Romania Sociala logo
Menu

Directiva salariilor minime adecvate în UE – la un pas de a fi adoptată

autor:   2 August 2022  

La doi ani de când Comisia Europeană a formulat Propunerea de Directivă privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană, iată că mai sunt doar câțiva pași, mai degrabă formali, pentru ca ea să fie adoptată. Parcursul ei nu a fost însă ușor.

Acest articol vă propune o prezentare sintetică a acestei reglementări europene, pentru ca apoi să discut, într-un articol ulterior, despre implicațiile pe care ea le va avea în contextul românesc.

Reglementarea salariilor minime adecvate în UE – Context

Ideea unui salariu minim reglementat la nivel la nivel european este veche[1]. Ea a început însă să prindă un contur mai clar în anul 2017, ca urmare a adâncirii procesului de integrare europeană.  În cadrul Summit-ului social pentru creștere și locuri de muncă echitabile, ținut la Göteborg, la 17 noiembrie 2017, cele trei instituții importante ale Uniunii, Consiliul UE, Parlamentul European și Comisia Europeană, au semnat Pilonul European al Drepturilor Sociale. Printre cele 20 de principii esențiale ale sale, cel referitor la salarii stipulează că:

 „Lucrătorii au dreptul la salarii echitabile, care să le asigure un nivel de trai decent. Trebuie asigurate salarii minime adecvate, care să poată răspunde necesităților lucrătorului și ale familiei acestuia, ținând cont de condițiile economice și sociale existente la nivel național și protejând totodată accesul la un loc de muncă și stimulentele pentru căutarea unui loc de muncă. Sărăcia persoanelor încadrate în muncă trebuie preîntâmpinată. Toate salariile trebuie fixate într-un mod transparent și previzibil, în conformitate cu practicile naționale și cu respectarea autonomiei partenerilor sociali.”[2]

În ciuda acestor proclamații, exista totuși riscul ca și dezbaterea aceasta să păstreze, asemenea unor alte dezbateri și declarații precedente pe tema salariului minim, un caracter simbolic, fără perspectiva definirii unei politici publice concrete la nivel european sau a influențării în vreun fel a politicilor naționale privind stabilirea salariului minim.[3]

Doi ani mai târziu însă, în octombrie 2019, Parlamentul European a adoptat o Rezoluție prin care solicita Comisiei Europene să propună un instrument juridic pentru stabilirea unor salariile minime echitabile în UE.

În octombrie 2020, Comisia, la a cărei conducere tocmai se instalase Ursula von der Leyen, membră a partidului creștin-democrat german – CDU și care anunțase acest obiectiv când a candidat pentru funcție, a lansat propunerea unei „Directive privind salariile minime adecvate în UE” (în continuare, Directiva). Era un proiect mult mai ambițios decât ar fi fost o Recomandare a Consiliului pe temă, dar și un proiect privit atunci cu multă rezervă în privința șanselor de adoptare[4] și cu un potențial mare de conflict, cu multe state, dar și parteneri sociali (în special organizațiile patronale) nemulțumiți[5].

Au urmat negocieri în Consiliu, între statele membre, și dezbateri în Parlamentul European. Parlamentul a adoptat o poziție privind Directiva în noiembrie 2021, iar Consiliul i-a urmat două săptămâni mai târziu, în decembrie anul trecut. Negocierile inter-instituționale s-au desfășurat în prima jumătate a acestui an, iar în 7 iunie 2022, înainte de încheierea președinției Franței la Consiliul Uniunii Europene, a fost atins un acord asupra conținutului final.

În Parlamentul European, propunerea de Directivă s-a bucurat de susținerea a aproape două treimi dintre eurodeputați după prezentarea raportului din partea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (EMPL)[6].  Trebuie notat că cei doi eurodeputați co-raportori asupra propunerii au fost germanul Dennis Radtke, membru al Grupului Popularilor Europeni și fost lider de sindicat, iar celălalt, Agnes Jongerius, din Țările de Jos, membră a Grupului Socialiștilor și Democraților – ambii favorabili fățiș Directivei.

Negocierile în Consiliu au fost mai sinuoase. În paranteză fie spus, am avut ocazia, anul trecut, când am deținut funcția de secretar de stat cu responsabilități în domeniul afacerilor europene la Ministerul Muncii și Protecției Sociale, să coordonez activitatea echipei României în Grupul de lucru pentru chestiuni sociale, care se ocupă cu toate lucrările legislative legate de ocuparea forței de muncă și de politica socială în Consiliul UE. Nu de puține ori s-a crezut (sau s-a sperat) că ele se vor bloca[7]. Președinția portugheză a Consiliului UE (prima jumătate a lui 2021), apoi cea franceză (prima jumătate a acestui an) au insistat însă ca negocierile să meargă mai departe[8] și, cum spuneam, acordul În Consiliu și între Consiliu și Parlament a fost atins de curând.

Urmează, în toamna aceasta, aprobarea textului final[9] al Propunerii de Directivă de către Consiliu și Parlamentul European și, deci, adoptarea ei. Statele membre UE vor avea apoi doi ani la dispoziție să transpună Directiva în legislația națională iar apoi să aplice prevederile ei.

Cum vrea Directiva UE să instituie salarii minime adecvate peste tot?

În Uniunea Europeană nivelul salariilor minime variază foarte mult, de la 12 Euro pe oră în Luxemburg, la doar 2 Euro pe oră în Bulgaria (valori pentru 2019)[10].  Regimul stabilirii salariilor minime diferă și el substanțial între statele UE. În majoritatea statelor (22 în 2019, 21 după retragerea Marii Britanii din UE) nivelul salariului minim este stabilit prin lege. În alte 6 țări, îndeosebi țările nordice, țări cu sindicate puternice și o importantă tradiție a negocierilor colective, salariile minime sunt stabilite prin acorduri colective între organizațiile sindicale și patronale, pe fiecare ramură în parte, fără ingerința factorului guvernamental[11]. Acestea au fost, de altfel, și țările care s-au opus cel mai vehement adoptării Directivei, pe care au perceput-o ca încălcând principiul subsidiarității în UE, dar și ca pe o amenințare la adresa modelului nordic de stabilire a salariilor[12].

Directiva nu și-a propus să stabilească un nivel unic pentru salariile minime din Europa (acest lucru nici nu ar fi fost posibil, ținând cont de diferențele semnifice de dezvoltare economică între statele UE), nici să stabilească valori precise pentru salariile minime naționale (aceasta rămânând de competența statelor membre). De altfel, stabilirea valorii remunerațiilor salariale este o competență rezervată statelor membre prin Art. 153 al Tratatului privind funcționarea UE, iar o bună parte din opoziția la Directivă s-a concentrat pe acreditarea unei interpretări cât mai largi a acestor prevederi, care să golească de sens acțiunea comunitară în sfera salariilor minime; după cum vom vedea, această viziune nu a prevalat.

Mai mult,  statele în care salariile minime se stabilesc prin acorduri colective nu vor avea obligația să adopte un salariul minim stabilit prin lege.

Ambiția Comisiei (și a susținătorilor propuneri de Directivă) a fost ca, indiferent de regimul stabilirii salariilor minime, acestea să asigure un trai decent pentru angajații cei mai slab plătiți din Uniune și să elimine sărăcia în muncă, adică situația în care ei nu primesc un salariu suficient care să le permită să treacă peste pragul de sărăcie, deși muncesc cu normă întreagă. 

Articolele 4 și 5 ale viitoarei Directive sunt esențiale pentru a înțelege cum vor fi atinse obiectivele ei.

Articolul 4 urmărește promovarea negocierilor salariale colective. Statele trebuie să întărească capacitatea de negociere a partenerilor sociali, să se asigure că au informații suficiente pentru ca negocierile să se desfășoare de la egal la egal.  Ele trebuie și să asigure protecția pentru angajații și reprezentanții sindicatelor care doresc să participe la negocieri salariale, pentru ca ei să nu fie discriminați din acest motiv. De asemenea, statele trebuie să ia măsuri pentru ca sindicatele și organizațiile angajaților să fie create și să funcționeze independent, fără interferențe din partea unor ale agenți externi.

Plecând de la evidența că, în statele unde peste 80% dintre salarii sunt acoperite de acorduri colective, salariile minime tind să fie mai mari și că procentul muncitorilor plătiți cu salariul minim este semnificativ mai mic decât în statele unde există salariul minim stabilit prin lege, tot Articolul 4 obligă statele unde rata de acoperire a salariilor stabilite prin acord colectiv este de sub 80% să prezinte Comisiei un plan de acțiune cu termene și măsuri concrete prin care să fie sporită negocierea colectivă.

Cât privește statele în care există salarii minime legale, Articolul 5 le obligă să instituie proceduri pentru stabilirea lor, ținând cont de criterii clare, în așa fel încât cei care primesc salariul minim să aibă un standard de viață decent, să fie reduse sărăcia în muncă și diferențele de salarizare în funcție de gen și să fie promovate coeziunea și convergența socială.

Criteriile pe care le vor lua în considerare și ponderea lor relativă în formula de calcul a salariului minim vor fi stabilite de state, în funcție de condițiile social-economice, dar ele trebuie să le includă, în mod obligatoriu, pe cel puțin acestea 4:

  1. Puterea de cumpărare a salariului minim legal, ținând cont de costul vieții;
  2. Nivelul general al salariilor și distribuția lor;
  3. Rata de creștere a salariilor;
  4. Evoluția pe termen lung a productivității la nivel național.

Tot Articolul 5 cere statelor să folosească valori de referință atunci când evaluează adecvarea salariilor minime la un trai decent. Deși nu sunt anume impuse, textul articolului menționează, cu titlu de exemplu, valorile de 60% din salariul median brut sau 50% din salariul mediu brut, „utilizate în mod frecvent în plan internațional”.

Includerea acestor valori de referință în textul legislativ a fost o decizie disputată în negocierea Directivei, criticii susținând că se limitează astfel competența națională de stabilire a remunerațiilor garantată de Art. 153. Deși în formularea finală valorile de 60% din median și 50% din mediu sunt doar recomandate, e de așteptat ca menționarea lor să fie un argument solid în favoarea partenerilor sociali pentru creșterea salariilor minime naționale către aceste valori.  

Directiva privind salariile minime adecvate în UE este un proiect politic ambițios. Care vor fi implicațiile ei pentru România voi discuta într-un articol viitor.


[1] Pentru o privire istorică asupra implicațiilor și evoluției ideii privind salariul minim în statele europene vezi Wilson, G. R. Investigating the idea of a European Union minimum wage policy: a socio-legal perspective. (Leeds University 2018)  https://etheses.whiterose.ac.uk/22333/1/WILSON_GR_LAW_PhD_2018.pdf

[2] Pilonul european al drepturilor sociale în 20 de principii https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/economyworkspeople/jobsgrowthandinvestment/europeanpillarsocialrights/europeanpillarsocialrights-20-principles_ro#capitoluliicondiiidemuncechitabile

[3] Schulten T, Müller T. What’s in a name? From minimum wages to living wages in Europe. Transfer: European Review of Labour and Research. 2019;25(3):267-284. doi:10.1177/1024258919873989

[4] https://home.kpmg/xx/en/home/insights/2020/11/flashalert-2020-450.html

[5] https://www.expats.cz/czechnews/article/proposedeudirectiveonminimumwagesmeetswithsharplymixedreaction

https://www.economist.com/europe/2021/11/13/minimum-wage-maximum-rage

[6] Haydn Hammersley (01.12.2021). European Parliament agrees to continue work on the Minimum Wage Directive https://www.edffeph.org/europeanparliamentagreestocontinueworkontheminimumwagedirective/

[7] The Economist (13. 11. 2021) Minimum wage, maximum rage. https://www.economist.com/europe/2021/11/13/minimumwagemaximumrage

Nordic Labour Journal (25. 04. 2022) Nordics split as EU minimum wage proposal delayed http://www.nordiclabourjournal.org/nyheter/news-2022/article.2022-04-20.2480280789

[8] France 24 (10.12.2021) France’s Macron backs minimum wage law for EU. https://www.france24.com/en/tvshows/businessdaily/20211210-francesmacronbacksminimumwagelawforeu

2021 Portugal EU (18. 03. 2021). Portugal aims to safely guide the proposal for appropriate minimum wages to a successful conclusion. https://www.2021portugal.eu/en/portosocialsummit/news/portugalaimstosafelyguidetheproposalforappropriateminimumwagestoasuccessfulconclusion/

[9] Textul final este cel agreat în negocierile dintre Consiliu și Parlamentul European. El poate fi consultat aici: https://www.europarl.europa.eu/RegData/commissions/empl/lcag/2022/06-15/EMPL_LA(2022)004578_EN.pdf

[10] Schulten T and Lübker M (2019) WSI Minimum Wage Report 2019. WSI-Report No. 46e. Du¨sseldorf: WSI. https://www.boeckler.de/pdf/p_wsi_report_46e_2019.pdf

[11] Schulten T (2014) Contours of a European Minimum Wage Policy https://www.epsu.org/sites/default/files/article/files/Contours_of_a_Minimum_Wage_Policy_Schulten.pdf

[12] The Economist (13. 11. 2021) Minimum wage, maximum rage. https://www.economist.com/europe/2021/11/13/minimumwagemaximumrage

Schulten T, Müller T. (2019)What’s in a name? From minimum wages to living wages in Europe. Transfer: European Review of Labour and Research. 25(3):267-284. doi:10.1177/1024258919873989



Facebook

Se poate vedea viitorul într-o bezea?

Termenii „recompensă imediată” și„recompensă amânată” nu sunt incluși în dicționarele de specialitate de la noi. În Encyclopedia of Social Psychology editată de Roy F. Baumeister și Kathleen D. Vohs, termenul „Delay of gratification”, pe care l-am echivalat în limba română cu„recompensa amânată”, este definit astfel: „Rezistență la impulsul de a ...

O temă de cercetare: aroganța

Aflăm din presă că un ministru sau altul refuză invitația comisiilor parlamentare de a se prezenta pentru a da explicații. Nu este acesta un semn de aroganță? Liderii partidelor politice, când sunt intervievați în direct la Tv, nu spun ce opinie au în legătură cu o problemă de interes vital ...

Discursul de recepție în Academia Română, intitulat „Sociologia și visul României“, susținut de acad. Cătălin Zamfir

Înregistrarea video a discursului de recepție în Academia Română, intitulat „Sociologia și visul României“, susținut de acad. Cătălin Zamfir, Directorul Institutului de Cercetare a Calității Vieții. Răspunsul a fost oferit de acad. Victor Voicu, președintele Secției de științe medicale. Evenimentul s-a desfășurat marți, 25 octombrie 2022, ora 10:00, în Aula ...

Un model societal în criză!

Auzim cuvântul criză la tot pasul. Șoferii de taxi, acești veritabili experți ai gândirii cotidiene, vecinii și pritenii, toți sunt preocupați de criză. La nivel discursului politic, criza a devenit o amenințare permanentă. Experții și cercetătorii încearcă să contureze domeniile de manifestare a crizei. Criza este climaterică, ecologică, medicalâ, energeticâ, ...

Interviu Flavius Mihalache – România rurală în noul capitalism: 1990-2020

Stănescu, Iulian, & Mihalache, Flavius (Eds.). (2022). „România rurală în noul capitalism: 1990-2020”, Pro Universitaria. Volumul colectiv România rurală în noul capitalism: 1990-2020 a fost coordonat de Flavius Mihalache alături de Iulian Stănescu şi reprezintă rezultatul muncii echipei formate din membri cercetători științifici ai Institutului de Cercetare a Calității Vieții, ai ...

Slum-urile și urbanismul neoliberal: Reflecții asupra unei cercetări de teren

În ultima săptămâna din octombrie s-a stins Mike Davis, un bine-cunoscut teoretician și istoric al orașelor, în special al celor americane. Printre cărțile sale de succes se numără Planet of Slums, Urban Involution and the Informal Working Class (2006). În această carte, Davis demonstrează cu date cantitative și calitative că ...

Lansarea volumului omagial ”In memoriam Cornel Constantinescu, un sociolog pentru comunitate”

Joi, 10 noiembrie, la initiativa Facultății de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie din cadrul Universității din Pitești a avut loc lansarea volumului omagial ”In memoriam Cornel Constantinescu, un sociolog pentru comunitate”, apărut recent la Editura ProUniversitaria.  La eveniment au participat cadre didactice din învățământul universitar și preuniversitar, colegi și ...

Compasiunea, emoție distinctă?

Cercetările referitoare la compasiune, în principal psihosociologice, se focalizează pe rolul compasiunii în relațiile interpersonale și pe expresia compasiunii, ca emoție distinctă, universală, împărtășită de antropoidele umane. Nu manifestăm compasiune – spre exemplu – când aflăm că o persoană, din neglijență, adormind cu țigara aprinsă în pat, și-a dat foc ...