Suceava, Editura Alexandria Pubishing House, 2018 (243 p.)

Profesorul Septimiu Chelcea revine în atenția publicului cu o lectură care surpinde încă din titlu. Elogiu plictiselii este botezul unei cărți serioase în care este propusă o autopsiere a gândirii de masă cu efecte asupra individului. Diagnosticul arată cât de slabi suntem în fața fluxului de mentalități și prejudecăți sociale și că omul secolului XXI suferă de o uitare cronică, reacționând ca o păpușă automată la comenzile unei puteri invizibile. În cuvintele din prefață autorul dezvăluie scopul cărții: „Îmi place să cred că eseurile cuprinse în acest volum vor zdruncina prejudecățile bazate pe bunul simț, făcând loc enunțurilor științifice”. Lectura este plăcută iar autorul menține un nivel maxim de atractivitate într-o lume a datelor statistice și a cifrelor. În primul capitol reiese de ce plictiseala nu este doar un sentiment negativ. Plictiseala este un concept care merită redefinit în spațiul psihosociologiei, merit care îi revine exclusiv autorului. Dar ce este plictiseala? Este doar specific umană? „Oare primatele se plictisesc? Dar caii sau găinile?” Este dificil să chestionăm lumea animalelor, deși există mulți indicatori care ar putea răspunde cumva. În literatura de specialitate „plictiseala este o stare emoțională aversivă și dezactivată în care individul simte că timpul trece prea lent și își pierde interesul, sensul și angajarea în activitățile curente”. În al doilea capitol, autorul invită la o dezbatere onestă despre fericirea mundană. Profesorul propune un concept interesant: „triunghiul fericirii” care include: satisfacția cu viața, afecte pozitive și afecte negative. Obținem astfel o geometrie a fericirii omenești expusă într-un triunghi isoscel. Psihosociologia fericirii în literatura românească este destul de săracă, dar a fost salvată de contribuția științifică a doi specialiști: Elena Zamfir și Cătălin Zamfir. În capitolul despre gelozie întrezărim chipul unui „monstru cu ochi verzi-gălbui”, cum spunea Shakespeare în Comedia erorilor (1592). Gelozia este patima care a măcinat istoria umanității, inspirând în același timp cele mai frumoase idile scrise de geniile literare. Autorul depășește cu inspirație cadrul teoretic al definițiilor intrând într-o dezbatere socratică în care apar și aspecte pozitive: „Fapt este că, uneori gelozia protejează cuplurile de infidelitate și că gelozia sporește iubirea”. Este deci gelozia doar un păcat? Mă întreb în continuarea gândurilor lăsate de profesor dacă nu judecăm cu prea multă înverșunare un comportament natural. Există și ceva bun în cutia Pandorei? E rău să-ți exprimi gelozia dacă iubești sau este mai rău să nu iubești și să nu simți gelozie? Capitolul dedicat memoriei este un alt deliciu al subiectelor tratate. Aici descoperim o lume raportată la cultura individualistă specifică lumii vestice, înțelegând de ce cultura colectivistă poate forma un om altruist cu impact asupra memoriei personale și de ce omul aparține mai degrabă colectivității decât individualității. Formarea personalității depinde foarte mult de arealul acestui raport subtil și fără o reflecție personală, omul este prins într-o horă lipsită de originalitate. Deconstrucția self-ului dezvăluie un univers al constructelor care îndepărtează șansa omului de a fi liber. Într-un alt capitol autorul critică asemănarea dintre chip și caracter, o prejudecată demontată de autor prin exemple grăitoare: „(…) de la animal la om: nasul butucănos ca botul boului constituie un semn de lenevie, nasul cu nările depărtate, ca ale porcului, trădează prostia, nasul proeminent ca un cioc de corb, exprimă imprudența etc.” Cu toate că fizionomia criminalului expus de Cesare Lombroso și asemănarea sa cu anumite fenotipuri specifice au fost de mult timp contrazise, aceleași idei au continuat să supraviețuiască la nivelul cunoașterii comune. Pledoaria împotriva fiziognomoniei a continuat, la fel și greșelile regretabile în lumea politică contemporană, unde președinți de stat ca Donal Trump confundă portretul teroristului cu chipul oricărui musulman. „Asaltul publicității stradale sălbatice” este un alt capitol de excepție în care sunt descrise efectele nocive ale standardizării asupra educației tinerelor generații. Bucureștiul este inundat de o publicitate lipsită de bun gust, uneori violentă și abuzivă prin prezența sa pe orice stâlp al străzii. Efectul Afrodita este un alt capitol care abordează atractivitatea fizică în raport cu discriminarea. Probabil că imaginea digitalizată a corpului uman și obsesia pentru corp sunt cauzele care denotă o evaluare deformată a individului. Fascinația pentru corpul perfect nu corespunde cu idealul omului frumos. Sexualitatea, o temă tratată în psihanaliză, a devenit „fructul oprit” care reglementează sistemul raporturilor sociale până la cel mai înalt nivel. Discriminarea pozitivă versus cea negativă, alături de alte forme de discriminare sunt efectele unor prejudecăți refulate în interiorul unor lumi dominate de confuzie și lipsă de informație. Raporturile dintre căsătorie și inteligență, dezordine și creativitate sunt alte teme provocatoare. Nu întotdeauna ordinea duce la creativitate și nici dezordinea la lipsa de imaginație. Problema religiozității în Europa în relația dintre credință și inteligență este o temă incitantă. Autorul aduce în discuție câteva cercetări interesante. În Germania, spre exemplu, 40% din populație nu crede în Dumnezeu în comparație cu România, unde sunt doar 8%. Un alt aspect ar fi IQ-ul per țară, care este mai ridicat în țările dezvoltate. Există oare o legătură directă în toate acestea? Autorul ne sugerează că da. Credințele la români, problema staturii individului și a identității naționale sunt ultimele subiecte și capitole care închid cu succes șirul elegant al unor dezbateri cu miez. Bogăția argumentelor și a cercetărilor lasă loc liber concluziilor pentru cititor. Cartea este o lucrare de prim rang, care depășește placiditatea limbajului științific. Pentru că nu fac publicitate vă mărturisesc un secret: am citit multe cărți bune, iar pe cele mai bune le-am recitit. Elogiu plictiselii invită la relectura necesară aprofundării gândirii și comportamentului uman dincolo de stereotipii.