Romania Sociala logo
Menu

Elogiu plictiselii Eseuri psihosociologice

autor:   7 August 2018  

Sebastian Fitzek

Suceava, Editura Alexandria Pubishing House, 2018 (243 p.)

Profesorul Septimiu Chelcea revine în atenția publicului cu o lectură care surpinde încă din titlu. Elogiu plictiselii este botezul unei cărți serioase în care este propusă o autopsiere a gândirii de masă cu efecte asupra individului. Diagnosticul arată cât de slabi suntem în fața fluxului de mentalități și prejudecăți sociale și că omul secolului XXI suferă de o uitare cronică, reacționând ca o păpușă automată la comenzile unei puteri invizibile. În cuvintele din prefață autorul dezvăluie scopul cărții: „Îmi place să cred că eseurile cuprinse în acest volum vor zdruncina prejudecățile bazate pe bunul simț, făcând loc enunțurilor științifice”. Lectura este plăcută iar autorul menține un nivel maxim de atractivitate într-o lume a datelor statistice și a cifrelor. În primul capitol reiese de ce plictiseala nu este doar un sentiment negativ. Plictiseala este un concept care merită redefinit în spațiul psihosociologiei, merit care îi revine exclusiv autorului. Dar ce este plictiseala? Este doar specific umană? „Oare primatele se plictisesc? Dar caii sau găinile?” Este dificil să chestionăm lumea animalelor, deși există mulți indicatori care ar putea răspunde cumva. În literatura de specialitate „plictiseala este o stare emoțională aversivă și dezactivată în care individul simte că timpul trece prea lent și își pierde interesul, sensul și angajarea în activitățile curente”. În al doilea capitol, autorul invită la o dezbatere onestă despre fericirea mundană. Profesorul propune un concept interesant: „triunghiul fericirii” care include: satisfacția cu viața, afecte pozitive și afecte negative. Obținem astfel o geometrie a fericirii omenești expusă într-un triunghi isoscel. Psihosociologia fericirii în literatura românească este destul de săracă, dar a fost salvată de contribuția științifică a doi specialiști: Elena Zamfir și Cătălin Zamfir. În capitolul despre gelozie întrezărim chipul unui „monstru cu ochi verzi-gălbui”, cum spunea Shakespeare în Comedia erorilor (1592). Gelozia este patima care a măcinat istoria umanității, inspirând în același timp cele mai frumoase idile scrise de geniile literare. Autorul depășește cu inspirație cadrul teoretic al definițiilor intrând într-o dezbatere socratică în care apar și aspecte pozitive: „Fapt este că, uneori gelozia protejează cuplurile de infidelitate și că gelozia sporește iubirea”. Este deci gelozia doar un păcat? Mă întreb în continuarea gândurilor lăsate de profesor dacă nu judecăm cu prea multă înverșunare un comportament natural. Există și ceva bun în cutia Pandorei? E rău să-ți exprimi gelozia dacă iubești sau este mai rău să nu iubești și să nu simți gelozie? Capitolul dedicat memoriei este un alt deliciu al subiectelor tratate. Aici descoperim o lume raportată la cultura individualistă specifică lumii vestice, înțelegând de ce cultura colectivistă poate forma un om altruist cu impact asupra memoriei personale și de ce omul aparține mai degrabă colectivității decât individualității. Formarea personalității depinde foarte mult de arealul acestui raport subtil și fără o reflecție personală, omul este prins într-o horă lipsită de originalitate. Deconstrucția self-ului dezvăluie un univers al constructelor care îndepărtează șansa omului de a fi liber. Într-un alt capitol autorul critică asemănarea dintre chip și caracter, o prejudecată demontată de autor prin exemple grăitoare: „(…) de la animal la om: nasul butucănos ca botul boului constituie un semn de lenevie, nasul cu nările depărtate, ca ale porcului, trădează prostia, nasul proeminent ca un cioc de corb, exprimă imprudența etc.” Cu toate că fizionomia criminalului expus de Cesare Lombroso și asemănarea sa cu anumite fenotipuri specifice au fost de mult timp contrazise, aceleași idei au continuat să supraviețuiască la nivelul cunoașterii comune. Pledoaria împotriva fiziognomoniei a continuat, la fel și greșelile regretabile în lumea politică contemporană, unde președinți de stat ca Donal Trump confundă portretul teroristului cu chipul oricărui musulman. „Asaltul publicității stradale sălbatice” este un alt capitol de excepție în care sunt descrise efectele nocive ale standardizării asupra educației tinerelor generații. Bucureștiul este inundat de o publicitate lipsită de bun gust, uneori violentă și abuzivă prin prezența sa pe orice stâlp al străzii. Efectul Afrodita este un alt capitol care abordează atractivitatea fizică în raport cu discriminarea. Probabil că imaginea digitalizată a corpului uman și obsesia pentru corp sunt cauzele care denotă o evaluare deformată a individului. Fascinația pentru corpul perfect nu corespunde cu idealul omului frumos. Sexualitatea, o temă tratată în psihanaliză, a devenit „fructul oprit” care reglementează sistemul raporturilor sociale până la cel mai înalt nivel. Discriminarea pozitivă versus cea negativă, alături de alte forme de discriminare sunt efectele unor prejudecăți refulate în interiorul unor lumi dominate de confuzie și lipsă de informație. Raporturile dintre căsătorie și inteligență, dezordine și creativitate sunt alte teme provocatoare. Nu întotdeauna ordinea duce la creativitate și nici dezordinea la lipsa de imaginație. Problema religiozității în Europa în relația dintre credință și inteligență este o temă incitantă. Autorul aduce în discuție câteva cercetări interesante. În Germania, spre exemplu, 40% din populație nu crede în Dumnezeu în comparație cu România, unde sunt doar 8%. Un alt aspect ar fi IQ-ul per țară, care este mai ridicat în țările dezvoltate. Există oare o legătură directă în toate acestea? Autorul ne sugerează că da. Credințele la români, problema staturii individului și a identității naționale sunt ultimele subiecte și capitole care închid cu succes șirul elegant al unor dezbateri cu miez. Bogăția argumentelor și a cercetărilor lasă loc liber concluziilor pentru cititor. Cartea este o lucrare de prim rang, care depășește placiditatea limbajului științific. Pentru că nu fac publicitate vă mărturisesc un secret: am citit multe cărți bune, iar pe cele mai bune le-am recitit. Elogiu plictiselii invită la relectura necesară aprofundării gândirii și comportamentului uman dincolo de stereotipii.



Facebook

Apariții editoriale: Irina Nastasă-Matei, Zoltán Rostás (coord.) (2020) Rediscovering Eastern-European Universities

Ne face plăcere să anunțăm apariția în toamna anului 2020 a volumelor Dimitrie Gusti, Bibliografia receptării, coordonat de Zoltán Rostás, Editura Universității din București, 2020 (493 pagin) și Rediscovering Eastern-European Universities. Perpectives from the interwar period, co-coordonat de Irina Nastasă-Matei și Zoltan Rostas, Editura ProUniversitaria, 2020 (278 pagini). Volumul Rediscovering Eastern-European Universities. ...

Starea socială a României: tranziție și post-tranziție

Am fost solicitat să particip la Volumul IX al Istoriei României al Academiei Române cu două capitole: Starea socială a României în perioada socialistă și Starea socială a României în tranziție și post-tranziție. Despre perioada de după 1989 s-a scris mult, dar analize globale sunt foarte rare. E o perioadă foarte ...

Apariție editorială: Septimiu Chelcea – OPINIA publică. Persuasiune, propagandă, manipulare

Ne face plăcere să anunțăm publicarea lucrării profesorului Septimiu Chelcea OPINIA publică. Persuasiune, propagandă, manipulare, apărută la Editura Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion C. Brătianu” (București, 2020, 424 de pagini). Cartea include două părți. În prima parte este analizată opinia publică. Cele cinci capitole (Opinia publică: o perspectivă ...

Semnalăm apariția volumului 18, Nr. 2, 2020 al revistei Sociologie Românească

Semnalăm apariția volumului 18, Nr. 2, 2020 al revistei Sociologie Românească, Asociația Română de Sociologie, Expert Projects, Iași. Revista a fost înfiinţată în 1936 de reputatul sociolog român Dimitrie Gusti, membru al Academiei Române din anul 1919 și președinte al Academiei Române (1944-1946). Revista a fost desfiinţată în 1946 de regimul comunist ...

Sociologia românească și sociologia occidentală

România s-a gândit mereu pe sine ca o parte a societății occidentale. România, o societate occidentală, dar în curs de dezvoltare, de lichidare a decalajul față de modelul occidental. Această viziune se regăsește, însă doar parțial, și în relația sociologiei românești cu sociologia occidentală. Cu un decalaj doar de câteva decenii, ...

O boală veche : filoxenia

În urmă cu peste un secol și jumătate, gazetarul Mihai Eminescu, umilit peste măsură de temenelele autorităților românești din Acel timp, față de un Occident care suferea de complexe de superioritate (glazurate de megalomanie egolatră) cu nimic diferite de cele de astăzi, făcând un succint examen al etiologiei lipsei de ...

Interviu cu Iuliana Precupețu, coordonatoarea proiectului AMASE finanțat de Norway Grants și UEFISCDI

Iuliana Precupețu, cercetător științific I în cadrul Institutului de Cercetare a Calității Vieții, Academia Română, este coordonatoarea proiectului  AMASE A multidimensional approach to social exclusion in later life – health consequences for ageing populations finanțat de Norway Grants și UEFISCDI pentru perioada 1.09.2020–31.08.2023. Buna ziua si felicitări pentru câștigarea proiectului! Cum ...

Opțiuni politice în fața alegerilor din decembrie

Urmează, posibil, alegerile. Cum se prezintă partidele, ce propun ele electoratului ? La ce ne așteptăm noi, alegătorii ? România e de mult timp în criză. Sistemul nostru politic se confruntă acum, înainte de alegeri, cu o criză medicală care pare a sintetiza fondul profund al crizei României din ultima perioadă. ...