani, ci de situaţia actuală a țării.
Eu cred că este bine să discutăm despre criza societății și dintr-o perspectivă microsociologică. Planurile înalte sunt, fără îndoială, extraordinar de interesante şi sigur că doar cei care gândesc înalt le ...
Sunteți simpatizantul sau simpatizanta uni partid. Nu are importanță care. Apreciați, aproape sigur, că numărul persoanelor care simpatizează acest partid este mai mare decât în realitate și numărul celor care nu îl simpatizează este mai mic decât cel adevărat. Cei care nu simpatizează respectivul partid își imaginează că mai mulți oameni au o atitudine similară și mult mai puțini o atitudine contrară decât se întâmplă de fapt.
Avem de-a face în acest caz, ca și în alte situații sociale, cu ceea ce psihosociologii au numit „efectul consensului fals” (sau „eroarea atribuirii egocentrice”). Acest efect „apare cel mai frecvent în legătură cu ...
Aflăm din mass-media, de la cunoscuți și prieteni, despre nenorocirile întâmplate altora. Uneori, suntem chiar martori ai unor certuri care degenerează în violență, producând victime în plină stradă. Mulți dintre noi intervenim în ajutorul victimei, chemăm poliția sau măcar o compătimim. Sunt și persoane care, în loc să învinovățească agresorul, aruncă vina asupra victimei: „A căutat-o cu lumânarea!” – spun acestea, fără nici o urmă de empatie. Astfel, victima este „rănită” a doua oară, suferă o victimizare secundară.
Conceptul „victimizare secundară”, folosit pentru prima dată în 1984 de către Joyce E. Williams, profesoară în Departamentul de Sociologie de la Texas Woman`s ...
A fi unici înseamnă să fim noi înșine, să ne deosebim de ceilalți, să ne asemănăm cu persoanele apropiate fără însă a ne confunda cu ele. Foarte puțini oameni doresc să fie absolut unici și la fel de puțini să fie aidoma cu ceilalți. Cei mai mulți dintre noi ne plasăm între acești doi poli ai spectrului uman.
În bine-cunoscuta „Piramidă a trebuințelor” construtită de Abraham H. Maslow (inițial, în 1954, cu cinci niveluri, și apoi cu șapte niveluri, în 1970) se face distincție între trebuințele de bază (fiziologice și de siguranță) și trebuințele secundare (trebuințele de apartenență, de stimă, cognitive, ...
Fiind considerat o trăsătură de personalitate negativă, pesimismul este asociat cu eșecul acțiunilor, spre deosebire de optimism, o trăsătură de personalitate pozitivă, care prezice succesul în tot ceea ce întreprind persoanele. Cele două trăsături de personalitate se plasează la capetele unui continuum, relația dintre pesimism și optimism fiind mult mai complexă decât contrapunerea celor două fenomene psihosociale. Pesimismul este de mai multe tipuri. La fel și optimismul.
Valoarea adaptativă a pesimismul defensiv
Psihosociologii fac distincție între pesimismul clinic și cel non-clinic, între pesimismul reflexiv, orientat spre trecut, și pesimismul anticipator, orientat spre viitor (Chelcea, 2023, p. 226). La mijlocul anilor 1980, Julie ...
În fiecare minut se naște un fraier.
Phineas T. Barnum
Validarea subiectivă personală a intrat în vocabularul psihologiei, dar, foarte curios, nu sub numele celui care a identificat acest fenomen, psihologul american Bertram R. Forer (1914 – 2000), ci cu numele unui celebru proprietar de circ și om de afaceri american, Phineas T. Barnum (1810 – 1891), care, făcând aluzie la credulitatea oamenilor, ar fi spus: „There’s a sucker born every minute” (În fiecare minut se naște un fraier) (Vhos, 2007, p. 101).
Experimentul Forer
În 1948, Bertram R. Forer a făcut un experiment cu scopul de a demonstra că persoanele se pot înșela când ...
Iubește-te pe tine însuți, pentru a putea
să-l iubești pe aproapele tău.
Avem compasiune pentru persoanele aflate în dificultate, care au suferit o pierdere sau au eșuat într-o acțiune onorabilă. Compasiunea este un veritabil liant social: a nu rămâne indiferent față de suferința altora, a fi gata să îi ajuți consolidează coeziunea socială. În Encyclopedia of Social Psychology, compasiunea este definită ca „emoția pe care o trăim când suntem îngrijorați pentru suferința altuia și dorim să contribuim la starea lui de bine” (Keltner, Goetz, 2007, p. 159). Am scris despre această emoție morală în Schițe psihosociologice (2023, p. 115). Doresc acum să ...
Eseurile din acest volum oferă cititorilor repere pentru înțelegerea emoțiilor pe care le trăim într-un context social sau altul. Aceste repere sunt, în fapt, rezultatele cercetărilor psihosociologice, care de multe ori contrazic prejuecățile sau care completează și depășesc în mod fericit cunoașterea la nivelul simțului comun. În primul rând, sunt prezentate emoțiile bazate pe evaluarea sinelui (self-conscious emotions), o clasă de emoții morale din care fac parte jena, mândria, regretele, rușinea și vinovăția. Lipsit de aceste emoții, persoana ar decădea din demnitatea de om. De altfel, întregul volum se dorește a fi o pledoarie pentru demnitatea umană. În acest sens, ...
Next Page »
