Romania Sociala logo
Menu
Autor
Stefan Ungurean

Profesia: sociolog. Ocupația: conferențiar, Facultatea de Sociologie și Comunicare, Universitatea ,,Transilvania” din Brașov. Linii de fugă: televiziune şi management public şi privat (firmă de consultanță în afaceri și resurse umane). Interesat de teorie socială și de postmodernism, cu preocupări în domeniul organizației, al sociologiei literaturii şi al istoriei orale. Coordonator de parteneriate de cercetare ştiințifică cu ,,Indiana University” şi ,,Purdue University”. Inițiator de domenii noi: sociologia vizuală şi sociologia dramaturgică. Doctorat în teoria conflictului. Premiul ,,Dimitrie Gusti” al Academiei Române ( 2015) pentru ,,Oameni prin vremuri. Bucovineni în secolul XX” (împreună cu Mircea Ivănoiu). Pasiuni: skiul, înotul, mersul nordic, iar ca semn al identității, tarocul.

România deleuziană. Fragmentul XXXIV, despre „Despre democrație în America” ( Tocqueville) într-o citire postmodernă. Lecturi posibile (V)

  29 November, 2019

Tocqueville, autorul: Miza demersului nostru constă în intenția de a-l redescoperi pe Tocqueville, prin „redescoperire” înțelegând ceea ce Foucault enunță ca fiind efortul de a scoate la lumină „efectele analogiei sau de izomorfism care, pornind de la formele actuale ale cunoaşterii,  fac perceptibilă o figură care a devenit neclară sau a dispărut” (Foucault, 2004). Dar nu numai atât. Conjectura care stă la baza prezentului eseu constă în  a considera (re)citirea  lui Tocqueville ca punct de plecare într-o teorie a discontinuității. De la momentul în care această carte a văzut lumina tiparului și până azi istoria a fost marcată de două războaie mondiale și ...

România deleuziană. Fragmentul XXXIII, despre păsări și animale (IV)

  9 November, 2019

Preambul: Lecturile sunt de două feluri, cele care produc iluminare și celelalte. „Gândirea trebuie să fie lansată ca o piatră de către o mașină de război” afirmă Deleuze. De aici și rostul scrierii: „A scrie ceva ce trebuie să producă viteză”. Aici vedem rostul metaforelor, acela de a fi producătoare de iluminare. De altfel, nu întâmplător un filosof precum Rorty considera că progresul intelectual și moral apare, mai degrabă „ca o istorie a unor metafore din ce în ce mai utile, decât ca o istorie a unei înţelegeri crescânde a modului în care sunt realmente lucrurile” afirmă Rorty. xxx Grigore Alexandrescu: „Cât îmi sânt de urâte unele dobitoace, Cum lupii, ...

Romania deleuziana: fragmentul XXXII despre copil, cel ce paseste spre viitor cu trecutul pe umeri (II)

  28 May, 2019

Cine ne sunt părinții ? (I): Hamilton Greene: ,,Am fost singurul copil al lui Frances Harris din Virginia Și al lui Thomas Greene din Kentucky, De sânge brav și vrednici de laudă amândoi. Lor li se cuvine toată cinstea: Judecător, membru al Congresului, conducător de Stat. De la mama-mea moștenit-am Vioiciunea, fantezia, felul de a vorbi; De la tatăl meu –voința, judecata, logica. Slavă deplină lor, pentru orice folos adus-am poporului!”; Elsa Wertman: ,,Eram o țărancă din Germania, Cu ochi albaștri, rumenă, fericită și puternică. Și întâi am lucrat  la Thomas Greene. Într-o zi de vară, când nevastă-sa era plecată, El s-a furișat în bucătărie și m-a luat de gât, În timp ce eu îmi ...

România deleuziană: fragmentul XXXI, despre o carte dedicată unui tren. Lecturi posibile (IV)

  7 May, 2019

Când arhitectul Gruia Hilohi m-a rugat să iau cuvântul la lansarea albumului pe care l-a scos împreună cu Alexandru Daneș și Jónás András: ,,Calea ferată suburbană Brașov Satulung. Brassó-Hosszúfalusi Kózúti Vasút” am acceptat pe loc. Ceea ce m-a convins a fost frumusețea cărții, designul absolut special al ei: informații tehnice despre căi ferate, material rulant,  fotografii, schițe, planuri de urbanism,  copii ale  actelor oficiale, reproduceri ale articolelor din ziare, etc. Iar lucru care m-a impresionat de la bun început a fost evidențierea oamenilor care au fost angajați, cu nume și prenume, funcție, perioada de lucru, fotografii ale lor. Faptul că lucrarea ...

România deleuziană. Fragmentul XXX, despre păsări și animale (III)

  15 April, 2019

Motto: ,,Nu există două inimi, una pentru om și alta pentru animal” (Lamartine) xxx Animalul și împărăția mesianică.Problema apare în ,,Isaia”, în două locuri.  Prima dată în capitolul II, 6: ,,Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leopardul se va culca lângă căprioară; şi viţelul şi puiul de leu vor mânca împreună şi un copil îi va paste.” A doua oară, în capitolul 25, 65: ,, Lupul va paşte la un loc cu mielul, leul va mânca paie ca boul şi şarpele cu ţărână se va hrăni. Nimic rău şi vătămător nu va fi în muntele Meu cel sfânt", zice Domnul.”. Cele două texte leagă împărăția mesianică de schimbarea naturii animalului, carnivorul ...

România deleuziană. Fragmentul XXIX despre copilărie. Amintiri din secolul XX (II)

  15 March, 2019

Proiectele de sociologie vizuală ale studenților Facultății de Sociologie și Comunicare, Universitatea „Transilvania” din Brașov” au demarat în 2006. Din 2008, ele s-au focalizat pe vârstnicii din lumea satului, pe considerentul că există  șanse mai mari ca adevărul să precumpănească în raport cu imaginea de sine. Lucrurile chiar așa stau și ele confirmă  indirect,  o idee a lui Nietzsche descoperită de Jung: „Acolo unde mândria este suficient de insistentă, memoria preferă să cedeze”.Așa se întâmplă uneori în viață: faci lucruri pe care ulterior le descoperi că au reprezentat subiect de meditație.  Gândurile celor care au acceptat să se destăinuie l-au transformat pe studentul din anul I într-un fel ...

România deleuziană: fragmentul XXVIII, despre păsări și animale (II)

  20 December, 2018

Semnificația problemei: ,,Problema animalităţii” nu este, firește una oarecare. Dacă o consider decisivă, cum se spune, şi încă de multă vreme, în ea însăşi şi pentru valoarea ei strategică este pentru că, dificilă şi enigmatică în sine, ea reprezintă totodată şi limita pe care se întemeiază şi pornind de la care se determină toate celelalte mari probleme şi toate conceptele menite să circumscrie ceea ce este ,,propriu omului”, esenţa şi viitorul umanităţii, etica, politica, dreptul, ,,drepturile omului”, ,,crima împotriva umanităţii”, ,,genocidul” ş.a.m.d .” (Jacques Derrida). *** Animalul și spiritul morții. În comemorarea trecerii a o sută de ani de la momentul apariției ...

România deleuziană: fragmentul XXVII, despre Brașov (I)

  3 December, 2018

Eseurile despre Brașov sunt dedicate celor care îndrăgesc acest oraș. În spiritul lui Heidegger, a iubi sau a îndrăgi înseamnă a purta de grijă unui lucru sau unei persoane. Ca atare, cele scrise se cuvine a fi citite ca un apel la grijă. O formă de îndrăgire este să-ți pese de acel lucru,  sau cum spune gânditorul în cauză, a lăsa ceva să ființeze ,, în pro-veniența sa”. Grija se obţine prin intermediul  îndrăgirii, iar îndrăgirea se obţine prin cunoaşterea istoriei oraşului. Asta înseamnă să te gândești la oamenii care au mers pe străzile orașului, să te întrebi: cum arătau ...

România deleuziană: fragmentul XXVI, despre cum ajung oamenii să sfârșească în stradă

  10 October, 2018

Câteva precizări tehnice: despre cărțile funciare și numerele top. La mijlocul secolului al XIX-lea (în Imperiul Habsburgic), orașul Brașov se parcelează, iar parcelele capătă numere topografice. Se constituie astfel câteva hărți topografice ale orașului Brașov în diferite perioade. Cele mai vechi, cu valoare istorică, sunt la Arhivele Naționale-Serviciul Județean Brașov. Harta care este folosită de instanțele judecătorești este cea utilitară si se găsește in prezent la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliară (OCPI) Brașov. După cartografierea orașului s-a trecut la constituirea cărților funciare (CF) aferente parcelelor respective. Cartea funciară cuprinde trecute numerele top ale imobilelor și terenurilor fiecărei parcele, numerele ...

România deleuziană: fragmentul XXV, despre bătrânețe (I)

  25 July, 2018

Proiectele de sociologie vizuală ale studenților Facultății de Sociologie și Comunicare, Universitatea „Transilvania” din Brașov” au demarat în 2006. Din 2008, ele s-au focalizat pe vârstnicii din lumea satului, pe considerentul că există  șanse mai mari ca adevărul să precumpănească în raport cu imaginea de sine. Ulterior această abordare va primi o  confirmare grație unei idei a lui Nietzsche descoperită de Jung: „Acolo unde mândria este suficient de insistentă, memoria preferă să cedeze”. Gândurile celor care au acceptat să se destăinuie l-au transformat pe studentul din anul I într-un fel de duhovnic. Un duhovnic care va recunoaște apoi că a fost ...

Next Page »