Romania Sociala logo
Menu

Dacă tăceai, filozof rămâneai ! (câteva cuvinte despre un europrăpădit)

autor:   28 March 2017  

Ștefan Buzărnescu

Aceasta era formula  ”magică”  prin care bunicul nostru  stopa apetitul contrazicerilor juvenile dintre noi, copiii, care ne exersam   perspicacitatea  în memorarea capitalelor  țărilor cu rezonanțe, de multe ori, exotice.  Ce însemna, precis, ”zicerea” cu pricina, nu am reușit   să pricep atunci…, dar nici acum, chiar dacă vreo câțiva ani, în facultate am studiat (și ) filosofia .  Recunosc chestia  asta chiar în Postul  Mare, timp în care un  apreciat filosof , rătăcit într-un grup de terorism ideologic organizat a ținut , morțiș, să ia cuvântul în Parlamentul European unde a excelat în proferarea unor invective astronomic depărtate de mitologica înțelepciune a filosofilor… Având în vedere meteodependența politicianistă a vetrebratelor cu care s-a însoțit, dacă filosoful  respectivului grup ar fi venit din  Timișoara m-aș fi împăcat cu gândul că a cam  dat ”cu bâta în baltă”, deoarece în ziua respectivă a plouat din belșug pe la noi, prin provincie…

Meteorologia  politică  a ceea  ce are pretenția  a se numi ”dreapta  românească” a ”tunat și  i-a adunat” în jurul a  M 10[1] într-un fel de… ”ceata lui Pițigoi/Dai într-unul , țipă doi !”.

Înarmați  cu  postere  de  grădiniță,  în  violentă  contradicție cu maturitatea ”mâniei proletare” cu care ”înfierau” încercările actualei  formule guvernamentale (PSD+ALDE)  de scoatere a țării din momentul inerțial al sfertului de secol ”postrevoluționar”,  au trebuit să-și mai tempereze efervescența malefică la repetatele insistențe ale autorităților europene care moderau dezbaterea privitoare la starea justiției din România. Totuși, în virtutea drepturilor omului, respectivii vorbitori cu cetățenie românească au reușit o antologică facere de râs, proiectul lor de internaționalizare a propriilor frustrări partinice înregistrând un eșec lamentabil.

Ca ins neâncadrat politic, dar suferind în tăcere pentru țara mea, după circul logoreic al  desantului  de talibanism politic M 10, am reușit să înțeleg cine au fost, în realitate, regizorii protestelor de stradă și organizatorii reali ai mitingurilor neautorizate din februarie 2017. În plus am mai priceput și că M 10 nu înseamnă, pur și simplu,  10 megaminciuni PEDeListe, iar Europa a remarcat că nu există numai două tipuri de  minciuni — minciuni mici și minciuni mari, ci democrația oricinală (ginși?) a capitalismului românesc a produs și minciuni de tip Liiceanu ! Personajul în chestiune a citat    dintr-un document inexistent cu aerul unei  personae (pretins)  cucernice surprinsă tocmai la ieșirea pe ușa unui tripou… Insistențele sale de a continua să debiteze ”informații fără evenimente„ pe un aer doct, au reliefat   disperarea  unui propagandist felimentar în efortul de a susține că … ”laptele e negru!”. De data   aceasta antologica deviză alui Napoleon Bonaparte ”măgarii și filosofii, la mijloc!”, a devenit lipsită de orice referențial, dar în minte mi-a revenit eseul  ”Apel la lichele”.  Scris într-o exemplară criză de narcisism , i-a determinat pe unii cârcotași  să   spună că adevăratul autor al respectivei scrieri ar fi … Gargaragiul Liicheanu. Adică nimeni altul decât cel  care, în timpul guvernării comuniste a acceptat bursa Partidului  Comunist Român (aproximativ doi ai în Germania) în perioada în care mulți români nu aveau dreptul să dețină un pașaport, iar de valută nici nu se putea vorbi. Același personaj, după Decembrie 1989,  în calitate de elită FSN-istă (adică aparținând noii structuri de putere  neocomunistă de tip gorbaciovist) , a primit prin atribuire directă  Editura Politică a defunctului PCR, care a devenit actuala Editură  Humanitas unde numai drepta ideologică și simpatizanții acesteia au acces la editarea în condiții, de multe ori, bibliofile. Asta da,      privatizare !; dar în stilul epirgamistului Efim Tarlapan  : ”A strigat unul mai tare/Vrem cu toți  privatizare!/ Și ce-a fost a statului/Azi e-al deputatului !”.

Și uite-așa, filosoful suspectat de concubinajul cu ideile pure ale marilor gânditori ai patrimoniului universal al cogitațiunii, ni s-a înfățișat ca un profitor de ”minima  moralia ”(cum ar spune amicul Domniei Sale, Andrei Pleșu, care i-a și donat respectiva  Editură, în calitate de principal actor decizional al Ministerului Culturii post 1989) atât în conjuncturile comunismului bolșevic, cât și în noile condiții ale socialismului fesenist din anticamera  noului capitalism românesc.   Dincolo de aceste ispite, firești pentru sufletele  mici, eu personal pot înțelege că îmbogățindu-se, personajul în chestiune, se simte obligat să vocalizeze interesele noii burghezii compradore portocalii-gălbejite, aflate în umbra Marii burghezii alogene reprezentate de multinaționale. Totuși, Magistrul Domniei  Sale, Marele gânditor  Constantin Noica, deși a suferit în închisorile comuniste, nu a ezitat să lase posterității un studiu inegalabil despre ”sentimentul românesc al ființei ”; ceea ce noi , naivii, credeam că este un  discipol, se dovedește a fi un jalnic epigon … care, în plus nu simte  românește !

Păcat !

Stimatul europrăpădit, dar năpădit de răutate și contaminat de lecturi calibrate pe secvențe istorice revolute , s-a făcut de rușine ; indiscutabil ! Păcat că a făcut și România de rușine, adică țara noastră în care mai trăiesc și indivizi  care când nu știu ceva, aleg alternativa tăcerii cuvioase. Regret sincer că nici de data asta, nu am avut șansa să înțeleg ce este un filosof și la ce ar putea folosi el, în noul capitalism românesc, de la care românașii noștri așteaptă prosperitate, stabilitate și libertate.

Ca simplu păcătos care-și asumă paradigma  creștină știu că  minciuna și trufia sunt păcate mari, dar că ele devin și mai mari când sunt comise în zilele de Post…

Ați păcătuit în zilele Postului  Mare, domnule Liiceanu ! Bunul Dumnezeu să Vă ierte pe Dumneavoastră și pe întreaga ceată a lui Pițigoi !…

Aș fi vrut să închei aici, dar trecutul  ne ajunge din urmă…

Mi-am adus aminte că în calitate de  fesenist, ați candidat pentru funcții  înalte, dar rezultatele au fost modeste; acesta esta adevăratul rating al dvs.  prin care, în aritmetica oricărei democrații, nu puteți accede la Putere. Cerșind ajutor extern, plagiați pe vechii boieri  care mergeau , și ei, cu sute de ani în urmă, la  Inalta Poartă…

Mai aproape de noi, boieria fiind înlocuită de mondialită (sovietică sau americană, nu are importanță !), au apărut ”cozile de topor” , un termen pejorativ, dar cu efect  distructiv  garantat. Despre ce este vorba, este suficient să evoc finalul discuției dintre Hrușciov, care după o vânătoare încheiată cu o mare agapă tovărșească l-a asigurat pe Gheorghe  Gheorghiu Dej că acceptă să-și retragă efectivele militare din România, în următorii termeni :”Tovarășe Ghiță, brava armată sovietică  se va  retrage din România . Eu, personal, sunt convins ca nu mai sunt pericole pentru cuceririle socialismului din România. Dar să nu uiți : noi nu avem atâtea topoare la Moscova, câte cozi de topor aveți voi în România !”.

Fără nici un proces de intenție vă atragem atenția: domnule Liiceanu, ați greșit profund la  Bruxelles bârfind mahalagesc situația justiției din  România… Dacă tăceați, filosof rămâneați ! După jalnica prestație de politician mediocru, ne-am convins că nu puteți fi altceva decât un insignificant propagandist, disperat pentru decăderea unei ideologii indiscutabil falimentare.

Ăsta este adevărul : nu la toți ne pică părul…

[1] Este vorba de partidul doamnei Monica Macovei care a obtinut 9 voturi la recenta competiție  electorală…

A consemnat:

Un rob al lui Dumnezeu și al Sociologiei.

Pentru conformitate,

Ștefan    Buzărnescu

 



Facebook

Umorul în comunicarea persuasivă

La premiera uneia dintre piesele sale, George Bernard Shaw i-a trimis lui Winston Churchill o invitaţie însoţită de câteva rânduri: „Vă trimit o invitaţie pentru dumneavoastră şi prietenul dumneavoastră – dacă aveţi vreunul”. Churchill i-a trimis înapoi invitaţia, împreună cu următorul mesaj: Nu pot participa la premieră, dar mi-ar plăcea ...

O pierdere grea pentru Sociologia Românească: Iancu Filipescu

S-a stins unul dintre marii sociologi români contemporani. O spun din toată inima. Stilul sociologului Iancu Filipescu a fost unic. Iancu a trăit sociologia. Iancu, poate cel mai mult dintre sociologi, a vorbit cu inima despre sociologie. A fost un erudit al istoriei sociologie românești. Un excelent coleg. Am lucrat ...

Ștefan Boncu și Andrei Holman (coord.). „Cum gândim în viața de zi cu zi”

În volumul coordonat de Ștefan Boncu și Andrei Holman, profesori în Departamentul de psihologie din Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației ( Universitatea „Al. I Cuza” din Iași), 43 de cercetători științifici și profesori din centrele universitare București, Cluj-Napoca, Iași și Timișoara și-au reunit competențele pentru a explica, pe baza studiilor teoretice și a cercetărilor ...

Un bilanț al ”tranziției” României: perspectiva românilor

Schimbări în relația comunitate/ guvernare Revoluția Română 1989. S-au produs schimbări de structură a societății românești. Dar și în starea de spirit a populației. Câteva reflecții asupra ce simțeau oamenii înainte, ce simțeau ei în scurtul moment al Revoluției și ce s-a întâmplat după. Înainte. În anii 70-80 s-a consolidat un larg consens negativ: populația în ...

Influenţa mass-media: „Ce?” sau „Cum?”

În lumea cercetătorilor influenţei mass-media asupra opiniei publice este bine cunoscută teza profesorului Bernard C. Cohen, şeful Departamentului de ştiinţe politice de la Universitatea Wisconsin–Madison, despre presă: „Este posibil să nu aibă succes, în cea mai mare parte a timpului, în a le spune oamenilor cum să gândească, dar are ...

Iancu Filipescu, Mărturii și mărturisiri, 2019 (Plachetă omagială, 41 p.)

Am strâns laolaltă interviurile cu profesorul Iancu Filipescu, publicate în revista „România Socială” în intervalul 4 aprilie - 18 mai a.c. (ziua de naștere a autorului), la care am adăugat amintirile sale despre activitatea Laboratorului de Sociologie al Universității din București, unde Iancu Filipescu, absolvent al primei promoții de sociologi (1966-1970), și-a desfășurat activitatea ca ...

In memoriam Iancu Filipescu

Plecarea dintre noi a sociologului Iancu Filipescu lasă un gol în sociologia românească. Contribuțiile sale la cunoașterea istoriei sociologiei din România au reprezentat o prioritate a activității științifice desfășurate de-a lungul vieții. Perseverența și dăruirea prin care a adus către publicul specializat, și nu numai, activitatea sociologilor din perioada interbelică au fost ...

Cum ne încurcăm într-o ideologie imprecis formulată

Sebastian Fitzek, în eseul alăturat, pune o problemă extrem de interesantă: urgența unui proiect european centrat pe familie. Înțeleg mesajul lui Sebastian: pentru a avea viitorul pe care îl dorim trebuie să alegem un tip de familie care va genera viitorul pe care îl dorim prin copiii săi. Este nu numai interesantă filozofic, dar ...