Romania Sociala logo
Menu

Disputa dintre ”globaliști” și ”suveraniști”

autor:   27 January 2023  

Paradigma globalistă s-a dezvoltat în contextul ideologiei neoliberale. În centrul acestei ideologii stă un model de economie. Economia de piață depășește rapid granițele naționale, devenind o economie mondială. Națiunile/grupurile etnice își pierd rapid consistența, făcând loc unei societăți globale. Diferențele dintre actualele țări se estompează. Desigur, diferențe vor exista, dar ele nu sunt între țări, ci între actorii economici, în funcție de capacitatea și motivarea lor pentru performanță.

Acum trei ani, un student care nu susținea această viziune nu avea șanse să ia o notă de trecere. Dar dacă el ar da examen azi? Nu există o singură lume, ci mai multe lumi, cristalizate în jurul marilor puteri, chiar aflate în competiție politică și economică, chiar pe pragul conflictelor militare.

Paradigma suveranistă se fundează pe o evidență empirică: țările sunt purtătoare ale intereselor economice și politice ale comunităților lor. Actorii economici au o coloratură națională vizibilă. Statele, cu instrumentele lor politice, susțin economia lor, iar actorii economici, chiar dacă nu au o ideologie “naționalistă”, clar mizează pe suportul politic.

Uniunea Europeană ne oferă un caz excelent pentru clarificarea acestei dileme. De la începutul înființării sale, UE a avut obiectivul promovării a ceea ce eu aș numi o “globalizare locală”, europeană. Era evident că “mica” Europă, divizată în multitudinea țărilor sale, nu avea șanse competitive în lumea actuală.

Când Uniunea Europeană s-a înființat, lumea era divizată în două mari lumi, lumea capitalistă și lumea socialistă. Rapid, mulțimea celorlalte țări “în dezvoltare” nu se recunoșteau politic și economic în cele două lumi aflate în conflict, și au căutat coagularea într-o lume a lor, “lumea a treia”. Modelul celor trei lumi, capitalism, socialism și lumea a treia (sau, cum se mai defineau ele, țările “neangajate”) a dispărut în 1989 odată cu căderea sistemului socialist. A existat o nouă lume globalizată? Evident, nu. Uniunea Europeană a avut o mare grijă de a clarifica granițele și de a ține la închiderea sa. Lumea continuă însă să fie divizată. Istoria post-1989 a confirmat această temere. În ultimul an, divizarea lumii a ajuns chiar la marginea unui nou război mondial. Lumea actuală este departe de a fi globală: lumea Occidentală, centrată pe marea putere americană, Rusia și China. Dar restul lumii? Vechea “lume a treia” a fost, trei decenii, confuză, dar pare că își caută și ea o nouă identitate. Dacă șocul Ucrainei se va încheia nu printr-un război mondial, lumea post-Ucraina nu va fi o nouă lume omogenă, ci o lume puternic divizată.

Să ne întoarcem la cazul UE. Cele trei decenii post-1989 UE au fost dominate de visul unei globalizări locale: o Europă în curs rapid de globalizare prin omogenizare. O Europă a națiunilor, dar primul pas este omogenizarea ei economică și politică. Bruxelles-ul a devenit centrul politic al UE. Criza economică actuală a trezit însă Europa din visul ei care s-a dovedit cam naiv: după 30 de ani, Europa riscă să meargă spre o nouă divizare internă. Cazul României și Bulgariei este clar: politica integrării europene riscă să fixeze cel puțin aceste două țări în subdezvoltare. Cazul Shengen, o problemă care părea minoră, a trezit conflictele de interese. A apărut primul caz de conflict între țări în Uniunea Europeană. Austria promovează o politică anti-România șocantă. E doar un caz ciudat? Ei bine, Olanda a devenit clar că și ea are ceva cu România. Marile țări europene, Germania și Franța, nu par să susțină România în acest conflict. Și Suedia, care conduce în această perioadă Uniunea Europeană, face un pas înapoi. E doar o neînțelegere politică? România se trezește și constată că în noua Europă, ea este supusă unor noi forme de exploatare. Austria vrea pădurile, Olanda vrea porturile, iar România mai are încă multe alte oportunități tentante. Vă rog, poftiți! Visul unei Uniuni Europene omogene, din țări în curs de topire prin co-dezvoltare, se confruntă cu explozia de interese naționale.

Era de așteptat să apară și o criză a procesului de integrare de tip Bruxelles. Noua birocrație s-a dovedit a avea o legitimitate discutabilă, care prezintă și ea corupții uluitoare, cu efecte dezastroase pentru țări ca România.

România a făcut timp de 33 de ani o eroare pe care o plătim acum. A avut iluzia că am intrat într-o Uniune Europeană binevoitoare și suportivă. Interesele naționale au fost tratate ca o reminiscență a trecutului. Să sperăm că ne-am trezit. Lumea actuală este un spațiu în care țările, beneficiind firește de oportunitățile de cooperare, își promovează interesele lor și trebuie să înțelegem că dacă nu ne susținem interesele noastre, nimeni nu o va face.



Facebook

Sociologia literaturii în anii `80. O discuție cu Mihai Dinu Gheorghiu.

1. În prefața la Economia bunurilor simbolice a lui Bourdieu pe care ați tradus-o și publicat-o în 1986 (la editura Meridiane)  erați deja preocupat de receptarea discursului sociologic în sfera culturii „artistice”. Era o atitudine generată de situația din cultura românească a epocii sau un ecou al scrierilor lui Bourdieu ...

Alegeri haotice : noiembrie 2024. Nevroze și anomalii colective

Între normalitate și patologie  Și dacă am încerca să brodăm o serie de lecturi posibile despre turul întâi din campania electorală/noiembrie 2024 ? Ne-am gândit la o lectură comunicațională, în care să interpelăm interacțiuni și iritante în comunicare, în contextul de campanie electorală.  Și începem cu contextul. El a fost taxat de analiști ...

O discuție cu profesor Zoltan Rostas: incursiune „optzecistă” în lumea sociologilor interbelici

1. Domnule profesor, astăzi sunteți recunoscut ca autor de succes a numeroase cărți de istorie orală. Cum a ajuns să vă preocupe, în anii ’80, acest domeniu? Am invocat deseori momentul Congresul Internațional de Științe Istorice din 1980, dar rădăcinile le găsesc în apariția neîncrederii în sociologia cantitativistă, care a ajuns ...

Discuție cu un sociolog al științei din România anilor ` 80, profesorul american  Vasile Pirău[1]

1.       Dragă Vasile Pirău, ce făceai în 1987 ? Cum evolua pe atunci cariera ta ? Era apropierea unui filosof (prin formație) de sociologie, una de conjunctură sau avea radăcini intelectuale mai adânci ?  Când mă gândesc la anii dinainte de 1990 (anul când am plecat la studii in SUA), mi ...

DEZBATERE DE CARTE – Cătălin ZAMFIR, România în criză, Editura Academiei Române, București, 2023.

DEZBATERE DE CARTE Cătălin ZAMFIR, România în criză, Editura Academiei Române, București, 2023. Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice Departamentul de Sociologie, Asistență Socială și Resurse Umane 31 octombrie 2024 Dezbatere România în crizăDownload

Detectarea egoismului propriu și a egoismului altora

Este posibil ca, în anumite situații, comportamentul egoisit să fie bun și în alte situații să fie rău. Abraham Maslow Ne-am obișnuit să catalogăm egoismul ca fiind o caracteristică de personalitate negativă iar opusul său, altruismul, ca o virtute. În realitate, lucrurile nu stau chiar așa. În acord cu rezultatele cercetărilor moderne din ...

Nostalgia, o emoție dulce-amăruie

Nostalgia consolidează relațiile sociale. Tim Wildschut Ne este dor de cineva drag ce nu mai este printre noi, ne este dor de părinții care s-au stins, de prietenii care nu mai sunt, de iubita sau iubitul care ne-a părăsit, sau de anii tinereții, de un eveniment fericit din trecut. Psihologii numesc o ...

Interviu cu Tudorel-Constantin Rusu, autorul volumului „Ethos, Pathos și Logos. Resurse ale oratoriei clasice în discursul pastoral”

Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător (COACH-USV) din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava este unul din cele opt centre de orientare în cariera de cercetător înființate la nivelul celor opt Regiuni de Dezvoltare ale României și susținute prin programul PNRR. Acesta deservește Regiunea de ...