Acum, când fesenismul politicianist V-a transformat, cinic, într-un fost… la o vârstă când alții… nici măcar nu au trecut de exercițiul suzetei ideologice, ca simplu anonim din gradena noului capitalism românesc și fost profesor în aceeași instituție în care V-ați început si Dvs. cariera universitară, mi-am adus aminte de Marele poet persan Omar Khaiam care a nemurit, toate vulnerabilitățile omenești în catrene antologice, precum :
Să nu ai mulți prieteni, din tine nu-ți ieși
Căci prea des falsitatea credința ți-o învinge;
Când și se -ntinde-o mână, `naite de-a i-o-ntinde
Gândește-te că, poate, te va lovi-ntr-o zi !
Personal, nu am crezut în încărcătura etică a acestor versuri, până într-o zi… când am fost nevoit să trec pragul de la inocența civică la maturitatea instituțională sub maculările de multe feluri ale vremurilor de Atunci …când eram ”mai tânăr și la trup curat”, ca să citez și un poet autohton. Pe cord deschis am trăit multe situații în care mi-am dat seama că între democrație și demagogie este o distanță insesizabilă…
După schimbarea de paradigmă ideologică din Decembrie 1989 am rezistat ispitei partizane dintr-un motiv banal : născut în 1950, deci în plină ”dictatură a proletariatului” nu m-am simțit pregătit și nici calificat să intru în echipa celor care pretindeau că știu ( numai ei !) cum se poate trece de la socialismul mediocrității existențiale, la capitalismul prosper, chiar dacă cu numai cu câteva zile înainte apreciau că acestă ispravă ar fi tocmai contrasensul Istoriei !
Acum, ca boboc pensionar am rămas tot un marginal, dar fără a mai rezista ispitei de a încerca să demontez, piesă cu piesă, mecanismul malaxorului mediatic care Vă devorează imginea cu lăcomie. Din această poziție socială fac doar câteva aprecieri asupra recentului… ”Grindexit” guvernamental. Nu Vă cer deci, nimic ; nici măcar atenția pe care ați acordat-o, permanent și cu prea multă generozitate, activiștilor din formațiunea care pretindea, prin prezidentul ei, că vă iubește (ca funia pe spânzurat ?!). Dorința mea este minoră : să mai ecranez mulțimea ”dezvăluirilor” focalizate pe rating,) dar cu scopul vădit de a Vă plasa, derizoriu, în aria unui management al imaginii total nefavorabil…).
Așadar, există documente verificabile care demonstrează că ați ”venit în politică” în perioada în care actualul PSD căzuse de la guvernare și mulți titulari ai acestei grupări tocmai migrau către alte formațiuni politice aflate ”pe val” pe motivul că ”este bine să te afli totdeauna în tabăra câștigătoare”, unde au și făcut avere asumându-și o nouă identitate : aceea de oameni de afaceri !. În ceea ce Vă privește, nu afacerile, ci vârsta a fost singura care V-a recomandat ca pe o tânără speranță, statut pe care l-ați confirmat și reconfirmat în diverse conferințe internaționale la care ați reprezentat, cu demnitate națională și elocință oratorică, componenta de stânga a tineretului din România. În acest context a început consolidarea încrederii cu care V-au creditat segmentele electorale din profil local și zonal. Cu convingerea că puteți optimiza transformările postdecembriste fără să cădeți pradă posibilelor ”nostalgii” din vechiul regim , autoritățile locale V-au oferit oportunități de job suficient de atractive pentru a trece, legal, din mediul universitar, în mediul public al administrației locale unde controverse manageriale foarte consistente erau în toi. Nu știu ce motivații interne V-au convins că un nou început de carieră este preferabil stereotipurilor profesionale ale gestionării ofertelor educative, dar nu numai copartizanii dvs. , ci și Seniorii din societatea civică exclamau :” Iată o probă de implicare a unor tineri care demonstrează că au și caracter ! Nu suntem pierduți…” Sunt convins că acest palmares V-a făcut să fiți primul cîștigător al PSD-ului în Timiș, segmentul de Românie unde după 1989, cronic, a câștigat alegerile Dreapta politică. Din această poziție socială și cu anvergura Președintelui Consiliului Județean Timiș ați fost adus la București pentru a fi numit în funcția de Premier al Guvernului pesedist, la propunerea Presedintelui PSD, Liviu Dragnea care a mărturisit public că Vă este prieten… (”Ferește-mă Doamne de prieteni, că de dușmani știu să mă feresc singur !”, sună o zicală strămoșească. ) În capitala ”Eternei și fascinantei Românii”, ați dat dovadă de obedianță totală față de forurile conducătoare ale PSD, fapt care a alimentat diverse suspiciuni pentru detractorii din exteriorul , dar și din interiorul partidului , obișnuiți să arboreze un comportament sado-masochist în timpul tulburărilor de stradă. Rezultatul : o înscenare mediocră de eliminare rapidă din Guvern, dar și din partid !(dupa o activitate neântreruptă de 21 de ani în patid), o ispravă intens mediatizată de vuvuzelele propagandei antiromânești invitate la mici bârfe politicianiste cu pretenția de talk-show-uri . Iată încă o probă de lăutărie: nemulțimiți că nici partidul și nici guvernul nu poate fi transformat în marionetă a liderilor, trebuia găsită (de catre aceștia) o formă mai credibilă pentru justificarea rocadei. S-a recurs la rețeta americană, dar fără să fie cunoscută și nici asumată integral . Conform teoriei etichetării (labeling) a lui Erving Goffman, procedurile sunt următoarele : în prima fază se lucrează asupra managementului imaginii, se lansează în spațiul public un neadevăr flagrant, apoi se creează un curent de opinie nefavorabil viitoarei victime, rețeaua mass-media preia aserțiunea ca fiind obținută ”pe surse” pentru a se degreva de orice responsabilitate, iar după intoxicarea orizonturilor de așteptare a cât mai multor segmente de opinie execuția persoanei apare nu doar inevitabilă, ci chiar și ca un act de justiție socială perfecta, indubitabilă și legitimă. Dacă mai târziu se dovedește că lichidarea instituțională a persoanei respective a fost o simplă înscenare, nu mai are nici o importanță : etichetarea rămâne. În”cazul”Grindeanu, curentul de opinie a fost permanent favorabil în interiorul partidului, dar au primat frustrările celor care nu vedeau cu ochi buni intrarea în rol a membrilor Guvernului , înclusiv a Premierului care a contribuit decisiv și la includerea României în OECD, (adică a țărilor care pot conta în viitoarele decizii privind proiectele de dezvoltare transeuropene), dar fără neglijarea obligațiilor interne aferente respectării programului de guvernare. ”Domnul Grindeanu a fost un premier slab” glăsuia inginerul ratat în meserie Petre Roman care, ca prim prim-ministru postdecembrist a pus baze trainice dezarticulării economice a României și a căderii libere a tuturor parametrilor de evoluție a spațiului social național. Vorbetele cu pricina a glăsuit la o emisiune TV in care cu câteva zile se formulau concluzii, unanim-favorabile , privitoare la faptul că ” guvernul Grindeanu a marcat cea mai mare creștere economică a României din ultimul sfert de secol”, iar moderatorul nu a corijat propriile aserțiuni anterioare (probabil, pentru a ne convinge că este echidistant!). În ”originalitatea” acestei democrații vedem cum omul are o singură idee, dar nu este de acord cu ea !
Dincolo de controverse și speculații , guvernul Grindeanu a înregistrat o răsunătoare performanță managerială (cea mai mare creștere economică postdecembristă), care a polarizat invidii. Este de înțeles acest comportament din partea opoziției, dar când și cei din interiorul formațiunii care elogia până mai ieri, acest maxim macromanagerial, intră în corul păguboșilor, noi, anonimii ne simțim colpeșiți de dubitații, nu neapărat carteziene…Un om care peste două decenii din tineretea sa a activat efectiv in PSD este exclus cu complicitatea unor activiști pripășiți în pesedime, chiar în funcții de decizie, de la alte partide ! Am înteles că neglijarea criteriului de vechie în partid a fost decisivă în a Vă ambiționa să nu părăsiți în mod ”european” Palatul Victoria…Chiar credeți că a înteles Cineva acest ”amănunt”? Noi, care nu putem fi cineva, ci niște oarecare cetățeni, am înteles (și) asta… Ca ”simplu trecător pe marginea vieții” îmi pot imagina rana deschisă din sufletul dvs. de provincial care nu suferă de nici un fel de complexe și animat de dorința de a Vă situa de partea bună a mersului societății. Nu cred că ar fi cazul să răspundeți provocărilor unor mercenari fie de presă , fie din sfera politicii… Priviți ce a fost ca pe o experiență, amară desigur!, dar o experiență și nimic mai mult.
Domnule Grindeanu, fiți mândru ! Nu pentru că sunteți bănățean și tradiționala făloșenie Vă obligă să rămâneți pe baricade . Ați fost linșat ideologic pentru că nu ați vrut să fiți slugă. Ati arătat că sunteți dispus să Vă subordonați relațional în spirit de echipă, dar nu acceptați să fiți slugă![1] După necesarele reflecții, și colegii dvs. vor pricepe că echipa nu este o turmă de ființe supuse orbește ”baciului”, și vor înțelege că a venit timpul să aruncăm la gunoiul Istoriei sechelele bolșevice… Înlăturarea ”deviaționiștilor” de la linia partidului s-au soldat cu lichidarea fizică a ”tovarășilor, (bloșevici) de drum” , după cum se exprima generația staliniștilor care împărțea societatea în oameni vinovați pedepsiți și în vinovați nepedepsiți încă, atunci când generația mea era la vârsta dvs.
Socialismul de tip bolșevic a dispărut prin implozie la Moscova; la București se cuvine să fie lichidate (și) toate urmările acestei abordări. Iată noul obiectiv pentru care meritați să luptați pentru soarta celor mulți, dar cu mijloacele unui stat de drept, autentic. Să nu descurajați, chiar dacă diversiunile partidelor și ale rețelelor media, vor continua să facă rating cu nefericirea dvs. ; oricum, și aceste instanțe vor ajunge, cât de curând, la concluzia că în istoria post decembristă este inevitabilă discuția despre calitatea guvernării dinainte și după Grindeanu, dar în alți termeni decât se discută acum.
Să Vă binecuvânteze Bunul Dumnezeu să operați c
[1] Autorii diverselor biografii romanțate ale motivării ”moțiunii”, demonstrează până unde pot coborî cei care nu au simțul ridicolului, dar care nu se vor putea curăți de antologica facere de râs a răsturnării prin moțiune de cenzură a propriului govern, niciodată ! Acest precedent la scară mondială conferă României o celebritate tristă și inutilă…
