Romania Sociala logo
Menu

„Femei în noapte”. Lumea în care am intrat

autor:   1 April 2020  

Ieri am văzut un film serial, Women in Night. De regulă filmele mă relaxează și aproape le uit. Acesta a fost o excepție. M-a tulburat cum rar mi se întâmplă. La terminarea filmului m-am simțit bolnav. Fragmente ale filmului m-au obsedat toată noaptea. 

O agenție olandeză: se aranja participarea unui grup de fete la o serată. Oameni bogați și miniștri, personalități politice și publice. Plata fetelor era foarte tentantă:   2 500 Euro pentru fiecare fată, la care se poate adăuga și „extra”. De fiecare dată, fetele sunt întrebate: sunt sigure că vor să participe ? Desigur. Un sistem de servicii libere de piață: cerere și ofertă. Muzică, băutură foarte fină. Se formau cupluri care din când în când se retrăgeau. O atmosferă plăcută. 

Stai. Parcă ceva nu e chiar în regulă. În minte îmi vine ce s-a întâmplat acum un an la Caracal, care a ocupat mass-media până la explozia CORONA-19. Un scandal: dispar două fete. Minore. Nu prea există date despre cum și unde. Mizerie. Se presupune că au fost ucise și un „bădăran”, surprinzător, declară că le-a ucis. De regulă, criminalul nu recunoaște, chiar în ciuda evidenței. Criminalul nostru recunoaște senin. Colaborează la reconstituire. Dar multe lucruri nu se leagă. Apare ipoteza că de fapt fetele nu au fost ucise, ci traficate: carne vie exportată în Italia. Nu era o surpriză. Sunt multe fete traficate de bande mafiote în Italia, Franța, Germani. Toată lumea le vede „pe stradă”. Nimeni nu se întreabă. Sunt minore sau majore. Sunt „liber profesioniste” sau „exploatate cu forța” ? Noi, publicul, ne indignăm, dar degeaba. Dispariția ultimei fete. Procurorul și polițiștii nu par a fi foarte interesați. Au stat o noapte întreagă la poarta „criminalului” și au intrat doar dimineața. „Nu puteau să deranjeze.” Dar fata pare a fi fost ucisă și trupul incinerat în acea noapte. Sau a fost traficată. Un an se fac multe cercetări. Jenante prin lipsa lor de tragere de inimă. Din când în când, și la televizor, se șoptește: ei, e o situație mult mai largă; nu e întâmplător că în acest orășel sărac se întâmplă. Se sugerează că este și un adevărat bordel legat de o platformă militară. Câteva fete, majore de astă dată, sugerează la televizor că, da, și ele, cu bani … Se pare că toată lumea știe, dar nu se discută; doar procuratura și poliția habar nu au. 

În România, cred, dar nu sunt sigur, prostituția nu este legală. Cred că nici în Italia, cel puțin în formele mafiote. Când polițiștii au fost întrebați, zâmbesc dând din umeri. 

Dar UE ? Nu cred că e vreo reglementare „europeană” în această privință. Sunt afirmate cu putere drepturile omului. Desigur, în România „nu sunt respectate”. De mult timp în Olanda prostituția este legală, după câte știu: le vezi aproape goale în vitrine. Nu știu cum este reglementată acum prostituția în Olanda în contextul drepturilor omului. O văd însă pe viu în filmul Femeile în Noapte.

Revin la film. La început părea că lucrurile sunt „normale”. Profesionistele sexului, vesele, bine îmbrăcate și generos recompensate. Din când în când sunt incluse însă în film și câteva situații din altă lume, lumea „de jos”. Vreo 15 fete speriate, prost îmbrăcate, păzite de paznici cu puști. De unde sunt aceste fete ? Se pare că din „Estul” noii UE. Apare în treacăt și o explicație: sunt poloneze. Patronul, înainte de a le prelua, le inspectează: asta, în fine, asta are vânătăi. Ei, nu, nicio problemă, trece. Bine, le iau pe toate. Prețul e stabilit. Dau mâna. Și fetele sunt preluate de înarmați. Nu mai sunt „liberele profesioniste” întrebate dacă acceptă sau nu. 

Dar vesele „profesioniste” ? Să vedem mai departe. Într-o atmosferă sofisticată, fetele sunt expuse pe o platformă „consumatorilor”. Primul este invitat Domnul Ministru. Alege și împreună cu fata indicată pleacă. Urmează marele om bogat. Examinează, alege, și pleacă împreună. Ce se întâmplă după ? Presupunem cu toți. Ei, nu e chiar așa. Oamenii bogați sunt sofisticați. O fată „începătoare” a fost ales de marele bogătaș. Acesta se așeză pe un fotoliu: dezbracă-te. Vin 3 flăcăi și fac sex cu ea. Nu vedem cum se întâmplă, dar ”tare”, cum îi place privitorului. Evident, fata nu e întrebată dacă e de acord sau nu. 

În finalul filmului, trei fete sunt duse „undeva” la bogatul nostru. Între timp am înțeles că este și șeful unei mari mafii criminale. Alege tot pe fata începătoare dinainte. Face semn cu mâna; dezbracă-te. Bogatul-mafiot nu pare a nu fi făcut sex nici de această dată. Nu se știe ce s-a întâmplat în acea noapte.  Dimineața, breakfast. Fata noastră are o figură surprinzător de nenorocită. Colegele ei se pregătesc de plecare și vor să o ia. Plângând, fata refuză. Bâlbâie ceva: nu, nu poate să plece, trebuie să rămână. Nu mai e fata liberă și veselă dinainte. Nu sunt date explicații.

Gândind mai bine, sunt șocat: să privim comerțul cu sex din perspectiva drepturilor omului care ocupă locul central al politicii UE. Să nu mai vorbim de cele 15 poloneze. Sau de românce. Dar ”profesionistele libere” ? O fată din acest grupă de profesioniști întreabă dacă nu semnează contractul de muncă. În contractul de muncă sunt incluse datoriile, beneficiile, dar și reguli de „protecție a muncii”. Dreptul la muncă asigură și respectul demnității umane. Sistemul serviciilor sexuale pare că se află în afara Europei. Aici protecția muncii nu este menționată în niciun fel. De fapt, după plecarea profesionistei noastre, patroana agenției rupe ostentativ contractul. 

Final. Mă așteptam, pentru liniștea mea de spectator, filmul să ofere un ”bun” sfârșit: șefa agenției de servicii sexuale să-și facă un proces de conștiință, să abandoneze profesia pe care o practicase până acum și să revină la soțul ei, persoană corectă, purtător de cuvânt al primarului. Soțul îndrăgostit de soția sa o acceptă. Dar surpriză: ea continuă profesia ei, alături de soțul, fost onest, dar între timp mânjit și el de diferite chestii. Chiar și figura de persoană onestă a primarului, în final, înțelegem că are și el un „trecut” de care este șantajat. 

Filmul e plin de lucruri oribile. Concluzia filmului: asta e lumea; viața, așa cum e, va continua la fel. Nu am văzut un film asemănător în 1989. Îl văd însă azi, în 2020.



Facebook

Semnal editorial: Sociologie Românească nr. 1/2024

Semnalăm publicarea online a numărului 1/2024 al Revistei Sociologie Românească. Din cuprins: Studii / Studies From “At Risk” to “Dangerous” People. The Roma Between Development Policies and Practices of ExpulsionIonuț Marian Anghel Exploring the Gendered Dynamics of Work and Family Life. A Secondary Descriptive Analysis in the Romanian ContextMaria Simionescu (Vlăsceanu) Răspunsuri la criza ocupării. Transformări ...

Începuturi ale sociologiei medicale în anii `80.  O discuție cu sociolog Florica Bătrîn

Dragă Flori, ce făceai în anii `70 – `80  ca sociolog ? Din câte-mi amintesc, în anii respectivi, sociologia de la noi era preocupată de probleme precum integrarea, eficiența, mobilitatea socială. Ca absolvent al promoției’75, specizalizat în sociologia educatiei și culturii, am avut șansa de a găsi în oferta săracă de ...

In memoriam Constantin (Telu) Stoiciu

Constantin (Telu) Stoiciu este un mare prieten al nostru. Realizăm acum la despărțire că termenul de prieten este insuficient pentru a exprima consistența sentimentelor. El este, timp de 60 de ani, chiar dacă uneori a stat mai aproape sau mai departe, o parte importantă a vieții noastre. Este și va rămâne un mare ...

Speranța de viață după Pandemie. Spectaculoasa recuperare

Introducere În luna septembrie a anului trecut am publicat la Contributors un articol dedicat speranței de viață în țara noastră [1]. Se dorea a fi un răspuns la o întrebare firească asupra modului în care speranța de viață urma să se redreseze după declinul apreciabil din anii 2020 și 2021 provocat de imprevizibila Pandemie ...

Un interviu care rămâne actual peste vreme: prof. univ. Elisabeta Bostan în dialog cu Revista Teatru despre spectacol și universul copilăriei (1974)

Prof. Univ. Dr., Cercetător Principal ICCV, Elena Zamfir  Doresc să aduc în fața cititorilor noștri un interviu al doamnei profesor univ. Elisabeta Bostan de acum 50 de ani acordat Revistei Teatru. Cuvintele sunt de prisos în a introduce o valoare inestimabilă a culturii și a cinematografiei românești când vorbim de doamna profesor ...

Concursul Euroviziune 2024. Nemo și Codul

Nemo este cântărețul câștigător din mai 2024 la Euroviziune. Acum o saptămînă. Iar Cod este titlul cântecului câștigător. Nu știu ce va spune critica muzicală din Romania despre performanța artistică și muzicală a cântărețului Nemo. În ce ne privește am avea câteva întrebări sociologice, la cald. Cuvântul Nemo. Iată un cuvânt ...

Impactul social al tehnologiilor imersive

Sursa: https://www.ici.ro Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București[1] a organizat recent un webinar pe tema „Viitorul tehnologiilor imersive în România” cu scopul de a reuni reprezentanți ai mediului academic, antreprenori din sectorul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, reprezentanți ai autorităților publice cu rol de reglementare și de a aduce în ...

Sociologie și policalificare în industrie. Pe marginea unui articol publicat în 1984. Discuție între Sorin Mitulescu și Ion Tița Călin

Introducere: O generație de sociologi: texte din anii `80 Cine ești dumneata, domnule Ion Tița-Călin? În anul 1975, am absolvit Facultatea de Filosofie, secția Sociologie, cu media generală 9,50. Primisem recomandarea să lucrez într-un institut de cercetare științifică, dar la repartizarea în producție, am optat pentru postul de sociolog din Șantierul Naval Constanța ...