Romania Sociala logo
Menu

Gina Stoiciu, Exilul : Viața în fragmente, Polirom , 2014.

autor:   13 November 2019  

Avatar

De ce scriu exilul? Poate pentru că vreau să îl ințeleg. Poate pentru că vreau să las o dovadă a existenței exilului și a existenței mele . Sunt cuvintele testament ale autoarei, Gina Stoiciu, care pune exilul canadian în cuvinte, 30 de ani mai târziu. Exilul ca și emigrația se povestesc atunci cand te simți vindecat. Cand te simți vindecat? Fiecare iși are timpul vindecării lui. Exilul nu este unul singur. Fiecare plecat iși are exilul lui. Uneori mai dureros, alteori mai triumfător. 

Gina Stoiciu, o exilată a regimului comunist, a trăit in Canada din 1982, mai precis de pe 10 martie 1982. Exilul are intotdeauna o dată fixă. Exilatul iși inventează o altă viață, viață de exilat. Autoarea, doctor în filosofia culturii, pleca în exil de pe poziția de cercetător la Centrul de Cercetări Sociologice al Academiei.  In Canada a fost profesoară titulară în Departamentul de comunicare al Universității din Quebec la Montreal. In ultimii ani, pe lângă lucrările de specialitate publicate în Canada a scris două cărți în limba română.  După « Exilul : Viața în fragmente ». publicată la Editura Polirom, în 2014, Gina Stoiciu a scos recent cea de-a doua carte « Individul Contemporan » , publicată la Cluj, editura Limes.  

Despre ce scrie autoarea? Despre  marile teme ale exilului : plecarea în lume, speranța de mai bine, Lumea Nouă, șocurile, obstacolele, dramele, reușitele. Scrie despre Canada, despre Québec și despre Montréal, despre oamenii exilului ei, care fac parte din povestea de astăzi a exilului. Oameni cu care ai trăit exilul, l-ai disecat, l-ai discutat, te-ai supărat pe el, l-ai invinuit de tot ce nu merge în viața ta. Exilul nu-l poți trăi singur. 

Cum scrie autoarea? In primul rând, scrie dintr-un exil trăit, exilul personal. Scrie într-o peniță de cercetător serios, de profesor universitar, de filosof format în România, de sociolog și specialist în comunicații în Canada. Il scrie târziu, după mai bine de treizeci de ani. Lectura cărții pare ușoară la prima vedere. Fraza este justă, curge și  te invită să te oprești aproape după fiecare punct. Să te oprești, să ridici ochii din carte și să reflectezi la ce spune autoarea : ești străin în țara în care ai venit și străin în țara din care ai plecat; țara din care ai plecat nu îti mai aparține, iar țara în care ai venit nu iți apartine .

Amintirile autoarei, povestite cu modestie și aparentă detașare emotională, sunt « in vrac ».  Exilul începe, spune Gina Stoiciu,  acum cand vreau sa-l pun in cuvinte . Si devine o poveste care nu-mi mai apartine.  Si tot ea spune că undeva, cumva și candva exilul s-a spart în fragmente. Dupa 1990, Gina Stoiciu a început un dute-vino continuu între România și Canada.  Când România a devenit posibilă, când cortina de fier a căzut, Gina Stoiciu începe să-și re-trăiască țara călătorind în fiecare an până când, într-o zi, s-a produs reîntoarcerea definitivă. Exilatul, se pare, nu pleacă pentru totdeauna. Pentru o reîntoarcere, spune autoarea, este nevoie de trei ingrediente : un context românesc în care cei plecați să fie doriți, dorința celor plecați să revină în țara și sentimentul datoriei de a se întoarce. A găsit Gina Stoiciu cele trei ingrediente ? Cu siguranță ne va povesti într-o zi întoarcerea poate ca o viață in fragmente.

Autoarea ne plimbă cu generozitatea intelectualului care a cunoscut, înteles și predat într-un cadru universitar interculturalismul quebechez pe care il definiște cam așa : Nimeni nu mi-a cerut să renunț la rădăcinile mele culturale, nimeni nu mi-a cerut să plec în țara mea și nici nu mi-a dictat ce trebuie să gândesc și să spun.

Nu lipsesc nici paginile de istorie a Canadei. Ne-am fi așteptat, poate,  la câteva pagini de istorie povestită cronologic. Dar nu este așa. Gina Stoiciu ne povestește istoria Canadei ca o piesă în patru acte : Noua Franță, au sosit englezii, Dominionul Canada și Québecul devine țară. Nu datele istorice o preocupă, ci înțelegerea acestei țări din perspectivă istorică, politică, socială, economică și culturală.  Gina este sociolog, iar analiza pe care o face asupra unei societăți pe care a mestecat-o în toate sensurile merită toată atenția. Canada este o țară de imigrație, nu cu imigrație. Concepul de țară de imigrație se regăsește în multe din lucrările de specialitate publicate de Gina Stoiciu și apare citat în multe teze de doctorat care au ca subiect emigrarea, imigrarea, integrarea. Autoarea face o radiografie a modului cum iși trăiește integrarea imigrantul care vine aici. Care îi sunt neînțelegerile, obstacolele, fricile, cum arată zidurile pe care le întâlnește în drumul lui.  

Metafora integrării este un tren în mers, spune autoarea,  care oprește în stații pentru a măsura drumul către destinație. Cartea « Exilul : Viata in fragmente » abundă în metafore. Metafora pare a fi pentru Gina camuflarea emoției profunde. Acolo unde cuvintele ar durea, autoarea folosește o metaforă sau te trimite la o cartea, un autor. 

In ultima parte a cărții, autoarea vorbește despre întoarcere ca despre o enigmă. Nu despre întoarcerea ei, despre întoarceri. Cum pune în cuvinte întoarcerea? Cheamă la bară cinci autori : Milan Kundera, Andrei Makine, Dany Laferrière, Amin Maalouf si Constantin Stoiciu. Incearcă prin scrisul lor să-ți înteleaga și să-și deseneze emoțional propria întoarcere. Din exil și din emigrație nu te mai întorci singur. Te întorci cu un alt destin, destin fericit sau mai puțin fericit. Gina Stoiciu este un exilat care și-a reușit  exilul. O spune indirect…pentru mine starea de bine este legată de realizările profesionale, de recunoașterea socială, de independența financiară, de sentimentul libertații academice, de politețea oamenilor și de curățenie, de lipsa spiritului de mahala.

« Exilul Viata în fragmente » acest eseu autobiografic scris cu o lucidă sensibilitate dar cu o profunzime care doare pe alocuri, are curajul să vorbească despre exil, despre viața în fragmente. Analiza exilului nu este facută într-o cheie a suferinței, a durerilor provocate de plecarea forțată, a obligație de a alege o țară despre care nu știai mai nimic, a neputinței de a reveni cand vrei în țara ta. Pentru cei plecati, dar și pentru cei rămași, cartea Ginei Stoiciu ar putea fi o invitație blandă  la înțelegere. Plecarea, că e exil, că e migrație voluntară, se cere înțeleasă din interior. Si cum poate fi inteleasă altfel decât citind povestea unui exilat! Despre Canada, despre plecările în Canada se știe foarte puțin. Canada pare o țară pe care o trăiești, fără să ai răgazul să o povestești. Autoarea noastră și-a luat timpul să ne povestească Canada exilului personal. 

Pentru Gina Stoiciu,  exilul  este aventură, este drum.




Facebook

O poveste de succes sau un pod prea îndepărtat?

Fără îndoială, decizia  de majorare a deficitului public cu 15,5 miliarde lei (1,5% din PIB) în perioada care a mai rămas până la sfârșitul acestui an reprezintă cea mai mediatizată decizie a noului executiv. Evident, majorarea deficitului bugetului public de la 28,8 miliarde lei (2,8% din PIB), acest nivel fiind atins la sfârșitul lunii ...

Un test pentru viziunea politică a celor doi candidaţi pentru preşedinţie

Peste 10 zile vor fi alegerile prezidenţiale. Alegătorii se aşteaptă ca cei doi candidaţi din turul doi să-şi clarifice viziunile politice pe care vor să le promoveze. Constituţia cere ca preşedintele să nu aibă angajare politică, dar e normal să aibă o viziune politică. Noi, alegătorii, suntem îndreptăţiţi să ştim ce viziuni politice au ...

România deleuziană. Fragmentul XXXIV, despre „Despre democrație în America” ( Tocqueville) într-o citire postmodernă. Lecturi posibile (V)

Tocqueville, autorul: Miza demersului nostru constă în intenția de a-l redescoperi pe Tocqueville, prin „redescoperire” înțelegând ceea ce Foucault enunță ca fiind efortul de a scoate la lumină „efectele analogiei sau de izomorfism care, pornind de la formele actuale ale cunoaşterii,  fac perceptibilă o figură care a devenit neclară sau ...

Publicistică sociologică la Târgul de Carte Gaudeamus

Târgul de Carte Gaudeamus Ediția a XXVI-a se va desfășura în Pavilionul B2 Romexpo, București, în perioada 20-24 noiembrie 2019. Organizatori sunt Radio România și Reading Program. Dl. Oltea Şerban-Pârâu se ocupă de Management Consultant din partea Radio Romania Media Cultural Centre, iar dl. Vladimir Epstein este Honorary Director. Printre evenimentele ...

Transhumanța, altfel….

Un om, căruia îi cam  plăcea să umble în lung și în lat pentru a se convinge dacă astronomii și fizicienii au avut/sau nu, dreptate atunci când au lansat , în circuitul științific, ideea că pământul ar fi rotund (!?), pre numele său Nea Alecu, a poposit  de vreo cinci ani  în zona Cotroceniului, ...

Conferința națională cu participare internațională „Devianță și criminalitate. Evoluție, tendinţe și perspective” „DECRET” – ediția 5/2019

În perioada 14-15 noiembrie 2019 a fost organizată de către Facultatea de Științe Economce, Juridice și Administrative, Universitatea „George Bacovia” din Bacău a cincea ediție a conferinței naționale cu participare internațională „DECRET – Devianță și criminalitate. Evoluție, tendințe și perspective”. Conferința s-a bucurat de o amplă susținere din partea instituțiilor ...

O falsă avertizare și minunații ei propagandiști

După cum este cunoscut, România a înregistrat în perioada 2010 – 2018 o creștere economică în termeni reali de 35,1%. Nota bene, aceast nivel al creșterii produsului intern brut (PIB) a fost depășit în UE 28 doar de Irlanda (68%) și de Malta (58%). (1) În acest context, în presa din România și din străinătate ...

Cu cine să votez pe 10 noiembrie? Hai să vedem

Peste câteva zile vor fi alegeri pentru Președinte. Sunt mai mulți candidați. Ca sociolog, neafiliat politic, sunt obișnuit mai întâi să analizez. Nu am citit cu atenție discursurile candidaților, dar cred că, în virtutea poziției lor, ei vor tinde să prefere un discurs electoral destul de predictibil. Primul lucru care trebuie examinat: relația candidaților cu ...