În data de 3 decembrie 2019 a avut loc o prelegere despre cum pot fi rezolvate conflictele prin ajungerea la căi amiabile din ambele părți. Vorbind într-un sens mai particular, întrebarea cheie este: Cum pot fi tratate aceste neînțelegeri privind interacțiunile dintre oameni?

Conferința a fost desfășurată de către Demaille Bruno, fiind unul dintre oamenii cu o vastă experiență în domeniul de față, mediator și negociator internațional. A fost remarcată și prezența domnului profesor coordonator al masterului de probațiune, Durnescu Ioan, care a facilitat cadrul de acțiune al evenimentului, atât pentru studenții din primul an de licență, masteranzii din anul I și II, doctoranzi, cât și diverșilor oameni din afara universității, care au o expertiză în aria de interes a conferinței.

Conferința a fost elaborată cu o structură clară, prezentând de la bun început punctele care vor fi atinse pe parcursul prezentării. Astfel, conferința a fost desfășurată sub forma unei prelegeri dinamice, având momente de interacțiune dintre specialist și interlocutori prin întrebări diverse, expunerea unor dileme de gândire și animații specifice conferinței care ,,anesteziau” în totalitate plictiseala. O altă activitate coordonată de către specialist a fost jocul de rol care implica trei voluntari din sală, fiecare având un rol prestabilit. Relatând pe scurt, situația respectivă implica două persoane care se aflau într-o stare de opoziție, iar persoana a treia avea rolul de mediator, care încerca prin diversele tehnici prezentate, adresarea unor întrebări pentru ambele părți. Astfel, s-a produs un consens pe de-o parte, dar și obstacole cu care se poate confrunta mediatorul în activitatea sa.

Exemple legate de practica în sine a medierii au fost oferite pe tot parcursul conferinței. În acest sens, anumite probleme care se pot rezuma la un conflict pot pune persoana respectivă în situația de a lua poziții care sunt în totală contradicție cu rezolvarea situației, iar comportamentele se pot manifesta prin: fuga de situație, retragere din viața cotidiană și inhibarea în sine sau izolarea față de ceilalți. Așadar, mediatorul reprezintă acea persoană care clarifică situația prin ,,deconstrucția” acestor obstacole, având ca efect o acțiune eficientă privind tratarea situației. Cu toate acestea, modul de intervenție prietenos dar asertiv al mediatorului față de problemele care sunt regăsite, implică din partea expertului trei noțiuni precum: neutralitate, imparțialitate și confidențialitate. Neutralitatea este definită prin a trata situația cu profesionalism evitând de asemenea implicarea emoțională din partea specialistului pentru a putea finaliza cu tact și până la capăt neînțelegerile; Imparțialitatea se rezumă la a nu favoriza o persoană în vreun fel păstrând proporțiile egale între oameni; Ultima noțiune face trimitere la a nu expune într-un context public discuțiile care au avut loc în cadrul unei medieri.

Principalele abilități ale mediatorului pot fi denumite într-o sintagmă ,,a fi flexibil”. Flexibilitatea face trimitere la diverse abilități pe care mediatorul le exercită în munca sa, precum: capacitatea de ascultare activă față de toate părțile prezente, maturitate emoțională în a înțelege stările afective prin care trec persoanele în cauză și identificarea sau definirea disputelor și a punctelor în care persoanele sunt de acord.

Un citat ilustru pentru conferință este exemplificat astfel: ,,Tot ce se poate rezolva în mod pașnic, nu încercați să rezolvați prin război sau proces” de Cardinal Mazarin (1602 – 1661). Într-un mod paradoxal cu citatul dat, omul mânat de impulsivitate, orgoliu, prejudecăți și alți factori care pot contribui la instaurarea stării conflictuale, nu poate să observe în acele momente căi de împăciuire privind rezolvarea unei dispute. De aceea, din informațiile expuse în timpul conferinței, reiese că scopul sau misiunea unui mediator este de a interveni ca un facilitator de dialog între persoanele respective, pentru a scoate în evidență nu problema ci alternativele la care oamenii pot recurge pentru rezolvarea neînțelegerilor. Așadar, activitatea de mediator nu se rezumă la a avea o morală părintească față de persoanele respective și nici de a lua o decizie în locul oamenilor aflați în conflict, ci mai degrabă, a aduce la cunoștință multiplele căi existente de soluționare a unei dispute.

Un alt aspect tratat pe parcursul conferinței este acela că mediatorul poate fi un ,,izvor de dialog” pentru grupuri sau chiar mase de oameni și nu doar pentru grupuri de mică anvergură. Exemple date pot fi din medierea școlară sau (construirea eficientă a dialogului dintre profesor și elevi), medierea în contextul grupurilor minoritare (dialogul dintre poporul Rrom și poporul Francez), privind alte arii de desfășurare ale medierii, chiar și în domeniul sanitar. Conform celor spuse, perspectiva medierii asupra conflictului poate fi prezentă în ansamblu societății. Pentru că acolo unde există relații și interacțiuni interumane există și posibilitatea unor neînțelegeri sau conflicte din diferite motive. De aceea medierea poate căpăta un rol activ în orice alt domeniu, indiferent de activitatea instituției.

Pe parcursul desfășurării conferinței a fost scos în evidență noțiunea de justiție restaurativă. Medierea ca practică restaurativă în actul de justiție, respectiv probațiune, are rolul de a pune față în față victimele și indivizii care au comis acțiuni cu caracter delincvent, având ca efect crearea unui dialog eficient între părți. Măsurile luate pentru a construi cadrul de acțiune al dialogului au rolul de a ,,repara” relațiile sociale dintre indivizi. Într-o primă fază victima povestește despre experiența trăită în acel moment descriind cam ce efecte au avut asupra vieții sale întâmplările respective. Astfel individul delincvent care a vătămat persoana descrie acțiunile sale și motivele care au stat la baza actului său. În timpul discuțiilor persoanele pot pune întrebări de o parte și de alta a părților. Principalele cerințe pentru o mediere reușită sunt reprezentate de către acceptare și responsabilizare pentru fapta comisă de către individ.

Pe baza acestor idei, perspectiva restaurativă nu înclină către a pedepsi individul, ci mai degrabă conduce către un proces de asumare a faptelor săvârșite și apoi de transformare (repararea greșelilor făcute). Restaurarea folosește resurse precum comunitatea, victima și chiar individul delincvent. Cu toate acestea, în natura firii umane coexistă atât esența binelui cât și cea a răului. Prin simplu fapt că un individ alege a săvârși acțiuni împotriva naturii umane asta nu înseamnă că prin aducerea la cunoștință a alternativelor de către mediator sau chiar de un consilier de probațiune individul nu ar putea să schimbe oricând ,,macazul” deciziilor. Ceea ce înseamnă că în conștiința sa, bunătatea reprezintă o alegere care poate fi făcută de fiecare persoană. În momentul în care omului nu i se mai oferă șansa de a alege, din acel moment el încetează a mai fi om.

O concluzie generală asupra celor spuse este că medierea reprezintă un ,,stâlp” important în a rezolva pe o cale amiabilă atât cât se poate neînțelegerile dintre oameni. Medierea are o aplicabilitate legată de practica psihologiei umane, ceea ce poate facilita o înțelegere profundă privind substratul problemelor cu care se poate confrunta un om. Este un pilon important deoarece medierea și negocierea prezintă o aplicabilitate practică în orice domeniu existent în societate, ceea ce face ca prezența unui specialist să asigure interacțiuni interumane de calitate. Un alt aspect ar fi acela că medierea nu este o știință exactă, ci mai degrabă o paradigmă dinamică. Pentru că omul este într-o perpetuă schimbare, mai ales în societatea actuală, munca meditatorului se rezumă la o deschidere și o adaptare continuă din partea sa asupra situațiilor, legăturilor și interacțiunilor unde sunt implicați oameni.

Țucăș Ionuț Mihai –  Student al masterului de Probațiune anul II din cadrul Universității București

Alexandru Georgiana Lăcrămioara – Studentă a masterului de Probațiune anul II din cadrul Universității București