Romania Sociala logo
Menu

E bună lumea în care trăim? Fii liniștit, justiția e independentă

autor:   17 April 2019  

Cătălin Zamfir

Cred că e momentul să ne punem o întrebare care, la prima vedere, ar părea ciudată: vrem să trăim într-o lume dominată mai mult de moralitate sau de justiție?

Evenimentele din ultimul timp m-au pus pe gânduri. Cred că se schimbă ceva în fundamentele lumii: o trecere de la morală, centrată pe înțelepciunea și responsabilitatea fiecărei persoane față de colectivitate,la o lume dominată de o justiție care nu mai este a oamenilor, ci a juriștilor și a sistemului juridic.

Moralitatea este ghidul vieții în care suntem educați. În jurul nostru este un complex sistem de valori și norme morale. Morala o găsești mai puțin în cărți și destul de puțin și în legi. Ea este în ”aerul” vieții sociale. O viziune despre ce e moral și ce nu, în propria ta conștiință și în așteptările celorlalți oameni. Morala este fundamentul înțelepciunii noastre. Dar dacă cineva încalcă morala? Nu există un sistem clar de sancțiune. Sunt mai mult ”mustrările de conștiință” și reacțiile celorlalți. E vorba de prestigiul tău: ești o persoană de încredere sau nu.

Înțelepciunea este exercitarea libertății de decizie, dirijată de rațiune și de conștiința morală. Propria conștiință este judecătorul moral. Înțelepciunea este o datorie, o responsabilitate. Îmi fac datoria pentru societatea în care trăiesc fiind înțelept.

Justiția.Ca o reacție la limitele capacității de a stabili norme morale pentru toate situațiile și totodată datorită autorității difuze de implementare a normelor morale a apărut justiția. Un complex de norme pentru fiecare situație, dreptul, și o instituție care stabilește adevărul juridic și sancțiunile.

Pentru mine, în viața cotidiană, morala era suficientă. Justiția a fost ceva depărtat, mai mult pentru reglarea unor probleme tehnice sau foarte grave, furt, crimă sau pentru investirea cu autoritate a contractelor. Deci depărtată de viața mea cotidiană. Am considerat că e suficient dacă mă comport moral responsabil  și rațional.

Justiția este firește absolut necesară. Dar e tot mai clar că sunt și unele aspecte ale sistemului juridic ca instituție de control social ar trebui analizate cu atenție.

S-a introdus o instanță, justiția, care ia decizii asupra vieții mele și stabilește ce este bine și ce e rău în locul meu. Mi s-a anulat astfel dreptul meu de a judeca și a stabili adevărul, de a fi ”înțelept” și responsabil.

Dar dacă consider că deciziile justiției nu sunt drepte ? Mi se spune: nici o problemă, dacă o instanță nu ia o decizie corectă, poți merge mai departe. Sunt maimulte instanțe. Și, ”până la urmă”, cu siguranță, se va face dreptate.  Riscul este că intri într-un proces de lungă durată, cu mari costuri financiare și psihice. Și, să fim serioși. Există o garanție că justiția va stabili ”până la urmă” cu certitudine ”adevărul”? Faptul că un judecător formulează o sentință, iar altul o alta îmi produce incertitudine. Aseară la televizor, un jurist, în judecata căruia am încredere sută la sută, a spus un lucru care m-a cutremurat. În fața unui proces, nu poți fi niciodată sigur care va fi verdictul. Înțeleptul moral, sigur de adevărul său, este înlocuit cu o persoană impredictibilă juridic.Mai mult. În ultimul timp au explodat în opinia publică cazuri de corupție în justiția, de verdicte care încalcă legea, neglijență, incompetență, promovarea unor interese particulare. Deci nu e vorba doar de ”nevinovate” erori corectabile în proces.

Mă deranjează însă chiar formularea ”până la urmă”: adică mâine, săptămâna viitoare, după 5 sau 10 ani ? Chiar în ipoteza că mi se va face dreptate, cum va fi viața mea ”până la urmă”? Dacă intri în justiție, chiar dacă ai dreptate, viața ta va fi foarte grea. Costul umaneste mult prea mare.

Justiția trebuie să fie independentă

Se afirmă obsesiv în ultimul timp. Formularea, fără precizări, nu o pot accepta. În lumea reală nu există independență completă. Justiția este o parte a organizării societății și stă într-o relație de interdependență cu alte părți ale societății. Interdependența este liantul socialului.

Este justiția deasupra societății ?  Complet liberă, asupra căreia nu putem avea nici un control, deși ia decizii care ne afectează viața ? Ar fi absurd să credem că sistemul juridic, în ansamblul său, este absolut independent. Parlamentul stabilește sistemul de legi și configurația instituțiilor juridice. Colectivitatea are dreptul de a evalua funcționarea justiției. Sesizează problemele acesteia și cere corecții. Judecătorul, nu pentru o decizie anumită, ci pentru cum aplică legea este responsabil în fața comunității. Există și inspecția judiciară care până acum nu prea și-a făcut datoria.

E drept, principiul independenței justiției este vechi și nimeni nu-l contestă când se referă la un aspect special, dar și acesta cu precizări. Când analizează un caz și ia o decizie, judecătorul trebuie să fie complet independent. Judecătorul este liber în deciziile sale, dar responsabil. Trebuie să răspundă de corectitudinea actului său juridic. Corupția, incompetența, prostia anulează independența. Nu pot accepta că proștii și corupții să aibă libertatea de a decide asupra mea. Să ne imaginăm când judecătorul se prezintă în fața lui Dumnezeu. Va invoca el principiul independenței justiției pentru a pretinde că judecata ”de apoi” nu se aplică la el ? În acest caz ar trebui să modificăm biblia.

În ultimii ani au explodat grave abuzuri juridice. Multe procese intentate fără probe, utilizate ca instrumente ale luptei politice sau personale. Multe, până  ”la urmă”, adică după mulți ani, s-au încheiat cu ”achitare”. Este șocant: pe de o parte cei care au suferit ani de zile de procese neîntemeiate, pe de altă parte autorii abuzurilor de putere juridică complet nesancționați sau sancționați mai mult simbolic. Chiar discutarea publică a faptelor de abuz din justiție este contestată de unii juriști și oameni politici pe motiv că astfel s-ar afecta ”independența justiției”.

Ne putem întreba dacă ”justiția independentă”  este o ideologie care justifică tentativa unei noi dictaturi asupra societății.

În ce societate vrem să trăim, mai multă justiție sau mai multă morală?

Am impresia că intrăm într-o lume dominată tot mai mult de ”justiție” și tot mai puțin de ”morală”. Avem din ce în ce mai puțin încredere în morală, dar asta nu înseamnă că avem mai multă încredere în justiție. Îmi este teamă că intrăm într-o profundă criză a încrederii. Responsabilitatea mea morală este înlocuită cufrica și incertitudinea față de funcționarea justiției. Eu pot să mă consider moral. Dar nu mai sunt sigur ce va decide justiția în ce mă privește. Și mai mult. De judecata mea morală nu pot scăpa. Dar de judecata justiției pot scăpa cu avocați și, eventual, cu mulți bani.

Suntem într-un proces de creștere rapidă a birocrației. Și birocrația este instrumentul preferat al justiției rău intenționate. Totul se face cu o mulțime de hârtii și trebuie să înveți logica alcătuirii hârtiilor, nu  de rezolvarea responsabilă a problemelor.  Se creează impresia că nu mai e nevoie de morala rațională și responsabilă, ci de hârtii ”corect” alcătuite. Și ne pândesc funcționari care ”scormonesc” doar ca să găsească vinovății. Riscul de a începe să trăim nu într-o lume sigură a moralității asumate, ci a unei birocrații iraționale, condusă de o justiție care nu mai este a noastră.

Morala este un ghid sigur al vieții. Justiția generează nesiguranță: dacă nu știu ce va decide justiția, cum să încerc să mă comport corect ?

Lumea pe care riscăm să o construim va fi populată de un nou tip uman: nu personalități morale responsabile, care țin la prestigiul lor, ci birocrați fără opinii, pe care le schimbă în funcție de context. Există riscul de a deveni un alt tip de personalitate: o persoană confuză și cronic incertă de cum o instituție va decide în ceea ce o privește. 

Societatea actuală se caracterizează printr-o stare de dezechilibru, tot mai multîn favoarea justiției și cu o atenție tot mai mică acordată moralei.

Eu cred că nu e nevoie de mai multă justiție. Poate chiar de mai puțină justiție, dar de o justiție de calitate, curățată de birocrație; eliminarea surselor de corupție și incompetență. Dar, decisiv, va trebui să susținem o nouă ofensivă a moralității. Esențial este promovarea unor proceduri care combină morala cu justiția. Trebuie să ne concentrăm efortul de a promova personalități care țin de prestigiul lor moral. Cred că ne confruntăm cu o nouă îngrijorare: așa zisa luptă împotriva corupției a inițiat o nouă formă de dictatură a sistemului ”independent” de justiție asupra populației. Cu siguranță avem nevoie de o reformă morală care va pune și justiția într-o nouă perspectivă



Facebook

Cum am vazut eu “la țară și în provincie” în Romania 2019. O privire de orășean, curioasă ca a unui sociolog

Un sat din România. Nimic mai simplu, aparent. Un sat din România, Oltenia, spre Târgu Jiu. Oltenia de sub munte, cum mi-a placut mie să dau o denumire zonei. De altfel, superbă. O zonă bogată, cu tot ce-i trebuie, aș putea spune: pășuni, păduri, ape, luncă, munți, obiective turistice spectaculoase, șosea, drumuri laterale ...

Independența va trebui recucerită ?

Contaminat de frenezia mass-media focalizată pe Summit-ul de la Sibiu, unde Guvernul a alocat toate sumele la concurenţa cererii de finanţare, am constatat că vechile mele temeri eurosceptice nu mai au nici un suport: România s-a europenizat complet, din moment ce, în numele pluralismului social postdecembrist, s-au diversificat şi nostalgicii, în nostalgici după sărbătorirea Independenţei ...

Restricţionarea publicării rezultatelor sondajelor preelectorale şi ale sondajelor la ieşirea de la urne: de ce?

La 26 mai a.c., electoratul din România este chemat la urne pentru alegerea europarlamentarilor. Tot la 26 mai, persoanele cu drept de vot au posibilitatea să se pronunţe dacă sunt de acord sau nu sunt de acord cu cele două întrebări ale referendumului:  1) Sunteţi de acord cu interzicerea amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni ...

Inaugurarea Centrului cultural „Dimitrie Gusti” la Cornova, Republica Moldova

Azi, 6 mai, la Cornova, în „cel mai cercetat sat de la Atlantic până la Pacific”, a fost inaugurat oficial noul Centru cultural ”Dimitrie Gusti”. Construcția lui a început pe timpul Guvernului Filat și s-a terminat acum două săptămâini, pe timpul Guvernului Filip. Finisarea acestui lăcaș cultural este una din ...

Mass-media şi sondajele de opinie publică: derapaje

Profesorul de mass-media şi comunicare Jesper Strömbäck de la Mittuniversitet (Suedia) a puns o întrebare de interes teoretic: când publică rezultatele sondajelor de opinie publică, mass-media reflectă sau influenţează opinia publică? Analizând numeroase studii din literatura de specialitate, Jesper Strömbäck a ajuns la următoarele concluzii: 1) Termenul de „opinie publică”, fiind un concept ...

Mărturii: Laboratorul de sociologie al Universităţii din Bucureşti

În anul 1970, eu şi Maria Voinea am fost repartizaţi la Laborator; comisia de repartiţii l-a avut ca preşedinte pe H. H. Stahl. Tot cu noi, în 1970, a venit la această unitate de cercetare, Ion Mihail Popescu, licenţiat în drept şi în filosofie, fost deţinut politic. El ne povestea, ...

Un film nu despre România

Week-end. Aleg să mă uit la un film. Din întâmplare: Ziarul. O atmosferă de redacţie. Un ziar independent, pe cât se poate. Redactori de toate felurile. Unii vor să-şi facă meseria. Alţii au afacerile lor. Dar toţi beau de sting. Femeile întrec pe bărbaţi. Explodează o afacere. Implicat un mare om de afaceri, un tip ...

România: marea dezbinare

Sunt dezbinați românii sau oamenii politici? Circulă ideea că trăim într-o societate paranoică: nu mai putem discuta raţional şi cu o anumită detaşare; preferăm invective în locul argumentelor. Se spune tot mai insistent: noi românii suntem dezbinaţi. Aceasta e marea noastră problemă. Deci, românii sunt scindaţi în două „jumătăţi” între care ...