Romania Sociala logo
Menu

Exploatarea sexuală criminală: o problemă globală a României (1)

autor:   10 September 2019  

Sunt două posibilități ca o problemă socială gravă

să rămână netratată: să fie ignorată sau

natura ei să fie definită greșit. 

În ultima lună a izbucnit în atenția publică problema traficului de ființe vii.

La început, a apărut ca o problemă punctuală într-o comunitate: două fete adolescente au dispărut. Pe baza unor informații, o persoană, Dincă, este acuzată: le-a răpit și se pare că le-a ucis. Arderea probabilă a celor două fete a șocat prin brutalitatea sa. ”Criminalul” a mărturisit că el a fost autorul. Părea să fie o problemă la limita între crimă socială și patologie psihică și, prin pedepsirea autorului, problema părea că va fi închisă.

Au apărut și reacții liniștitoare. Ce, asta e o problemă ? Fata probabil a fugit cu un băiat. Nu e în regulă, dar ce să facem. Așa sunt ele, fetele.

Dar lucrurile s-au complicat. Nu s-au găsit cadavrele. Criminalul a mărturisit că corpurile au fost incinerate și de aceea nu pot fi găsite. Dar a fost tulburătoare întrebarea: incinerarea corpurilor biologice este mult mai complicată decât se zice. Asta se putea realizată de criminal cu mijloacele sale fără să rămână orice urmă ?

Rapid, de la o problemă individual-patologică s-a extins la suspiciunea unei probleme sociale. Au apărut informații că era în comunitate o practică socială de exploatare sexuală a fetelor, mai ales a adolescentelor. De ce chiar la Caracal? Timid se lansează și un alt factor: prostituția stimulată de cererea soldaților străini din zonă. La această ”activitate” participau oameni de afaceri, persoane din sistemul administrației publice și, cel mai grav, din poliție și procuratură. Autorul presupus al celor două crime făcea parte din respectivul grup. Concluzia logică: de fapt cel puțin dispariția celor două fete era o parte a unui sistem de  exploatare sexuală, de răpire și vânzare criminală, locală și internațională. Deci o întreagă rețea.

Imediat, problema ia dimensiuni explozive. Nu e un caz individual, ci o rețea socială. Și nu s-a întâmplat numai la Caracal, ci apar public informații că de ani de zile rețele criminale similare s-au consolidat și în alte zone ale țării. 

Opinia publică a fost impresionată și pentru că nu era vorba doar de prostituție, destul de tolerată în diferite grade și forme, ci de răpire a copiilor, fete și băieți, exploatare a minorilor, integrare cu violență a acestora în sistemul criminal de exploatare sexuală.

Opinia publică este surprinsă și de reacția sistemului public. Procuratura și poliția știau de acest fenomen, dar au manifestat o toleranță greu de explicat. Mai mult, sunt cazuri de participare a unor polițiști, se pare și procurori, la asemenea sisteme criminale în calitate de „beneficiari”.

Comunitatea este șocată: cum a fost posibil ? De mai bine de o lună acest caz a ocupat atenția îngrozită a României. Și el este departe de a fi clarificat cu toate ramificațiile sale.

Rezonanța socială a cazului a fost amplificată de explozia  unui alt caz doar cu o lună înainte, în aceeași comunitate, care a tulburat opinia publică: adopția internațională a unei fetițe de 8 ani, Simona. Întreaga procedură a adopției părea a fi încălcat multe norme legale și morale, din acest motiv suspectată de a fi un alt caz de vânzare internațională.

Pe mine mă îngrijorează și un alt aspect. Exploatarea sexuală criminală a copiilor (dar de ce nu și a adulților ?) este tratată doar ca o problemă juridică, presupunându-se că intervenția sistemului juridic este suficientă. Cum putem explica faptul că nimeni nu s-a gândit că și sistemul public de protecție a copilului are o responsabilitate în această problemă ?

Dar factorul politic nu este îngrijorat de gravitatea acestei probleme ? Politic, e ca și cum ea nu există. Datele internaționale prezintă România ca una dintre țările cele mai importante exportatoare de ”carne vie”: internațional „se știe”, dar național se ignoră. Niciunui parlamentar nu i-a venit prin minte să o pună în discuția Parlamentului ca o problemă gravă a României.

Ce este grav este nivelul ”minor” la care problema traficului de ființe vii este plasată: e o problemă regretabilă, dar a unor persoane, da, jenant și a unor persoane din administrația publică, chiar a unor comunități. Dar nu este o problemă a României.

Eu cred că trebuie să căutăm o cauză mai profundă a acestei situații, în însăși arhitectura sistemului valorilor care guvernează funcționarea societății românești actuale. Strategia tranziției românești conține o incoerență valorică structurală. Pe de o parte, în istoria recentă România a aderat la toate convențiile internaționale cu privire la drepturile omului. În 2005 România chiar a semnat Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane. Ei și ? Simple semnături pe hârtii. Dar drepturile omului, în afara Constituției, după câte știu nu sunt incluse în forme funcționale în documentele politice și juridice. 

Paradoxal, întreaga strategiei tranziției în România a incorporat în viziunea sa o altă orientare valorică, cu alte priorități: reforme structurale, în centrul cărora a stat privatizarea rapidă cu orice preț, realizate cu costuri sociale considerate ca inevitabile și deci ignorate. Starea socială este considerată la un minim doar pentru a fi evitate exploziile sociale. În întreaga politică a tranziției masa societății a fost sistematic ignorată. Nu sunt locuri de muncă ? Să migreze. Sunt salarii mici ? Veți să blocați economia. Sunt fete ”exportate” ? Familiile să aibă mai multă grijă. Nu este întâmplător că victimele traficului de ființe umane sunt selectate din zonele cele mai sărace, marginale: din localitățile rurale și urbane sărace. 

O singură concluzie: întreaga tranziție a României s-a caracterizat printr-o neglijare cronică a celor mai multe probleme grav e ale societății românești, multe dintre ele aflate în agravare. Se invocă ”resursele publice sunt limitate”. Și deci discutarea lor publică excesivă produce frustrare colectivă.  E adevărat, dar doar în condițiile pasivității. Evaluarea continuă a problemelor sociale este un mecanism de activizare. Conștientizarea la nivelul colectiv mobilizează, crește eficiența tratării lor și scade costul.

Care este responsabilitatea noastră a sociologilor în contextul actual ? Să punem analiza problemelor sociale ale țării ca o prioritate.

[1] ”Problemele sociale” reprezintă una dintre temele cele mai importante ale sociologiei. Teoria problemelor sociale poate fi găsită expusă sintetic în Cătălin Zamfir și Simona Stănescu (coord.), Enciclopedia dezvoltării sociale, Polirom, 2007, p.455-464



Facebook

Geopolitica în clar obscur

Prima etapă pentru a lichida un popor este de a-i șterge memoria.  Distrugeți cărțile, cultura și istoria sa. Apoi faceți în așa fel să se scrie alte cărți, fabricați o altă cultură, inventați o altă istorie. Și astfel această națiune va începe să uite ceea ce a fost.  Lupta omului împotriva puterii ...

O discuție cu prof. univ.  Livia Popescu (Dordea) pe marginea unui articol publicat în 1981

Livia, ai publicat în 1981 un articol  despre preferințele de lectură ale adolescenților dintr-un centru de reeducare. Ce te-a făcut ca în anii când în România se edifica de zor „societatea socialistă multilateral dezvoltată”  să te apleci ca cercetător asupra unui grup social marginal ? După primul an și jumătate de ...

Bilanțul unui serial

În perioada  aprilie 2024 –  martie 2025 am publicat pe site-ul  www.romaniasociala.ro un număr de 10 interviuri cu tot atâția componenți ai unei generații de sociologi care s-a format prin studii de specialitate absolvite în anii `70 ai secolului trecut[1]. În fapt, intervalul deceniului menționat acoperă mai puțin decât cei ...

Destin și o viață de om – Constantin Schifirneț

România Socială vă prezintă volumul "Destin și o viață de om" al profesorului și cercetătorului Constantin Schifirneț, apărut la Editura Universității de Vest din Timișoara, în 2024. Acest volum este o incursiune autobiografică ce îmbină experiențele personale ale autorului cu analiza contextelor culturale, sociale și politice ale epocilor pe care le-a ...

Interviu cu Elena-Otilia ȚÎROIU despre volumul: Cultura organizațională din mediul școlar și comportamentul social al elevilor, Craiova: Editura Beladi, 2025

Vă rog să vă prezentați pe scurt, stimată doamnă Elena-Otilia ȚÎROIU.  Sunt profesor învățământ primar, absolventă a Școlii Normale ,,Carol I” Câmpulung, județul Argeș (Liceul Pedagogic), cu o vechime de 32 de ani în învățământul românesc, participând pas cu pas din anul 1993 la toate transformările care au avut loc în ...

Învățământul profesional și economia în România. De ce sistemul dual este o soluție limitată?

Introducere: într-un sistem de învățământ cu pierderi foarte mari, formarea inițială profesională poate fi soluția. Conform statisticilor disponibile și deja bine cunoscute, România suferă de eșecuri și pierderi cronice ale sistemului de învățământ, pierderi care se repercutează asupra multor dimensiuni ale vieții noastre economice, sociale și politice, inclusiv asupra stabilității democratice. ...

Elitele politice la rotativa istoriei. Alegerile din 2024 – revista de științe politice Polis nr. 1 din 2025

În urmă cu 30 de ani, revista de științe politice Polis dedica un întreg număr rolului jucat de elitele politice și intelectuale în societate (Polis nr. 4/1995). În editorialul Întoarcerea conceptelor din exil, Călin Anastasiu scria despre contaminarea ideologică a științelor sociale în perioada comunistă și despre interzicerea conceptului sociologic ...

Religie, actori religioși şi practici religioase în rândul romilor din România

După 1989 numeroase apariții editoriale academice au vizat și problematica unuia dintre celei mai numeroase grupuri etnice minoritare din România – populația romă.  Chiar dacă cercetările despre romi au fost abordate din perspective trans- și interdisciplinare, încă sunt subiecte care atrag cititori, atât cei specialiști, cât și publicul profan. Volumul ...