Romania Sociala logo
Menu

„Decalogul lui Chomsky” în actualitate

autor:   6 November 2019  

Lingvistul şi filozoful american, unul dintre fondatorii ştiinţelor cognitive, Avram Noam Chomsky (n. 1924) este cunoscut pe plan internaţional şi ca un percutant critic social şi activist politic. Este professor emeritus al Institutului de Tehnologie din Massachusetts (MIT). A publicat peste 100 de cărţi, în limba română fiind traduse următoarele: Teorii ale limbajului. Teorii ale învăţării (în colaborare cu Jean Piaget) (1988) ; Hegemonie sau supravieţuire. America în căutarea dominaţiei globale (2003) ; Ambiţii imperiale (2005) ; Intervenţii (2007) ; Noi creăm viitorul (2012) ; Despre natura umană (în colaborare cu Michel Foucault) (2012) ; Requiem pentru americani (2018) ; Cine conduce lumea? (2018).

„Decalogul lui Chomsky”, o prezentare didactică a celor zece strategii de manipulare, este extras din Manufacturing Consent: The Political Economy of the Mass Media  de Edward S. Herman şi Noam Chomsky (1988).Voi prezenta aceste strategii folosindu-mă de studiul „10 strategies of manipulation” de Marina Kovačević (2019). Menţionez că „Decalogul lui Chomsky” a devenit viral, fiind tradus în limba română şi interpretat destul de aproximativ. Am ilustrat cele zece strategii aducând în discuţie practica manipulării din România de după prăbuşirea comunismului. 

1) Distragerea permanentă a atenţiei de la problemele sociale reale, importante, prin orientarea spre distracţie şi informaţii nesemnificative. Strategia distragerii este esenţială pentru a împiedica interesul publicului pentru cunoştinţele fundamentale din domeniile economiei, psihologiei, neurobiologiei, ciberneticii. Cu alte cuvinte, ţineţi publicul ocupat, ocupat să nu aibă timp să gândească. Prăbuşirea comunismului în România a fost însoţită de cântec şi veselie. Minunatul cântec brazilian „Lambada” răsuna la radio şi la TV, în autobuze, pe stradă (cel puţin în Bucureşti). Mass-media tradiţională de azi a renunţat la temele de ştiinţă popularizată, la emisiunile educative, furnizând din abundenţă informaţii despre accidente rutiere, despre explozii care urmau să se întâmple dacă nu s-ar fi intervenit la timp, despre amantele oamenilor politici etc.

2) Crearea de probleme, apoi oferirea soluţiilor: folosirea modelului „problemă – reacţii – soluţii”. Crearea de probleme economice, sociale constituie primul pas în acceptarea hotărârilor guvernamentale. De exemplu, lăsaţi să se extindă şi să se intensifice violenţa urbană pentru ca apoi să interveniţi cu măsuri guvernamentale salvatoare, cu legi şi politici care să asigure siguranţa oamenilor, în detrimentul libertăţii, sau creaţi crize economice pentru ca populaţia să accepte necesitatea reducerii drepturilor sociale şi desfiinţarea unor servicii publice. Montarea de camere video de supraveghere în spaţiile publice, în şcoli etc. nu înseamnă şi restrîngerea dreptului la intimidate?

3) Aplicarea treptată an după an, cu picătura, a măsurilor dure inacceptabile. Spre exemplu, aplicarea măsurilor neoliberale în anii 1990: statul minimal, privatizările, şomajul masiv, reducerile salariale, neasigurarea veniturilor pentru un trai decent şi alte măsuri nepopulare, care ar fi revoltat populaţia dacă ar fi fost aplicate concomitent. În anii 1990 s-a discutat în mass-media din România cum „să tăiem coada câinelui”: dintr-o singură lovitură sau bucată cu bucată. S-a urmat strategia aplicării treptate a unor măsuri nepopulare.

4)  Obţinerea acordului de moment a populaţiei pentru aplicarea în viitor a unor măsuri dureroase, dar necesare. Este mai uşor să suporţi un sacrificiu în viitor decât unul imediat. În general, oamenii cred că în viitor va fi mai bine şi că nu va mai trebui făcute sacrificii. Și apoi se obişnuiesc cu ideea că vor fi sacrificii în viitor şi acceptă resemnaţi previziunile. În prezent, opoziţia parlamentară (în principal, Partidul Naţional Liberal) atrage atenţia asupra datoriei externe uriaşe contractată de guvernarea Partidului Social Democrat, fapt ce va conduce la înrăutăţirea condiţiilor de trai în viitor, când va veni scadenţa. Oamenii gândesc probabil că „ce o fi să fie” este mai bine să se întâmple mai târziu decât acum. Muţi români îşi amintesc că, după prăbuşirea comunismului în Europa, unele ţări (Polonia, Ungaria) au fost iertate de datoriile externe. Ceauşescu s-a încăpăţâna să le plătească…

5) Adresarea către populaţie ca unui copil de vârstă mică. Este evident acest principiu în propaganda pentru promovarea unor bunuri şi servicii: vocabular simplu, intonaţia copiilor de vârstă mică, emoţionalitate. Aud mereu cum invitaţii la dezbaterile televizate precizează: „Ca să înţeleagă publicul dvs.” – ca şi când ar explica teoria relativităţii a lui Albert Einstein şi nu nişte banalităţi oarecare. Printr-o astfel de adresare se încurajează gândirea superficială, creându-se premisele intoxicării informaţionale.

6) Apelul mai mult la emoţii decât la raţiune. În felul acesta se deschide uşa pentru implantarea subconştientă a unor dorinţe, frici şi anxietăţi, inducându-se anumite tipuri de comportamente. „Guvernarea PSD a aruncat economia ţării într-un dezastru…” Datele statistice privind creşterea economic arată altceva.

7) Menţinerea publicului în ignoranţă şi mediocritate. Calitatea deplorabilă a educaţiei populaţiei sărace conduce la adâncirea discrepanţei între categoriile sociale privilegiate şi cele dezavantajate. În România, în ultimii 30 de ani, polarizarea social-economică s-a accentuat continuu.

8) Încurajarea publicului să se complacă în mediocritate. Un public stupid, vulgar, needucat este uşor de manipulat. Vulgaritatea de la canalele TV din România de azi se întâlneşte seară de seară: vorbe groase, exprimări obscene, excremente. De la TV vulgaritatea inundă strada.

9) Stimularea vinei de sine. Indivizii sunt încurajaţi să se învinovăţească pentru situaţia în care se găsesc: De vină este lipsa lor de demnitate, de efort, abilităţile deficiente, ca şi inteligenţa care lasă de dorit. Astfel, în loc să se revolte împotriva sistemului social-politic şi economic, oamenii se complac în situaţia dată. Am auzit de atâtea ori sloganul: „Un popor care votează corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă, este complice”. Deci, electoratul poartă vina corupţiei. De unde putem însă să ştim care sunt corupţii înainte ca justiţia să se pronunţe? Şi nu o singură dată justiţia a dat un verdict târziu, după alegerile electorale, sau a clasat dosarele marelui jaf.

10) Cunoaşterea psihologiei oamenilor mai bine decât se cunosc ei înşişi. În ultimii 50 de ani, descoperirile ştiinţifice, progresul cunoaşterii au făcut să se mărească decalajul dintre nivelul cunoştinţelor populaţiei şi cel al elitelor. Datorită biologiei, neurobiologiei şi psihologiei aplicate, „sistemul” cunoaşte şi înţelege mai bine omul sub aspect fizic şi psihologic. S-a ajuns astfel ca în multe cazuri, „sistemul” că controleze comportamentele oamenilor mai bine decât şi-ar putea controla comportamentele ei înşişi.

„Decalogul lui Chomsky”, dedus din Manufacturing Consent (Herman, Chomsky, 1988), îşi păstrează şi în prezent actualitatea: a fost aplicat şi foarte probabil va mai fi utilizat nu numai în SUA, ci şi în alte ţări. Pentru a spori rezistenţa la încercarea de manipulare, utilizându-se una sau alta dintre cele zece strategii, consider că este necesară cunoaşterea lui de către un număr cât mai mare de cetăţeni şi că ar trebui încorporat în manualele şi tratatele de psihologie şi sociologie a propagandei şi manipulării. De altfel, în acelaşi sens se pronunţă mulţi specialiştii din domeniul ştiinţelor umaniste. Spre exemplu, profesorul Andrew Mullen din Departamentul de ştiinţe sociale de la Universitatea Northhumbria (Marea Britanie) şi dr. Jeffery Klaenn, editor şi comentator politic din Marea Britanie, consideră că modelul propagandei Edward S. Herman şi Noam Chomsky este fundamental pentru înţelegerea comportamentului mass-media şi, în acelaşi timp, accesibil chiar pentru nespecialişti. „Acest model este orientat către cercetarea empirică şi poate fi aplicat fără dificultate oricărei ştiri referitoare la probleme sociale interne şi internaţionale” (Mullen, Klaenn, 2010, p. 225). Cei doi analişti britanici ai propagandei apreciază că modelul Herman – Chomsky este mai actual astăzi, în epoca globalizării, decât în urmă cu mai mult de 30 de ani când a fost elaborat.

Bibliografie

Herman, Edward S., Chomsky, Noam (1988). Manufacturing Consent: The Political Economy of the Mass Media. New York, Pantheon Books.

Kovačević, Marina (2019). 10 strategies of manipulation. Belgrad, University of Arts.

Mullen, Andrew, Klaenn, Jeffery (2010). „The Herman–Chomsky propaganda model: A critical approach to analysing mass media behavior”, Sociology Compass, 4, 4, pp. 215-229.

________________________________________________________________________________________

Din volumul „Opinia publică. Persuasiune, propagandă, manipulare”, în curs de apariţie la Alexandria Publishing House.



Facebook

Semnal editorial: Sociologie Românească nr. 1/2024

Semnalăm publicarea online a numărului 1/2024 al Revistei Sociologie Românească. Din cuprins: Studii / Studies From “At Risk” to “Dangerous” People. The Roma Between Development Policies and Practices of ExpulsionIonuț Marian Anghel Exploring the Gendered Dynamics of Work and Family Life. A Secondary Descriptive Analysis in the Romanian ContextMaria Simionescu (Vlăsceanu) Răspunsuri la criza ocupării. Transformări ...

Începuturi ale sociologiei medicale în anii `80.  O discuție cu sociolog Florica Bătrîn

Dragă Flori, ce făceai în anii `70 – `80  ca sociolog ? Din câte-mi amintesc, în anii respectivi, sociologia de la noi era preocupată de probleme precum integrarea, eficiența, mobilitatea socială. Ca absolvent al promoției’75, specizalizat în sociologia educatiei și culturii, am avut șansa de a găsi în oferta săracă de ...

In memoriam Constantin (Telu) Stoiciu

Constantin (Telu) Stoiciu este un mare prieten al nostru. Realizăm acum la despărțire că termenul de prieten este insuficient pentru a exprima consistența sentimentelor. El este, timp de 60 de ani, chiar dacă uneori a stat mai aproape sau mai departe, o parte importantă a vieții noastre. Este și va rămâne un mare ...

Speranța de viață după Pandemie. Spectaculoasa recuperare

Introducere În luna septembrie a anului trecut am publicat la Contributors un articol dedicat speranței de viață în țara noastră [1]. Se dorea a fi un răspuns la o întrebare firească asupra modului în care speranța de viață urma să se redreseze după declinul apreciabil din anii 2020 și 2021 provocat de imprevizibila Pandemie ...

Un interviu care rămâne actual peste vreme: prof. univ. Elisabeta Bostan în dialog cu Revista Teatru despre spectacol și universul copilăriei (1974)

Prof. Univ. Dr., Cercetător Principal ICCV, Elena Zamfir  Doresc să aduc în fața cititorilor noștri un interviu al doamnei profesor univ. Elisabeta Bostan de acum 50 de ani acordat Revistei Teatru. Cuvintele sunt de prisos în a introduce o valoare inestimabilă a culturii și a cinematografiei românești când vorbim de doamna profesor ...

Concursul Euroviziune 2024. Nemo și Codul

Nemo este cântărețul câștigător din mai 2024 la Euroviziune. Acum o saptămînă. Iar Cod este titlul cântecului câștigător. Nu știu ce va spune critica muzicală din Romania despre performanța artistică și muzicală a cântărețului Nemo. În ce ne privește am avea câteva întrebări sociologice, la cald. Cuvântul Nemo. Iată un cuvânt ...

Impactul social al tehnologiilor imersive

Sursa: https://www.ici.ro Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București[1] a organizat recent un webinar pe tema „Viitorul tehnologiilor imersive în România” cu scopul de a reuni reprezentanți ai mediului academic, antreprenori din sectorul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, reprezentanți ai autorităților publice cu rol de reglementare și de a aduce în ...

Sociologie și policalificare în industrie. Pe marginea unui articol publicat în 1984. Discuție între Sorin Mitulescu și Ion Tița Călin

Introducere: O generație de sociologi: texte din anii `80 Cine ești dumneata, domnule Ion Tița-Călin? În anul 1975, am absolvit Facultatea de Filosofie, secția Sociologie, cu media generală 9,50. Primisem recomandarea să lucrez într-un institut de cercetare științifică, dar la repartizarea în producție, am optat pentru postul de sociolog din Șantierul Naval Constanța ...