Romania Sociala logo
Menu

Cuvinte noi Ce ne spun ele despre epocă?

autor:   1 August 2020   

Gina Stoiciu

Noi și vocabularul

Limba este un organism viu care se reinventează în contact cu realitatea ; ea semnifică și interpretează lumea în care trăim. Este fascinant să descoperim într-un dicționar, cum fiecare cuvînt își are propria sa poveste; fiecare cuvânt are o istorie și o arheologie cu straturi suprapuse de sensuri. Poate ca în timpul studiilor colegiale, misterul lingvistic ar putea stîrni vocații. Cred că etimologia este o veritabilă aventură a cunoașterii, pentru că ea ne dezvăluie operațiunea de a num, de a da sens a ceea ce se petrece în lume. În secolul trecut, și vorbim de secolul 20, a avea dicționare în casă, era o chestiune de probitate intelectuală. Dar cine mai deschide astăzi un dicționar ?

Ne propunem să dăm aici un pic de atenție noilor cuvinte ce vor apărea în dicționarele de circulație internațională anul acesta. Cum apar cuvintele noi ? Care  sunt ele ? Care sunt cuvintele cheie care au marcat în ultimii 7 ani, conștiința individului contemporan ? Ce spun ele despre noi ?    

Să începem prin a preciza că în fiecare an intră în dicționare cuvinte noi, pentru a cristaliza fenomene și practici sociale noi. Dar cum facem noi cunosțință cu ele ? Cuvintele noi intră în rezervorul colectiv de sens pe mai multe căi. Să le numim nivele de limbaj. În logica surselor de cunoștere, vorbim de trei nivele de limbaj. Limbajul vieții cotidiene care este limbajul de simț comun. Limbajul ideologic, folosit în arena politică, pentru a exprima ideile dominante. Și limbajul savant, specializat în funcție de domeniu și disciplină; ca să luăm un exemplu la îndemînă, sociologia și biologia au desigur fiecare un limbaj specific.    

Dar, există și un al patrulea nivel, unde regăsim un amalgam de cuvinte și expresii care provin din toate celelalte trei nivele de limbaj. Este vorba de limbajul mediatic. Arena mediatica joacă un rol fundamental în construirea unui limbaj comun. Este cutia de rezonanță a epocii. Este poarta larg deschisă cuvintelor noi, dar și a mînuirii haotice a cuvintelor. Măreție și decadență !

Numericul face parte din scena mediatică. Și numericul a devenit biblioteca lumii, templul comunicării, terapeutul și marele duhovnic. El este sursă rapidă de informare dar și de confuzie generalizată. Nu mai există aproape nici un aspect al vieții noastre care să nuși găsească un clic pe planeta numerică. Știința, familia, munca, finanțele, călătoriile, distracția, nunta, moartea, boala, toate sunt pe net. Numericul a preluat de la dicționare logica cuvintelor cheie. Scrii cuvîntul și dai un clic. Numericul este locul în care ne regăsim și locul în care ne pierdem. Spre deosebire de dicționar, unde disciplina cuvintelor ne impune sensuri, numericul ne propune « să navigăm ». Și când navigăm fără țintă ne rătăcim foarte repede. 

Cuvinte noi 

(1) Le petit Robert în 2020

Recent, în Le petit Robert au fost adăugate cuvintele : lezbo/fobie, groso/fobie, trans/fobie, cuvinte care  cristalizează revendicări minoritare, într-o lume în care diversitatea a devenit ideologie dominantă. Bătălia pentru normalizarea revendicărilor minoritare trece prin numirea lor.

Dacă unele cuvinte așteaptă ani de zile intrarea în dicționar, altele se impun fără să fie nevoie de vreo dezbatere academică. Epidemia cu Covid-19 a impus cuvinte și expresii noi în limbajul politico-mediatic, care au intrat masiv și obsesiv în limbajul nostru cotidian din anul 2020 : Covid, gesturi barieră, distanțare socială (care numește de fapt o distanțare fizică), izolare la domiciliu, pacient  0, contacții.  Ele au marcat nu numai o criză sanitară dar și o criză de anxietate colectivă. S-au produs rapid schimbări care au marcat viața noastră cotidiană, economică, socială. Pe plan național și mondial. 

(2) Larousse 2021

În versiunea sa din 2021, vor intra în Larousse o serie de cuvinte relevante pe plan sociologic : Black-bloc, Feminicid, Grevi-cultura, Iliberal.

Am ales să vorbesc despre cuvântul feminicid,  pentru că mi-a fost dat să asist la geneza lui.  Retrasarea parcursului unui cuvânt îmi apare o frumoasă aventură. Să începem prin a spune că  feminicid desemnează un flagel social; este vorba de asasinarea unei femei (sau a unui grup de femei) pentru că aparține genului feminin. Geneza cuvântului a fost lungă.  Iată pe scurt povestea lui.

Se întâmpla la Montréal, în 6 decembrie 1989. În acea zi de iarnă eram în sala de curs cu studenții mei. Serviciul de securitate al Universității a intrat în clasă și ne-a avertizat să oprim cursul. Un nebun asasinează studente la facultatea de Politehnică. Nimeni nu știa ce trebuie făcut și ce trebuie gândit.  

Marc Lépine, un tânăr de 25 de ani, înarmat cu o carabină semiautomată, a pătruns în clădirea facultății de Politehnică din Montréal. A intrat întro clasă de inginerie mecanică, în care se aflau 60 de studenți. El s-a îndreptat către centrul clasei și le-a cerut studenților să se separe în două grupuri: fete și băieți. Băieții sunt invitați să părăsească sala. Rămân 10 studente. Marc le întreabă dacă știu de ce se află el acolo. Nu, studentele nu știau. El le spune: Sunt aici, la Politehnică, pentru că urăsc feminismul. Una dintre studente replică politicos că nu sunt militante feministe, ci doar studente. Marc se înfurie: Sunteți o bandă de feministe și vreți să deveniți inginere. Apoi începe să tragă. Intră apoi întro altă sală și în cantină. Va omorî 14 fete și va răni alte 14 persoane. După care se va sinucide. În buzunarul hainei asasinului a fost găsită o scrisoare în care susține că feministele iau ruinat viața. Pentru că ele se poartă ca bărbații. Pentru că ele cred că totul le este permis. Pentru că studentele de la Politehnică au furat locurile predestinate băieților. Alături, era și o listă cu nume de femei care trebuiau lichidate, pentru că se găseau pe un teritoriu rezervat bărbaților.

În zilele următoare s-a vorbit de « Tragedia de la Politehnică », « Omor în serie », « Hecatomba de la Politehnică »,  « Masacrul unui nebun, »,  « Oroare în mediul universitar ». S-a spus că era gestul unui dement, a unui psihopat. Un caz de violență nestăpânită și irațională, pentru că se știe de la Jacques Lacan, că violența vorbește unde pacientul suferă. Dacă acest «  nebun terorist » ar fi separat clasa în Creștini și Musulmani sau Albi și Negri, Evrei și Palestinieni, jurnaliștii ar fi vorbit despre oroarea rasistă. Dar separarea băieților de fete și asasinarea fetelor era ceva care nu avea nume.

Câțiva ani mai târziu se va realiza filmul documentar Politehnique, care a circulat în multe țări. Marc Lépine a tras cu mitraliera în « feminism ». Marc Lépine a atacat un grup social care ia produs frustrări psihice, dar și sociale. Psihopat poate, dar era vorba de un act cu referință socială. Pentru el, Politehnica era o « facultate pentru băieți frecventată de fete ». Pentru el, studenții de la Politehnică prezintă valori profund masculine, precum curajul, rigoarea, duritatea meseriei. Fetele de la Politehnică constituiau așadar grupul social responsabil de nefericirea lui. Termenul feminicid va fi lansat ca ipoteză a complexității acestui asasinat care comporta dimensiuni psihice, culturale și sociale.

Cuvântul se va impune treptat. Cu ocazia mișcării #MeToo, declanșată în 2017 de « scandalul Weinstein » (după numele unui  producător celebru și bogat de la Hollywood), artiste celebre vor  denunța caracterul de predator sexual al producătorului, care a profitat de poziția sa de putere. Scânteia a produs un veritabil incendiu. Mișcarea sa întins în toată lumea și a dezlănțuit un val de denunțuri de abuzuri sexuale, produse în ultimii 20 de ani. Ea a scos în evidență o anumită masculinitate toxică din  industria spectacolului.  Dar și violență până la uciderea unei femei de către un bărbat. Trebuie precizat că noțiunea de « crimă pasională » a ocultat multă vreme fenomenul social de crimă conjugală, pentru că avocații pledau apărarea unui bărbat îndrăgostit.

Cuvântul feminicid are intenționalitatea de a pune în evidență un mecanism repetitiv al acestui gen de violență. La începutul lunii iunie 2020, ziarul francez Le monde publica rezultatele unei cercetării despre fenomenul feminicid  în cupluri. În Franța, 1400 de femei au fost asasinate de partenerul lor în ultimii 10 ani. Cel mai adesea cu ocazia separării. Mecanica pare comună. Un bărbat crede că  « femeia lui », îi aparține. Și când femeia încearcă sa fugă, o omoară. Autorii de feminicid aparțin la toate categoriile sociale și de vârstă. Dimensiune psihologică repetitivă este dorința nestăpânită a unui bărbat de a-și controla « posesia»,  în tot ce ea face. Victima este captivă, iar escalada violenței este constantă și progresivă. De la insulte, umilire, palme și lovituri, acest comportament poate merge până la omor,  din dorința de a nimici victima. Și dacă cineva apropiat se va opune, persoana violentă poate extinde omorul și la copiii cuplului sau la rudele care se interpun.  Sau la un grup. Așa cum a fost cazul cu omorul de la facultatea de politehnică din Montreal.

Cuvintele anului : Dicționarul Oxford

În fiecare an, în luna noiembrie, Dicționarul Oxford desemnează cuvântul sau expresia anului care a atras  atenția pe plan internațional. Alegerea reflectă preocupările generale din anul care s-a scurs. Care a fost succesiunea acestor cuvinte în ultimii 7 ani  și care este relevanța lor în raport cu spiritul vremii ?

Cuvântul anului 2013, selfie, desemnează portretul fotografic care se face cu telefonul inteligent și este destinat rețelelor sociale. Este o expresie a nevoii individului de a se arăta, de a exista, de a se manifesta. El se înscrie în tendința individualismului de masă.

Cuvântul anului 2014: a vapota. Este acțiunea de a aspira vaporii unei țigări electronice, cu scopul de a evita țigara. Dar și indice de decadența a epocii de glorie a țigăretei sub presiunea militanților nefumători, care se consideră lezați de fumul de țigară al fumătorilor. Țigara devine treptat un act de infracțiune în spațiul public și încetează să reprezinte valorile afirmării de sine.    

Cuvântul anului 2015 : emoji, desemnează  o pictoideogramă de pe net care reprezintă o expresie. În acest caz s-a ales un emoji care afișează lacrimi de bucurie.   Utilizarea acestor pictograme marchează schimbări importante în comunicarea numerică;   nu numai că ele acompaniază textul cu o stare de spirit, dar uneori ele țin loc de text. Emotivul cîștigă teren pe planeta numerică.

Cuvântul anului  2016 : postadevăr. Este un adjectiv care desemnează faptul că, atunci când e vorba de a modela opinia publică, emoțiile și opiniile personale au mai multă trecere decât faptele obiective. Cuvântul anunța o nouă eră pentru democrațiile occidentale, odată cu surpriza victoriei neașteptate a lui Donald Trump la președinția SUA și a votului surpriză pentru Brexit în Anglia. În ambele cazuri, electorii s-au arătat convinși mai degrabă de declarațiile unui lider decât de fapte reale.

Referință lingvistică în 2017, fake news. (adevărate știri false) completează, semantic vorbind, epoca post-adevăr. Donald Trump a popularizat acest termen pentru a sugera influența mediatică nefastă în termeni de dezinformare sau de informație trucată în mod voluntar de jurnaliști,  pentru a-l descalifica politic. Termenul este folosit astăzi în referință la fenomenul mai general de trucare a informației. Cu ocazia pandemiei de Coronavirus am auzit acest cuvânt strecurat în comentariul jurnaliștilor : Se spune că… este oare adevăr sau fake news ? Jurnaliștii se îndoiesc de a mai fi purtători de știri verificate.

Cuvântul anului 2018 : toxic. Dacă la început cuvântul referea la poluarea mediului, el s-a extins la orice putea fi asociat cu un « context  toxic ». Și contextul toxic poate referi la condițiile de muncă cu efecte nocive, hărțuirea sexuală, relațiile interpersonale toxice. Se vorbește și de o cultură toxică, infestată de pornografie. Se spune și despre o persoană că este psihologic și social, toxică.

Cuvântul anului 2019 : urgență climaterică. Expresia desemnează situația în care o acțiune urgentă devine necesară pentru a frâna schimbările climaterice și a evita daune potențial ireversibile. În legătură cu urgența climaterică a apărut și cuvântul  eco-anxietate, pentru a exprima neliniștea extremă legată de daunele actuale și viitoare cauzate de acțiunile oamenilor asupra mediului. Dacă simptomele par să fie asemănătoare cu cele ale unei anxietăți clinice, eco-anxietatea nu este socotită o tulburare mentală, ci  un răspuns rațional la schimbările mediului înconjurător.

Ce ne inspiră noile cuvinte despre spiritul vremii ? Este evidentă percepția individului contemporan că trăiește într-o lume, ce pare din ce în ce mai toxică. Toxică pe plan mediatic, pe plan politic, în plan climateric și pe plan relațional. Quo vadis ?



Facebook

30 de ani de la Revoluția din 1989. Avem o democrație consolidată?

La Revoluția română, în stradă, oamenii voiau liberate. Dar nu se simțeau oamenii liberi și sub Ceaușescu? În familie, pe stradă, în viața de zi cu zi oamenii erau destul de liberi. Dar nu public, în mass-media sau la ședințele politice. Dacă nu ne plăcea cum este condusă țara, era ...

România deleuziană. Fragmentul XXXVIII despre literatură și credință: „Studentul” (Cehov) și „Evanghelia după Marcu” (Borges). Lecturi posibile (VI)

„The Denial of Saint Peter”, ( Theodoor Rombouts, 1597-1637), Liechtenstein Museum  xxx „Studentul” ( Cehov). După mărturisirea chiar a lui Cehov,  „Studentul” este cea mai îndrăgită din scrierile sale de proză scurtă. Acțiunea se petrece în marele post al Paștelui de Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor. În acea zi Ivan Velikopolski, student la ...

Confruntări și conspiraționism

Complot, conspirație, negaționism, dușmanii din umbră, virusul ucigaș. Iată cîteva cuvinte care au animat dialogul între nația română și decidenți. Pe timpul pandemiei covid, dialogul a fost mediat de televiziune.  Dar a fost sau nu a fost pandemie ? Pandemia presupune o mortalitate de 12 %, iar procentul de mortalitate ...

România nu mai este oaia neagră a Europei

În mod surprinzător, România s-a dovedit a fi una din cele mai dinamice ţări din UE 27 în ceea ce priveşte creşterea economică din ultimele două decenii. De ce în mod surprinzător? Pentru că la începutul actualului mileniu România ocupa ultimul loc într-un clasament al ţărilor din UE 27 alcătuit ...

Țara nu are nevoie de așa ceva

Octombrie 2010. Drumul dinspre București spre Alba Iulia. Turneu cu un spectacol de teatru. Printre alții, în același microbuz, Claudiu Bleonț, Ion Haiduc, Sebastian Papaiani, actori tineri și mai puțin tineri deopotrivă. Pe tot parcursul acestui proiect îl vânam pe OMUL, Sebastian Papaiani. Veneam uneori la repetiții și cu 2 ...

Umbra globalizarii s-a aşternut peste clasa de mijloc

Liderii opoziției de stânga în Olanda, Jesse Klaver (GL, verzi), Lodewijk Asscher (PvdA,Partidul Laburist) și Lilian Marijnissen (SP, Partidul Socialist) au organizat un miting comun la începutul anului 2020 pentru a-și uni forțele împotriva Cabinetului (Ministrii si Secretarii de Stat). Ei văd Cabinetul (format din VVD - liberali, CDA - ...

Efectele crizei coronavirus forțează mariajul digitalizare–învățare: panaceu sau cal troian?

Motto: ”Pe termen lung, sufetul capătă culorile gândurilor tale”. Marcus Aurelius, Împărat roman. ”Suntem ceea ce gândim” Buddha. Cea mai importantă lecție a crizei Coronavirus este că digitalizarea trebuie folosită la maximum pentru eficientizarea majorității aspectelor din viața socială, mai puțin pentru cel mai important aspect uman: educația copiilor noștri. Venită ca o mănușă pentru ...

The Great Lockdown şi pisicile care nu prind şoareci

După cum este cunoscut, banca centrală a Japoniei a „brevetat” în 1999 o nouă politică monetară în scopul relansării creşterii economice şi a contracarării insolvenţei acute determinate de supraîndatorarea guvernului, a băncilor, a companiilor nefinanciare şi a populaţiei. Această politică, denumită ulterior Quantitative Easing (QE), implică trei instrumente acţionale: rate ...