Romania Sociala logo
Menu

„Decalogul lui Chomsky” în actualitate

autor:   6 November 2019  

Lingvistul şi filozoful american, unul dintre fondatorii ştiinţelor cognitive, Avram Noam Chomsky (n. 1924) este cunoscut pe plan internaţional şi ca un percutant critic social şi activist politic. Este professor emeritus al Institutului de Tehnologie din Massachusetts (MIT). A publicat peste 100 de cărţi, în limba română fiind traduse următoarele: Teorii ale limbajului. Teorii ale învăţării (în colaborare cu Jean Piaget) (1988) ; Hegemonie sau supravieţuire. America în căutarea dominaţiei globale (2003) ; Ambiţii imperiale (2005) ; Intervenţii (2007) ; Noi creăm viitorul (2012) ; Despre natura umană (în colaborare cu Michel Foucault) (2012) ; Requiem pentru americani (2018) ; Cine conduce lumea? (2018).

„Decalogul lui Chomsky”, o prezentare didactică a celor zece strategii de manipulare, este extras din Manufacturing Consent: The Political Economy of the Mass Media  de Edward S. Herman şi Noam Chomsky (1988).Voi prezenta aceste strategii folosindu-mă de studiul „10 strategies of manipulation” de Marina Kovačević (2019). Menţionez că „Decalogul lui Chomsky” a devenit viral, fiind tradus în limba română şi interpretat destul de aproximativ. Am ilustrat cele zece strategii aducând în discuţie practica manipulării din România de după prăbuşirea comunismului. 

1) Distragerea permanentă a atenţiei de la problemele sociale reale, importante, prin orientarea spre distracţie şi informaţii nesemnificative. Strategia distragerii este esenţială pentru a împiedica interesul publicului pentru cunoştinţele fundamentale din domeniile economiei, psihologiei, neurobiologiei, ciberneticii. Cu alte cuvinte, ţineţi publicul ocupat, ocupat să nu aibă timp să gândească. Prăbuşirea comunismului în România a fost însoţită de cântec şi veselie. Minunatul cântec brazilian „Lambada” răsuna la radio şi la TV, în autobuze, pe stradă (cel puţin în Bucureşti). Mass-media tradiţională de azi a renunţat la temele de ştiinţă popularizată, la emisiunile educative, furnizând din abundenţă informaţii despre accidente rutiere, despre explozii care urmau să se întâmple dacă nu s-ar fi intervenit la timp, despre amantele oamenilor politici etc.

2) Crearea de probleme, apoi oferirea soluţiilor: folosirea modelului „problemă – reacţii – soluţii”. Crearea de probleme economice, sociale constituie primul pas în acceptarea hotărârilor guvernamentale. De exemplu, lăsaţi să se extindă şi să se intensifice violenţa urbană pentru ca apoi să interveniţi cu măsuri guvernamentale salvatoare, cu legi şi politici care să asigure siguranţa oamenilor, în detrimentul libertăţii, sau creaţi crize economice pentru ca populaţia să accepte necesitatea reducerii drepturilor sociale şi desfiinţarea unor servicii publice. Montarea de camere video de supraveghere în spaţiile publice, în şcoli etc. nu înseamnă şi restrîngerea dreptului la intimidate?

3) Aplicarea treptată an după an, cu picătura, a măsurilor dure inacceptabile. Spre exemplu, aplicarea măsurilor neoliberale în anii 1990: statul minimal, privatizările, şomajul masiv, reducerile salariale, neasigurarea veniturilor pentru un trai decent şi alte măsuri nepopulare, care ar fi revoltat populaţia dacă ar fi fost aplicate concomitent. În anii 1990 s-a discutat în mass-media din România cum „să tăiem coada câinelui”: dintr-o singură lovitură sau bucată cu bucată. S-a urmat strategia aplicării treptate a unor măsuri nepopulare.

4)  Obţinerea acordului de moment a populaţiei pentru aplicarea în viitor a unor măsuri dureroase, dar necesare. Este mai uşor să suporţi un sacrificiu în viitor decât unul imediat. În general, oamenii cred că în viitor va fi mai bine şi că nu va mai trebui făcute sacrificii. Și apoi se obişnuiesc cu ideea că vor fi sacrificii în viitor şi acceptă resemnaţi previziunile. În prezent, opoziţia parlamentară (în principal, Partidul Naţional Liberal) atrage atenţia asupra datoriei externe uriaşe contractată de guvernarea Partidului Social Democrat, fapt ce va conduce la înrăutăţirea condiţiilor de trai în viitor, când va veni scadenţa. Oamenii gândesc probabil că „ce o fi să fie” este mai bine să se întâmple mai târziu decât acum. Muţi români îşi amintesc că, după prăbuşirea comunismului în Europa, unele ţări (Polonia, Ungaria) au fost iertate de datoriile externe. Ceauşescu s-a încăpăţâna să le plătească…

5) Adresarea către populaţie ca unui copil de vârstă mică. Este evident acest principiu în propaganda pentru promovarea unor bunuri şi servicii: vocabular simplu, intonaţia copiilor de vârstă mică, emoţionalitate. Aud mereu cum invitaţii la dezbaterile televizate precizează: „Ca să înţeleagă publicul dvs.” – ca şi când ar explica teoria relativităţii a lui Albert Einstein şi nu nişte banalităţi oarecare. Printr-o astfel de adresare se încurajează gândirea superficială, creându-se premisele intoxicării informaţionale.

6) Apelul mai mult la emoţii decât la raţiune. În felul acesta se deschide uşa pentru implantarea subconştientă a unor dorinţe, frici şi anxietăţi, inducându-se anumite tipuri de comportamente. „Guvernarea PSD a aruncat economia ţării într-un dezastru…” Datele statistice privind creşterea economic arată altceva.

7) Menţinerea publicului în ignoranţă şi mediocritate. Calitatea deplorabilă a educaţiei populaţiei sărace conduce la adâncirea discrepanţei între categoriile sociale privilegiate şi cele dezavantajate. În România, în ultimii 30 de ani, polarizarea social-economică s-a accentuat continuu.

8) Încurajarea publicului să se complacă în mediocritate. Un public stupid, vulgar, needucat este uşor de manipulat. Vulgaritatea de la canalele TV din România de azi se întâlneşte seară de seară: vorbe groase, exprimări obscene, excremente. De la TV vulgaritatea inundă strada.

9) Stimularea vinei de sine. Indivizii sunt încurajaţi să se învinovăţească pentru situaţia în care se găsesc: De vină este lipsa lor de demnitate, de efort, abilităţile deficiente, ca şi inteligenţa care lasă de dorit. Astfel, în loc să se revolte împotriva sistemului social-politic şi economic, oamenii se complac în situaţia dată. Am auzit de atâtea ori sloganul: „Un popor care votează corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă, este complice”. Deci, electoratul poartă vina corupţiei. De unde putem însă să ştim care sunt corupţii înainte ca justiţia să se pronunţe? Şi nu o singură dată justiţia a dat un verdict târziu, după alegerile electorale, sau a clasat dosarele marelui jaf.

10) Cunoaşterea psihologiei oamenilor mai bine decât se cunosc ei înşişi. În ultimii 50 de ani, descoperirile ştiinţifice, progresul cunoaşterii au făcut să se mărească decalajul dintre nivelul cunoştinţelor populaţiei şi cel al elitelor. Datorită biologiei, neurobiologiei şi psihologiei aplicate, „sistemul” cunoaşte şi înţelege mai bine omul sub aspect fizic şi psihologic. S-a ajuns astfel ca în multe cazuri, „sistemul” că controleze comportamentele oamenilor mai bine decât şi-ar putea controla comportamentele ei înşişi.

„Decalogul lui Chomsky”, dedus din Manufacturing Consent (Herman, Chomsky, 1988), îşi păstrează şi în prezent actualitatea: a fost aplicat şi foarte probabil va mai fi utilizat nu numai în SUA, ci şi în alte ţări. Pentru a spori rezistenţa la încercarea de manipulare, utilizându-se una sau alta dintre cele zece strategii, consider că este necesară cunoaşterea lui de către un număr cât mai mare de cetăţeni şi că ar trebui încorporat în manualele şi tratatele de psihologie şi sociologie a propagandei şi manipulării. De altfel, în acelaşi sens se pronunţă mulţi specialiştii din domeniul ştiinţelor umaniste. Spre exemplu, profesorul Andrew Mullen din Departamentul de ştiinţe sociale de la Universitatea Northhumbria (Marea Britanie) şi dr. Jeffery Klaenn, editor şi comentator politic din Marea Britanie, consideră că modelul propagandei Edward S. Herman şi Noam Chomsky este fundamental pentru înţelegerea comportamentului mass-media şi, în acelaşi timp, accesibil chiar pentru nespecialişti. „Acest model este orientat către cercetarea empirică şi poate fi aplicat fără dificultate oricărei ştiri referitoare la probleme sociale interne şi internaţionale” (Mullen, Klaenn, 2010, p. 225). Cei doi analişti britanici ai propagandei apreciază că modelul Herman – Chomsky este mai actual astăzi, în epoca globalizării, decât în urmă cu mai mult de 30 de ani când a fost elaborat.

Bibliografie

Herman, Edward S., Chomsky, Noam (1988). Manufacturing Consent: The Political Economy of the Mass Media. New York, Pantheon Books.

Kovačević, Marina (2019). 10 strategies of manipulation. Belgrad, University of Arts.

Mullen, Andrew, Klaenn, Jeffery (2010). „The Herman–Chomsky propaganda model: A critical approach to analysing mass media behavior”, Sociology Compass, 4, 4, pp. 215-229.

________________________________________________________________________________________

Din volumul „Opinia publică. Persuasiune, propagandă, manipulare”, în curs de apariţie la Alexandria Publishing House.



Facebook

Florin Georgescu, Capitalism și capitaliști fără capital în România

O carte nouă care se va dovedi a fi una fundamentală pentru gândirea românească. Paradigma tradițională a unei economii de piață liberă, deși cu imperfecțiunile ei, este înlocuită cu o nouă paradigmă a economiei societății românești actuale, ”capitalism fără capital”, cu implicațiile ei pentru înțelegerea întregii societăți. Dragi sociologi, nu este o carte ...

Cum ne vede Occidentul

Este surprinzător că nu putem găsi prea multe analize globale ale României în această perioadă de tranziție. Încă de la începutul anilor 90 am încercat să avertizez asupra riscurilor unei tranziții prost construite, dar adesea m-am simțit singur. Dar cum percep specialiștii occidentali tranziția în țările noastre ? Mărturisesc, am avut ...

Neoliberalism și șocul civilizațiilor

Fukuyama și Huntington Doi autori și două cărți majore au marcat percepția generației noastre despre noua ordine mondială. Este vorba de Francis Fukuyama : The End of History and the last Man (1992) și de Samuel Huntington : The Clash of Civilisations and the Remaking of World Order. 1996.  Fukuyama anunța universalizarea pieții libere ...

O evoluție sintetică a căutării ”ADEVĂRULUI” Ne-am eliberat de paradigma ”Agamiță Dandanache”?

Ieri am fost șocat, nu numai eu, de ceea ce mulți au etichetat ca ”bâlciul” de la Parlament.  În minte mi-a venit o istorie a eforturilor omenirii de a ajunge la adevăr. Prima fază. În antichitate, grecii au inventat logica, regulile gândirii corecte. Ei au crezut că logica este instrumentul de ...

Lansare de carte. Elena Olariu și o nouă înțelegere a spațiului privat în secolul al XIX-lea

Onorată comunitate academică, dragi colegi și dragi cititori,   vă anunțăm că au apărut două cărți semnate de istoricul de artă Elena Olariu, lucrări care sunt dedicate civilizației românești: ”Boieri și aristocrați români în secolul al XIX-lea” (studiu de mentalitate și moravuri în spațiu privat), respectiv ”Stil de viață aristocratic românesc ...

Migrație, integrare, dezintegrare

Cum sociologia este analiza stării nației dar și a timpului prezent, am dori să ne oprim puțin asupra problemelor legate de migrație. De ce migrația? Pentru că problema națională, ecologia și  migrația fac parte din cele trei mari evenimente care agită astăzi planeta. România se confruntă și ea cu aceste ...

În cercetarea sociologică, o fotografie valorează cât o mie de statistici

Imaginea foametei din Sudanul de Sud: vulturul pândind un copil care s-a prăbușit în drum spre Centrul de hrănire ONU (Fotografie realizată de jurnalistul sud-african Kevin Carter, publicată în The New York Times, pentru care a primit Premiul Pulizer în 1993) În urmă cu aproape 50 de ani, jurnalista și scriitoarea ...

Impactul creșterii prețului la energie electrică, gaze, apă asupra bugetului familiilor

Traiul decent poate fi descris ca situația în care o familie își poate permite o alimentație echilibrată și sănătoasă, îmbrăcăminte și încălțăminte noi din magazine de specialitate, de a dispune de o locuință care oferă adăpost și siguranță, locuința să fie mobilată și echipată cu aparate electrocasnice în stare bună ...