Romania Sociala logo
Menu

„Decalogul lui Chomsky” în actualitate

autor:   6 November 2019  

Septimiu Chelcea

Lingvistul şi filozoful american, unul dintre fondatorii ştiinţelor cognitive, Avram Noam Chomsky (n. 1924) este cunoscut pe plan internaţional şi ca un percutant critic social şi activist politic. Este professor emeritus al Institutului de Tehnologie din Massachusetts (MIT). A publicat peste 100 de cărţi, în limba română fiind traduse următoarele: Teorii ale limbajului. Teorii ale învăţării (în colaborare cu Jean Piaget) (1988) ; Hegemonie sau supravieţuire. America în căutarea dominaţiei globale (2003) ; Ambiţii imperiale (2005) ; Intervenţii (2007) ; Noi creăm viitorul (2012) ; Despre natura umană (în colaborare cu Michel Foucault) (2012) ; Requiem pentru americani (2018) ; Cine conduce lumea? (2018).

„Decalogul lui Chomsky”, o prezentare didactică a celor zece strategii de manipulare, este extras din Manufacturing Consent: The Political Economy of the Mass Media  de Edward S. Herman şi Noam Chomsky (1988).Voi prezenta aceste strategii folosindu-mă de studiul „10 strategies of manipulation” de Marina Kovačević (2019). Menţionez că „Decalogul lui Chomsky” a devenit viral, fiind tradus în limba română şi interpretat destul de aproximativ. Am ilustrat cele zece strategii aducând în discuţie practica manipulării din România de după prăbuşirea comunismului. 

1) Distragerea permanentă a atenţiei de la problemele sociale reale, importante, prin orientarea spre distracţie şi informaţii nesemnificative. Strategia distragerii este esenţială pentru a împiedica interesul publicului pentru cunoştinţele fundamentale din domeniile economiei, psihologiei, neurobiologiei, ciberneticii. Cu alte cuvinte, ţineţi publicul ocupat, ocupat să nu aibă timp să gândească. Prăbuşirea comunismului în România a fost însoţită de cântec şi veselie. Minunatul cântec brazilian „Lambada” răsuna la radio şi la TV, în autobuze, pe stradă (cel puţin în Bucureşti). Mass-media tradiţională de azi a renunţat la temele de ştiinţă popularizată, la emisiunile educative, furnizând din abundenţă informaţii despre accidente rutiere, despre explozii care urmau să se întâmple dacă nu s-ar fi intervenit la timp, despre amantele oamenilor politici etc.

2) Crearea de probleme, apoi oferirea soluţiilor: folosirea modelului „problemă – reacţii – soluţii”. Crearea de probleme economice, sociale constituie primul pas în acceptarea hotărârilor guvernamentale. De exemplu, lăsaţi să se extindă şi să se intensifice violenţa urbană pentru ca apoi să interveniţi cu măsuri guvernamentale salvatoare, cu legi şi politici care să asigure siguranţa oamenilor, în detrimentul libertăţii, sau creaţi crize economice pentru ca populaţia să accepte necesitatea reducerii drepturilor sociale şi desfiinţarea unor servicii publice. Montarea de camere video de supraveghere în spaţiile publice, în şcoli etc. nu înseamnă şi restrîngerea dreptului la intimidate?

3) Aplicarea treptată an după an, cu picătura, a măsurilor dure inacceptabile. Spre exemplu, aplicarea măsurilor neoliberale în anii 1990: statul minimal, privatizările, şomajul masiv, reducerile salariale, neasigurarea veniturilor pentru un trai decent şi alte măsuri nepopulare, care ar fi revoltat populaţia dacă ar fi fost aplicate concomitent. În anii 1990 s-a discutat în mass-media din România cum „să tăiem coada câinelui”: dintr-o singură lovitură sau bucată cu bucată. S-a urmat strategia aplicării treptate a unor măsuri nepopulare.

4)  Obţinerea acordului de moment a populaţiei pentru aplicarea în viitor a unor măsuri dureroase, dar necesare. Este mai uşor să suporţi un sacrificiu în viitor decât unul imediat. În general, oamenii cred că în viitor va fi mai bine şi că nu va mai trebui făcute sacrificii. Și apoi se obişnuiesc cu ideea că vor fi sacrificii în viitor şi acceptă resemnaţi previziunile. În prezent, opoziţia parlamentară (în principal, Partidul Naţional Liberal) atrage atenţia asupra datoriei externe uriaşe contractată de guvernarea Partidului Social Democrat, fapt ce va conduce la înrăutăţirea condiţiilor de trai în viitor, când va veni scadenţa. Oamenii gândesc probabil că „ce o fi să fie” este mai bine să se întâmple mai târziu decât acum. Muţi români îşi amintesc că, după prăbuşirea comunismului în Europa, unele ţări (Polonia, Ungaria) au fost iertate de datoriile externe. Ceauşescu s-a încăpăţâna să le plătească…

5) Adresarea către populaţie ca unui copil de vârstă mică. Este evident acest principiu în propaganda pentru promovarea unor bunuri şi servicii: vocabular simplu, intonaţia copiilor de vârstă mică, emoţionalitate. Aud mereu cum invitaţii la dezbaterile televizate precizează: „Ca să înţeleagă publicul dvs.” – ca şi când ar explica teoria relativităţii a lui Albert Einstein şi nu nişte banalităţi oarecare. Printr-o astfel de adresare se încurajează gândirea superficială, creându-se premisele intoxicării informaţionale.

6) Apelul mai mult la emoţii decât la raţiune. În felul acesta se deschide uşa pentru implantarea subconştientă a unor dorinţe, frici şi anxietăţi, inducându-se anumite tipuri de comportamente. „Guvernarea PSD a aruncat economia ţării într-un dezastru…” Datele statistice privind creşterea economic arată altceva.

7) Menţinerea publicului în ignoranţă şi mediocritate. Calitatea deplorabilă a educaţiei populaţiei sărace conduce la adâncirea discrepanţei între categoriile sociale privilegiate şi cele dezavantajate. În România, în ultimii 30 de ani, polarizarea social-economică s-a accentuat continuu.

8) Încurajarea publicului să se complacă în mediocritate. Un public stupid, vulgar, needucat este uşor de manipulat. Vulgaritatea de la canalele TV din România de azi se întâlneşte seară de seară: vorbe groase, exprimări obscene, excremente. De la TV vulgaritatea inundă strada.

9) Stimularea vinei de sine. Indivizii sunt încurajaţi să se învinovăţească pentru situaţia în care se găsesc: De vină este lipsa lor de demnitate, de efort, abilităţile deficiente, ca şi inteligenţa care lasă de dorit. Astfel, în loc să se revolte împotriva sistemului social-politic şi economic, oamenii se complac în situaţia dată. Am auzit de atâtea ori sloganul: „Un popor care votează corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă, este complice”. Deci, electoratul poartă vina corupţiei. De unde putem însă să ştim care sunt corupţii înainte ca justiţia să se pronunţe? Şi nu o singură dată justiţia a dat un verdict târziu, după alegerile electorale, sau a clasat dosarele marelui jaf.

10) Cunoaşterea psihologiei oamenilor mai bine decât se cunosc ei înşişi. În ultimii 50 de ani, descoperirile ştiinţifice, progresul cunoaşterii au făcut să se mărească decalajul dintre nivelul cunoştinţelor populaţiei şi cel al elitelor. Datorită biologiei, neurobiologiei şi psihologiei aplicate, „sistemul” cunoaşte şi înţelege mai bine omul sub aspect fizic şi psihologic. S-a ajuns astfel ca în multe cazuri, „sistemul” că controleze comportamentele oamenilor mai bine decât şi-ar putea controla comportamentele ei înşişi.

„Decalogul lui Chomsky”, dedus din Manufacturing Consent (Herman, Chomsky, 1988), îşi păstrează şi în prezent actualitatea: a fost aplicat şi foarte probabil va mai fi utilizat nu numai în SUA, ci şi în alte ţări. Pentru a spori rezistenţa la încercarea de manipulare, utilizându-se una sau alta dintre cele zece strategii, consider că este necesară cunoaşterea lui de către un număr cât mai mare de cetăţeni şi că ar trebui încorporat în manualele şi tratatele de psihologie şi sociologie a propagandei şi manipulării. De altfel, în acelaşi sens se pronunţă mulţi specialiştii din domeniul ştiinţelor umaniste. Spre exemplu, profesorul Andrew Mullen din Departamentul de ştiinţe sociale de la Universitatea Northhumbria (Marea Britanie) şi dr. Jeffery Klaenn, editor şi comentator politic din Marea Britanie, consideră că modelul propagandei Edward S. Herman şi Noam Chomsky este fundamental pentru înţelegerea comportamentului mass-media şi, în acelaşi timp, accesibil chiar pentru nespecialişti. „Acest model este orientat către cercetarea empirică şi poate fi aplicat fără dificultate oricărei ştiri referitoare la probleme sociale interne şi internaţionale” (Mullen, Klaenn, 2010, p. 225). Cei doi analişti britanici ai propagandei apreciază că modelul Herman – Chomsky este mai actual astăzi, în epoca globalizării, decât în urmă cu mai mult de 30 de ani când a fost elaborat.

Bibliografie

Herman, Edward S., Chomsky, Noam (1988). Manufacturing Consent: The Political Economy of the Mass Media. New York, Pantheon Books.

Kovačević, Marina (2019). 10 strategies of manipulation. Belgrad, University of Arts.

Mullen, Andrew, Klaenn, Jeffery (2010). „The Herman–Chomsky propaganda model: A critical approach to analysing mass media behavior”, Sociology Compass, 4, 4, pp. 215-229.

________________________________________________________________________________________

Din volumul „Opinia publică. Persuasiune, propagandă, manipulare”, în curs de apariţie la Alexandria Publishing House.



Facebook

Mărturisirea mea de credință

Am fost zilele trecute la o ceremonie de înmormântare. Mărturisesc că totul m-a pus pe gânduri. Din adolescență, am fost ateist. Nu credeam în niciun fel în Dumnezeu, nici ontologic, o ființă supremă care există undeva ”în ceruri”, nici moral, credeam că eu, și deci și ceilalți, sunt liber și responsabil de ...

Hidrocarburile reprezintă călcâiul lui Ahile pentru Uniunea Europeană

Așa cum rezultă din studiul de caz prezentat în continuare, hidrocarburile reprezintă călcâiul lui Ahile pentru cele 27 de țări membre ale Uniunii Europene (UE 27). Din cel puțin trei motive. În primul rând, consumul de hidrocarburi din UE 27 reprezenta 11,2% din nivelul global al anului 2018, în timp ...

Acad. Prof. dr. Tudorel Postolache și relația sa cu Institutul de Cercetare a Calității Vieții

Profesorul Tudorel Postolache, un eminent economist. O personalitate extrem de creatoare: în științele economie, în construcția de instituții care s-au dovedit importante și durabile, în cristalizarea viziunii dezvoltării României după Revoluția din 1989. Poate lucrul cel mai de remarcat pentru Profesorul Postolache este inițierea de proiecte amețitoare ca amploare. Curaj, viziune, capacitate de a mobiliza pe ceilalți, ...

Prestigiosul sociolog Dimitrie Gusti, omagiat la Academia Română

Cu ocazia împlinirii a 140 de ani de la nașterea lui Dimitrie Gusti - prestigios sociolog, membru marcant al Academiei Române și Președinte al Academiei Române (1944-1946) - în Aula Academiei Române a fost organizată joi, 13 februarie 2020, ora 10.00, Conferința omagială „Dimitrie Gusti - profesor, sociolog, statistician, muzeograf”. Evenimentul a fost organizat la inițiativa Asociației Române ...

Între ireversibil și impredictibil, un prag critic în schimbarea climatică

1. Impredictibilitate și ordine În fizică, inclusiv în cea a atmosferei și în general în orice proces desfășurat în natură, evenimentele întâmplătoare (pe care fizicienii le numesc aleatorii) pot apare din însăși dinamica complexă și profundă a acesteia. Henri Poincaré ne-a lăsat o frază celebră: ”Hazardul este doar măsura ignoranței noastre”, pentru că ”fenomenele ...

De ce nu ne slăvim intemeietorii?

Am citit cronica lui Cătalin Zamfir la cartea lui Bogdan Bucur, Sociologia proastei guvernări în România interbelică,  pe care o recomandă pe bună dreptate istoricilor și sociologilor. De ce am simțit nevoia să fac o intervenție?  Găsesc salutară și constructivă intervenția luiCătalin Zamfir legată de două acuzații (reperate de autorul cărții ) aduse lui Dimitrie Gusti ...

In memoriam Academician Prof. Dr. Tudorel Postolache

Cu adâncă durere, cercetătorii Institutului de Cercetare a Calității Vieții anunță stingerea din viață a Academicianului Prof. dr. Tudorel Postolache. Personalitate de excepție, a marcat timp de peste 60 de ani viața noastră intelectuală. A avut contribuții majore în modernizarea științelor economice. Inițiatorul unor documente de importanță istorică: Schiță privind ...

A XXX-a Aniversare a Înființării ICCV

Înființarea ICCV în ianuarie 1990 nu a fost un eveniment de însemnătate publică. În acea perioadă de început a primei guvernări postcomuniste a României încă insuficient consolidată evenimentele care preocupau cel mai mult întreaga societate erau cele politice. Față de dinamica și de potențialele efecte majore ale evenimentelor politice înființarea unui Institut de cercetări sociologice ...