Romania Sociala logo
Menu

Creşterea bazinului electoral PSD: cauze şi condiţii

autor:   10 December 2016  

Iulian Stănescu

Sondajele date publicităţii pe final de campanie plasează Partidul Social Democrat între 40-44% din opţiunile de vot ale votanţilor probabili [1]. Din perspectiva istoriei electorale, este ceva plauzibil. Din 1990 şi până în prezent, partidul fondat de Ion Iliescu, sub diversele denumiri şi alianţe din care a făcut parte, a obţinut cel mai mare număr de voturi la alegerile parlamentare, cu excepţia alegerilor din 1996. Ca număr de membri şi, mai ales, de aleşi la toate nivelurile, vorbim de cel mai mare partid politic din România.

 

Cu toate acestea, exceptând experimentul USL din 2012, maximul istoric al unei alianţe electorale conduse de PSD a fost de 37%, atins în 2000 şi 2004. Este un scor sensibil sub cel din sondajele curente. Aşadar, un scor de 40%, sau de peste 40%, al PSD ar indica o creştere a bazinului electoral al partidului faţă de primele două decenii de după Revoluţie.

Este posibilă o creştere a bazinului electoral al PSD? Care ar fi cauzele şi condiţiile?

 

Rezultatele de la ultimele două alegeri arată destul de clar că este posibil. La prezidenţialele din 2014 şi la localele din 2016, PSD, singur sau conducând o alianţă electorală, a obţinut un scor aproape identic, între 40-41% din voturi.

 

Datele în profil teritorial oferă un prim indiciu asupra creşterii bazinului PSD. Faţă de anii ’90 şi 2000, PSD începe să câştige în Bucureşti (a se vedea harta alăturată, care indică partidul cu cele mai multe voturi pentru consiliul judeţean/CGMB). În aceleaşi timp, partidul redevine competitiv în interiorul arcului carpatic, câştigând în judeţele mai puţin urbanizate din nordul Transilvaniei (Maramureş, Bistriţa, Sălaj), în Hunedoara şi în Timiş, datorită voturilor din mediul rural.

 

Trecând de la teritorial la social, în lipsa unor date publice de sondaje la ieşirea de la urne, se pot formula doar ipoteze asupra schimbărilor în compoziţia socială a electoratului PSD. Creşterea bazinului electoral se poate realiza prin două căi, ori printr-o combinaţie a acestora:

(1) atragerea de grupuri, categorii sau clase sociale care nu au susţinut partidul în mod tradiţional, din electoratul altor partide ori dintre absenteişti;

(2) creşterea ponderii de votanţi ai partidului din grupurile, categoriile sau clasele sociale care au susţinut partidul în mod tradiţional.

Creşterea bazinului electoral PSD s-ar încadra, mai degrabă, la a doua variantă. Altfel spus, PSD a crescut mai degrabă prin obţinerea a şi mai multor voturi din zonele de electorat tradiţionale (studii medii, venituri sub medie, peste 50 de ani, mediul rural) decât prin câştigarea de votanţi din alte zone (studii superioare, rezidenţi în mediul urban, venituri peste medie), dar această ipoteză rămâne de verificat.

 

Dinamica structurii sociale din perioada de criză şi post-criză este posibil să fi fost favorabilă PSD. România este a doua cea mai săracă şi cea mai inegală ţară din Uniunea Europeană, cu o rată a sărăciei relative de 25,4% în 2015 [2]. Aici s-ar înscrie şi explicaţia rezultatelor favorabile din Bucureşti. Faţă de anii ’90, structura socială a Capitalei s-a schimbat simţitor. Sute de mii de bucureşteni prosperi s-au mutat în localităţile satelit din judeţul Ilfov, devenite veritabile suburbii în sens american. Populaţia Bucureştiului a scăzut, iar ponderea salariaţilor cu venituri sub medie şi a pensionarilor a crescut.

În contextul creşterii inegalităţilor economice şi sociale, unii alegători se pot îndrepta spre partidul perceput a fi mai aproape de cei mai puţin avuţi, chiar dacă o guvernare PSD nu înseamnă, în mod necesar, reducerea inegalităţilor economice. În fapt, sub guvernele conduse de Victor Ponta, sărăcia relativă a crescut.

 

PSD a reuşit să beneficieze de moştenirea USL. Sprijinul pentru PSD din 2014-2016 echivalează cu două treimi din scorul USL din 2012 (60%). Dincolo de electoratul partidelor componente ale USL, a existat şi un electorat al USL, respectiv oameni care au venit la vot nu pentru partidele componente, ci pentru mesajul de alternativă faţă de Traian Băsescu. PSD a căutat şi a reuşit să curteze acest segment de electorat.

 

PSD nu este izolat, având un aliat de substanţă în ALDE. Spre deosebire de anii ’90 şi 2000, când PSD fie să găsea izolat, fie forma alianţe electorale cu partide care nu ar fi trecut pragul electoral, acum are un aliat capabil să treacă pragul electoral prin propriile forţe, cu respectabilitate internaţională – membru recunoscut al internaţionalei liberale şi sprijinit de către liberalii europeni. Mai mult, la conducerea ALDE se află Călin Popescu Tăriceanu, un politician de top în privinţa notorietăţii şi favorabilităţii.

 

Media favorabilă. În anii ’90, partidul a înfruntat o presă scrisă centrală pe cât de puternică, pe atât de ostilă. În anii 2000, PSD nu a beneficiat de un tratament prea prietenos din partea televiziunilor. Pe fondul dezintegrării complexului media favorabil fostului preşedinte Băsescu, PSD se bucură, ca niciodată, de un tratament prietenos din partea televiziunilor, în special a televiziunilor de ştiri cu cele mai mari audienţe.

 

Este neclar în ce măsură liderii PSD din această perioadă au contribuit la creşterea bazinului PSD. În perioada Iliescu-Năstase, liderul era peste partid ca voturi şi favorabilitate. În perioada USL şi cea imediat următoare, Victor Ponta a fost peste partid, pentru ca, în perioada de campanie prezidenţială, să înceapă un declin precipitat. Prezidenţiabilul PSD a încheiat campania cu un scor de favorabilitate puternic negativ, iar în 2015 a fost sub partid. La rândul său, Liviu Dragnea se află sub scorul partidului, deşi pe un trend ascendent.

 

 

 

 

[1] Mediafax. Ultimele sondaje înainte de alegeri, mediafax.ro/politic/ultimele-sondaje-inainte-de-alegeri-scor-zdrobitor-pentru-psd-la-ce-distanta-se-afla-partidul-de-pe-locul-doi-16021288

[2] Institutul Naţional de Statistică. Dimensiuni ale incluziunii sociale în România în anul 2015.



Facebook

Cultură şi calitatea vieţii 1918-2018. Câteva reflecţii

Cultura, alături de economie şi politică, este parte a condiţiilor de viaţă din societate. Valorile modelează aspiraţiile oamenilor pentru o viaţă (mai) bună, ceea ce este o sursă a variaţiei calităţii vieţii în spaţiu şi timp. Cultura creează nevoi pe care comunitatea le consideră esenţiale pentru bunăstarea ei. Lectura, vizionarea spectacolelor de teatru sau film, ...

Ce viitor mai are Zona Euro? Soluţia de ultimă instanţă

Dacă analizăm datele din tabelul de mai sus, vom observa că finanţarea pierderilor acumulate în băncile „too big to fail” prin majorarea nesustenabilă a datoriilor guvernamentale a reprezentat soluţia de ultimă instanţă utilizată de Fed, BCE şi BCJ după aproape două decenii de „altruism monetar”. Evident, aceste „naţionalizări” de credite putrede, practicate în mod sistematic ...

Alin Gavreliuc, Psihologia socială și dinamica personalității. Acumulări, sinteze, perspectve, Iași, Editura Polirom, 2019 (519 p.)

Lectura sagace a cărţii domnului Alin Gavreliuc, profesor la Universitatea de Vest din Timişoara, va dezvălui rosturile psihologiei sociale, care în viziunea autorului sunt acelea de a ne ajuta „Să rămînem şi să sporim calitatea noastră de oameni: discernămîntul, ancorat într‑o serie de atitudini şi valori netranzacţionale, precum renunţarea la sine pentru celălalt, cultivarea libertăţii, ...

Ce viitor mai are Zona Euro? Două decenii pierdute

După cum este cunoscut, economia Zonei Euro (ZE) a fost grav afectată de implozia economico-financiară din 2008. Din această cauză, ZE a înregistrat în ultimul deceniu o creştere economică cu mult sub aşteptări. Într-adevăr, dacă analizăm la nivel mondial dinamica produsului intern brut (PIB) cuantificat în dolari internaţionali, vom constata ...

Ce viitor mai are Zona Euro? Se mai poate salva Zona Euro?

Aşa cum rezultă din studiul de caz anterior, solvabilitatea guvernului francez este în acest moment extrem de precară datorită nivelului nesustenabil al datoriilor acumulate. Guvernul francez s-a împotmolit, deci, în datorii. Şi în aceeaşi situaţie se află şi guvernele din Grecia, Portugalia, Italia, Belgia, Cipru şi Spania. În toate aceste ţări, reducerea datoriilor guvernamentale nu ...

Clasă şi educație. Inegalitate şi reproducere socială în învățământul românesc

În luna decembrie 2018 a apărut cartea lui Sebastian Țoc, cercetător ICCV, Clasă şi educație. Inegalitate şi reproducere socială în învățământul românesc, București, Editura Pro Universitaria. Cartea își propune să explice cum factorii socio-familiali și cei școlari influențează în diverse contexte rezultatele educaționale ale elevilor. Fiind compusă din cinci capitole, introducere și concluzii, lucrarea ...

Ce viitor mai are Zona Euro? Studiu de caz: datoria publică a Franţei

Dar cum poate fi validată afirmaţia că guvernele menţionate sunt înglodate în datorii? Evident, printr-un studiu de caz ipotetic. Să presupunem, deci, că executivul de la Paris va decide ameliorarea semnificativă a bonităţii sale financiare prin diminuarea nivelului datoriei publice de la 100% la 50% din PIB. Să presupunem, de asemenea, că Franţa va înregistra ...

Politica financiară a guvernării PSD-ALDE – pro şi contra: 6. Salariaţii din sectorul public: de la percepţia falsă la realitatea statului minimal

Creşterea numărului de salariaţi din sectorul public al economiei reprezintă o problemă crucială în cazul ţării noastre. Deşi foarte mulţi compatrioţi cred că numărul de salariaţi din învăţământ, sănătate, apărare şi administraţia publică este mult prea mare, această percepţie, indusă în mod sistematic de anumiţi lideri de opinie, este complet falsă, întrucât locuitorii ţării noastre beneficiază ...