Azi … nu e timp să mori.Azi și morții-s întorși de la groapă.Se cere vaccinul și plata;La bănci să fii la zi cu răsplata:La stat să fii la zi cu plataCăci… doar el e gata să-ți sape groapa.
Azi nu e timpul să mori!Plata lui Charon e de multă vreme amanetată.Styxul s-a mutat în lume,Iar în locul lui e Acheron.Luntrașul își caută acum de lucruȚinându-și în zgardă cățelul ce-n astă lume pare chiar blând.A vrut să își apere banii de pe ochii ultimului mort-Un fericit anume ce-a fost plimbat cu luntrea un pic chiar cam anost.
Libertatea mea-i singurătateaNorocul? Un trecător străinInima își caută dreptatea Dușmană cu omul cel hain.
Politicieni de vată și de paie Ați încălcat tot ce e mai sfânt Punându-vă pe voi blană de oaie Vorbind, blasfemiați orice cuvânt.
Parazitari voi umpleți societatea De basme, de tirani și politruci Speriindu-ne copiii și cetatea Cu vicleșuguri, zmei și cu pitici.
Păpușarii vechi de astă varăJurându-se ne-au luat ca niște mieiSacrificându-ne.. A MIA OARĂ!La paștele jucat doar de mișei.
Cum de-mi permit să spun doar adevărul Și cum de îndrăznesc necenzurat!? Să cer ca toată casta societală Să fie un domn ceva mai dezbrăcat.
Rușine că n-am ...
Într-o seară pe sub sălcii Într-un parc uitat de lume Admiram cum umblă melciiPe-o statuie fără nume.
Și-n tăcerea cea de stâncăTotul pare încremenitMai puțin bătrâna bancăDe lângă prințul împietrit.
Două umbre seculare Coborâte din alt timp Au prins viață și mișcare Pe un vals de anotimp.
Vechiul spirit se ivește Viul noaptea înflorește În parfumul de povesten parfumul de povesteCCe-a fost mort, acuma crește.
Și privind cum umblă melcii În lumina albăstrieAdormind pe aripa băncii M-am schimbat într-o statuie.
Sebastian Fitzek (2020)
E criză.
Nu ninge decât cu lacrimi de sânge.
Cele de bucurie le-am uitat în cutia poştală
A casei pierdute la jocurile de noroc.
Nu mai știu nimic.
Nu mai cunosc oameni.
Oamenii nu mă mai cunosc ...
Nici Dumnezeu, de când are treburi prin lume, nu-şi mai aduce aminte de mine.
Bolesc în straie de bunătate
Pe Bulevardul Fericirii Pierdute.
Mai aprind din când în când lumina cei de la primărie...
Aşa ajung să mai văd şi eu scrisul.
Ziua am ajuns s-o dorm –
Nu mai am de muncă.
M-au concediat de mult
Din slujba umanităţii.
Am vrut odată un copil
Şi mi-am pierdut trei decenii din viaţă
Căutând o femeie
Care să-mi stea alături.
N-am găsit-o.
Şi am ...
Avem daimonul în sânge, avem gusturi și dorințeSuntem oase, păr și carne, învelind ciudate ființeNe-nțelegem prin limbaje, semne, gesturi și simboluriAvem trup care mănâncă obsedat să umple goluri.
Înțoliți cu măști de piatră ne alegem să fim doiAgitându-ne o viață curg celulele din noiȘi-am vânat tăind padurea, construind din paie moiCasele descoperite unde plouă cu noroi.
Banii strânși sub dușumele ne înlănțuie-n piloniPizmuind la sarcofagul construit de faraoni.Suportându-ne minciuna învățăm diplomațiaArta de a crede totul, lauda și nebunia.
Melancolică privirea se mărită cu trecutulZâmbet trist al senectuții care își târăște lutul.Tu nu vezi cum plânge Cerul, dacă norii gri se strângRisipindu-ți anii vieții ...
