Romania Sociala a aparut ca o revista on line, cuprinzand studii standard, dar si comentarii, dezbateri, opinii. Din 2016 ea a devenit o platforma de discutii, dezbateri, opinii, informatii relevante despre evenimente si rezultate sintetice ale proiectelor de cercetare.
1. “România în criză”[1]
i. Este România în criză? Academicianul Cătălin Zamfir este de părere că este și nu de ieri, de azi ci “dintotdeauna”. Dacă ne gândim mai bine acest “dintotdeauna” acoperă totuși o istorie ceva mai scurtă pentru că România nu există ca stat decât din 1866, chiar dacă tentativele de occidentalizare și ale statului și ale societății, adică tranzițiile ei, au început mai devreme. O coincidență istorică ignorată de mai toată lumea face ca doi ani după declanșarea procesului de modernizare a României de către elitele de românești care au asigurat accesul lui Carol I la tron, Japonia ...
Înființarea ICCV în ianuarie 1990 nu a fost un eveniment de
însemnătate publică. În acea perioadă de început a primei guvernări
postcomuniste a României încă insuficient consolidată evenimentele care
preocupau cel mai mult întreaga societate erau cele politice. Față de dinamica
și de potențialele efecte majore ale evenimentelor politice înființarea unui
Institut de cercetări sociologice dedicat studierii unei teme atât de puțin
familiare cum ar fi cercetarea calității vieții a fost mai degrabă o concesie.
Făcută de guvernanți perseverenței și eforturilor fondatorului acestui
institut, actualul academician Cătălin Zamfir. Dar contribuția fondatorului,
deși importantă, a fost doar o componentă a unei concesii mai cuprinzătoare,
produsă de o forță mult mai convingătoare. ...
În 2016, când Academia Română a lansat proiectul elaborării unui șir de studii care să acopere tema extrem de generoasă și necesară “Civilizația românească”, a desmnat drept coordonator al acesteia un istoric (acad. Victor Spinei). A fost o alegere evidentă și pragmatic corectă. Căci în cultura europeană studiile pe termen lung ale proceselor sociale și ale evoluțiilor societății au fost inițiate și dezvoltate de istorici. Ei au elaborat și impus paradigma și conceptele care stau la baza unor astfel de studii și modelul structural și tehnicile după care ele ‘trebuie’ făcute. În acest set de ...
Acest articol[1] a fost provocat de lectura eseului acad. Cătălin Zamfir intitulat “De ce împărații nu sunt aleși de popor?”, publicat pe 22 iulie de revista România Socială. Apreciez foarte mult politica editorială a revistei de a prezenta simplu, clar și pe înțelesul tuturor esențialul realităților sociale și politice românești. Eliberând întreaga dezbatere de îmbâcseala de detalii nesemnificative, de gesturi mărunte, de declarații politice grandilocvente și de formulele apocaliptice utilizate de politicieni și de jurnaliști pentru a atrage publicul și de a-l implica emoțional. Voi încerca să fac același lucru, nuanțând însă teza centrală a acestuia.
Autorul eseului reduce haosul melodramei ...
1. Cătălin Zamfir susține, în cartea coordonată recent împreună cu Iulian Stănescu și intitulată “România la răscruce. Opțiuni pentru viitor”, că tranziția s-a încheiat și că, în consecință, ne aflăm la “răscrucea” [1] care ne silește să alegem fie de a rămâne ceea ce am devenit începând cu 1990 – când nu am avut de a face cu nicio “răscruce”[2] –, adică o societate în criză și care nemulțumește pe toată lumea. Fie de a ne construi un nou viitor. Îi împărtășesc în mare măsură conceptele cu ajutorul cărora formulează deopotrivă diagnosticul cât și prognosticul, ca să folosesc termeni preluați ...
