Romania Sociala logo
Menu

„Decalogul lui Chomsky” în actualitate

autor:   6 November 2019  

Lingvistul şi filozoful american, unul dintre fondatorii ştiinţelor cognitive, Avram Noam Chomsky (n. 1924) este cunoscut pe plan internaţional şi ca un percutant critic social şi activist politic. Este professor emeritus al Institutului de Tehnologie din Massachusetts (MIT). A publicat peste 100 de cărţi, în limba română fiind traduse următoarele: Teorii ale limbajului. Teorii ale învăţării (în colaborare cu Jean Piaget) (1988) ; Hegemonie sau supravieţuire. America în căutarea dominaţiei globale (2003) ; Ambiţii imperiale (2005) ; Intervenţii (2007) ; Noi creăm viitorul (2012) ; Despre natura umană (în colaborare cu Michel Foucault) (2012) ; Requiem pentru americani (2018) ; Cine conduce lumea? (2018).

„Decalogul lui Chomsky”, o prezentare didactică a celor zece strategii de manipulare, este extras din Manufacturing Consent: The Political Economy of the Mass Media  de Edward S. Herman şi Noam Chomsky (1988).Voi prezenta aceste strategii folosindu-mă de studiul „10 strategies of manipulation” de Marina Kovačević (2019). Menţionez că „Decalogul lui Chomsky” a devenit viral, fiind tradus în limba română şi interpretat destul de aproximativ. Am ilustrat cele zece strategii aducând în discuţie practica manipulării din România de după prăbuşirea comunismului. 

1) Distragerea permanentă a atenţiei de la problemele sociale reale, importante, prin orientarea spre distracţie şi informaţii nesemnificative. Strategia distragerii este esenţială pentru a împiedica interesul publicului pentru cunoştinţele fundamentale din domeniile economiei, psihologiei, neurobiologiei, ciberneticii. Cu alte cuvinte, ţineţi publicul ocupat, ocupat să nu aibă timp să gândească. Prăbuşirea comunismului în România a fost însoţită de cântec şi veselie. Minunatul cântec brazilian „Lambada” răsuna la radio şi la TV, în autobuze, pe stradă (cel puţin în Bucureşti). Mass-media tradiţională de azi a renunţat la temele de ştiinţă popularizată, la emisiunile educative, furnizând din abundenţă informaţii despre accidente rutiere, despre explozii care urmau să se întâmple dacă nu s-ar fi intervenit la timp, despre amantele oamenilor politici etc.

2) Crearea de probleme, apoi oferirea soluţiilor: folosirea modelului „problemă – reacţii – soluţii”. Crearea de probleme economice, sociale constituie primul pas în acceptarea hotărârilor guvernamentale. De exemplu, lăsaţi să se extindă şi să se intensifice violenţa urbană pentru ca apoi să interveniţi cu măsuri guvernamentale salvatoare, cu legi şi politici care să asigure siguranţa oamenilor, în detrimentul libertăţii, sau creaţi crize economice pentru ca populaţia să accepte necesitatea reducerii drepturilor sociale şi desfiinţarea unor servicii publice. Montarea de camere video de supraveghere în spaţiile publice, în şcoli etc. nu înseamnă şi restrîngerea dreptului la intimidate?

3) Aplicarea treptată an după an, cu picătura, a măsurilor dure inacceptabile. Spre exemplu, aplicarea măsurilor neoliberale în anii 1990: statul minimal, privatizările, şomajul masiv, reducerile salariale, neasigurarea veniturilor pentru un trai decent şi alte măsuri nepopulare, care ar fi revoltat populaţia dacă ar fi fost aplicate concomitent. În anii 1990 s-a discutat în mass-media din România cum „să tăiem coada câinelui”: dintr-o singură lovitură sau bucată cu bucată. S-a urmat strategia aplicării treptate a unor măsuri nepopulare.

4)  Obţinerea acordului de moment a populaţiei pentru aplicarea în viitor a unor măsuri dureroase, dar necesare. Este mai uşor să suporţi un sacrificiu în viitor decât unul imediat. În general, oamenii cred că în viitor va fi mai bine şi că nu va mai trebui făcute sacrificii. Și apoi se obişnuiesc cu ideea că vor fi sacrificii în viitor şi acceptă resemnaţi previziunile. În prezent, opoziţia parlamentară (în principal, Partidul Naţional Liberal) atrage atenţia asupra datoriei externe uriaşe contractată de guvernarea Partidului Social Democrat, fapt ce va conduce la înrăutăţirea condiţiilor de trai în viitor, când va veni scadenţa. Oamenii gândesc probabil că „ce o fi să fie” este mai bine să se întâmple mai târziu decât acum. Muţi români îşi amintesc că, după prăbuşirea comunismului în Europa, unele ţări (Polonia, Ungaria) au fost iertate de datoriile externe. Ceauşescu s-a încăpăţâna să le plătească…

5) Adresarea către populaţie ca unui copil de vârstă mică. Este evident acest principiu în propaganda pentru promovarea unor bunuri şi servicii: vocabular simplu, intonaţia copiilor de vârstă mică, emoţionalitate. Aud mereu cum invitaţii la dezbaterile televizate precizează: „Ca să înţeleagă publicul dvs.” – ca şi când ar explica teoria relativităţii a lui Albert Einstein şi nu nişte banalităţi oarecare. Printr-o astfel de adresare se încurajează gândirea superficială, creându-se premisele intoxicării informaţionale.

6) Apelul mai mult la emoţii decât la raţiune. În felul acesta se deschide uşa pentru implantarea subconştientă a unor dorinţe, frici şi anxietăţi, inducându-se anumite tipuri de comportamente. „Guvernarea PSD a aruncat economia ţării într-un dezastru…” Datele statistice privind creşterea economic arată altceva.

7) Menţinerea publicului în ignoranţă şi mediocritate. Calitatea deplorabilă a educaţiei populaţiei sărace conduce la adâncirea discrepanţei între categoriile sociale privilegiate şi cele dezavantajate. În România, în ultimii 30 de ani, polarizarea social-economică s-a accentuat continuu.

8) Încurajarea publicului să se complacă în mediocritate. Un public stupid, vulgar, needucat este uşor de manipulat. Vulgaritatea de la canalele TV din România de azi se întâlneşte seară de seară: vorbe groase, exprimări obscene, excremente. De la TV vulgaritatea inundă strada.

9) Stimularea vinei de sine. Indivizii sunt încurajaţi să se învinovăţească pentru situaţia în care se găsesc: De vină este lipsa lor de demnitate, de efort, abilităţile deficiente, ca şi inteligenţa care lasă de dorit. Astfel, în loc să se revolte împotriva sistemului social-politic şi economic, oamenii se complac în situaţia dată. Am auzit de atâtea ori sloganul: „Un popor care votează corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă, este complice”. Deci, electoratul poartă vina corupţiei. De unde putem însă să ştim care sunt corupţii înainte ca justiţia să se pronunţe? Şi nu o singură dată justiţia a dat un verdict târziu, după alegerile electorale, sau a clasat dosarele marelui jaf.

10) Cunoaşterea psihologiei oamenilor mai bine decât se cunosc ei înşişi. În ultimii 50 de ani, descoperirile ştiinţifice, progresul cunoaşterii au făcut să se mărească decalajul dintre nivelul cunoştinţelor populaţiei şi cel al elitelor. Datorită biologiei, neurobiologiei şi psihologiei aplicate, „sistemul” cunoaşte şi înţelege mai bine omul sub aspect fizic şi psihologic. S-a ajuns astfel ca în multe cazuri, „sistemul” că controleze comportamentele oamenilor mai bine decât şi-ar putea controla comportamentele ei înşişi.

„Decalogul lui Chomsky”, dedus din Manufacturing Consent (Herman, Chomsky, 1988), îşi păstrează şi în prezent actualitatea: a fost aplicat şi foarte probabil va mai fi utilizat nu numai în SUA, ci şi în alte ţări. Pentru a spori rezistenţa la încercarea de manipulare, utilizându-se una sau alta dintre cele zece strategii, consider că este necesară cunoaşterea lui de către un număr cât mai mare de cetăţeni şi că ar trebui încorporat în manualele şi tratatele de psihologie şi sociologie a propagandei şi manipulării. De altfel, în acelaşi sens se pronunţă mulţi specialiştii din domeniul ştiinţelor umaniste. Spre exemplu, profesorul Andrew Mullen din Departamentul de ştiinţe sociale de la Universitatea Northhumbria (Marea Britanie) şi dr. Jeffery Klaenn, editor şi comentator politic din Marea Britanie, consideră că modelul propagandei Edward S. Herman şi Noam Chomsky este fundamental pentru înţelegerea comportamentului mass-media şi, în acelaşi timp, accesibil chiar pentru nespecialişti. „Acest model este orientat către cercetarea empirică şi poate fi aplicat fără dificultate oricărei ştiri referitoare la probleme sociale interne şi internaţionale” (Mullen, Klaenn, 2010, p. 225). Cei doi analişti britanici ai propagandei apreciază că modelul Herman – Chomsky este mai actual astăzi, în epoca globalizării, decât în urmă cu mai mult de 30 de ani când a fost elaborat.

Bibliografie

Herman, Edward S., Chomsky, Noam (1988). Manufacturing Consent: The Political Economy of the Mass Media. New York, Pantheon Books.

Kovačević, Marina (2019). 10 strategies of manipulation. Belgrad, University of Arts.

Mullen, Andrew, Klaenn, Jeffery (2010). „The Herman–Chomsky propaganda model: A critical approach to analysing mass media behavior”, Sociology Compass, 4, 4, pp. 215-229.

________________________________________________________________________________________

Din volumul „Opinia publică. Persuasiune, propagandă, manipulare”, în curs de apariţie la Alexandria Publishing House.



Facebook

Personalitatea machiavelică

Din 1968, când Richard Christie, profesor de psihologie socială la Columbia University (Canada), și Florence L. Geis, profesoară de psihologie la University of Delaware (SUA), au publicat primul studiu în care s-a folosit termenul „machiavelism” și până în prezent, s-au scris numeroase cărți și aticole științifice despre această trăsătură de ...

România deleuziană. Fragmentul XLIX (49) despre milă (VII)

James Tissot „Suite de l’enfant prodigue : le depart”- (vers 1880) [Musée des Beaux-Arts de Nantes] Mila ca bunătate „Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după ...

Avuţia naţională a României

Semnalăm apariţia volumul colectiv Avuţia naţională a României, coordonator prof. univ. dr. Florin Georgescu, autori Gheorghe Gherghina, Bogdan Cozmâncă, Florian Neagu, Liliana Pintilia, Livia Drăguşin. Lucrarea are la bază analizele privind formarea şi evoluţia capitalului şi a capitalismului în România de după 1989 realizate de Florin Georgescu în Capitalul în România ...

Gelozia la locul de muncă

Etimologic, cuvântul „gelozie”, provenit din limba greacă, semnifică un „Sentiment chinuitor provocat de bănuiala sau certitudinea că persoana iubită nu este fidelă” (vezi Dicționar esențial de neologisme al limbii române, 2009, p. 411). De remarcat că această definiție corespunde doar „geloziei romantice”, termen introdus în vocabularul psihologiei în anul 1981 ...

Gelozia retroactivă, o temă de cercetare excentrică?

Gelozia implică trei entități: două persoane care sunt într-o relație emoțională și o a treia persoană care amenință real sau virtual relația. Când cea de-a treia persoană primejduiește relația romantică numai prin amintirea sa, vorbim despre „gelozie retroactivă” (sau „gelozie retrospectivă”). Spre deosebire de gelozia romantică orientată spre viitor, gelozia ...

Coordonate statistice privind îmbătrânirea populației României

Acest articol reprezintă o sinteză din studiul Demographic Ageing. Romania in the European Context, realizat în co-autorat și publicat în Romanian Journal of Population Studies (2022), la care am adăugat o serie de considerații ținând cont de datele provizorii de la Recensământul Populației și Locuințelor runda 2021, publicate de Institutul ...

Cercetare, militantism : pragul

Punere în oglindă  Am scris despre cuplul sociologie/literatură , pentru că literatura poate alimenta imaginația sociologică, în descrierea de situații, tipuri de personaje și interacțiuni între personaje .  Sociologia s-a îndepărtat de literatură pentru a se constituie ca disciplină, dar literatura era sociologică înainte de constituirea sociologiei ca disciplină. Să ne gândim de ...

O poveste de neadormit copiii petrecută în 31 decembrie 1989

Povestea de mai jos trimite, poate, pe oricare dintre noi, la gândul rolului întâmplărilor cu miez și coajă din viața noastră cea de toate zilele și nopțile. Mai ales a celor deosebite, importante pentru semnificația lor venită din lumina și negurile ceremonialelor de trecere de la un an la altul. ...