Romania Sociala logo
Menu

Gina Stoiciu, Exilul : Viața în fragmente, Polirom , 2014.

autor:   13 November 2019  

De ce scriu exilul? Poate pentru că vreau să îl ințeleg. Poate pentru că vreau să las o dovadă a existenței exilului și a existenței mele . Sunt cuvintele testament ale autoarei, Gina Stoiciu, care pune exilul canadian în cuvinte, 30 de ani mai târziu. Exilul ca și emigrația se povestesc atunci cand te simți vindecat. Cand te simți vindecat? Fiecare iși are timpul vindecării lui. Exilul nu este unul singur. Fiecare plecat iși are exilul lui. Uneori mai dureros, alteori mai triumfător. 

Gina Stoiciu, o exilată a regimului comunist, a trăit in Canada din 1982, mai precis de pe 10 martie 1982. Exilul are intotdeauna o dată fixă. Exilatul iși inventează o altă viață, viață de exilat. Autoarea, doctor în filosofia culturii, pleca în exil de pe poziția de cercetător la Centrul de Cercetări Sociologice al Academiei.  In Canada a fost profesoară titulară în Departamentul de comunicare al Universității din Quebec la Montreal. In ultimii ani, pe lângă lucrările de specialitate publicate în Canada a scris două cărți în limba română.  După « Exilul : Viața în fragmente ». publicată la Editura Polirom, în 2014, Gina Stoiciu a scos recent cea de-a doua carte « Individul Contemporan » , publicată la Cluj, editura Limes.  

Despre ce scrie autoarea? Despre  marile teme ale exilului : plecarea în lume, speranța de mai bine, Lumea Nouă, șocurile, obstacolele, dramele, reușitele. Scrie despre Canada, despre Québec și despre Montréal, despre oamenii exilului ei, care fac parte din povestea de astăzi a exilului. Oameni cu care ai trăit exilul, l-ai disecat, l-ai discutat, te-ai supărat pe el, l-ai invinuit de tot ce nu merge în viața ta. Exilul nu-l poți trăi singur. 

Cum scrie autoarea? In primul rând, scrie dintr-un exil trăit, exilul personal. Scrie într-o peniță de cercetător serios, de profesor universitar, de filosof format în România, de sociolog și specialist în comunicații în Canada. Il scrie târziu, după mai bine de treizeci de ani. Lectura cărții pare ușoară la prima vedere. Fraza este justă, curge și  te invită să te oprești aproape după fiecare punct. Să te oprești, să ridici ochii din carte și să reflectezi la ce spune autoarea : ești străin în țara în care ai venit și străin în țara din care ai plecat; țara din care ai plecat nu îti mai aparține, iar țara în care ai venit nu iți apartine .

Amintirile autoarei, povestite cu modestie și aparentă detașare emotională, sunt « in vrac ».  Exilul începe, spune Gina Stoiciu,  acum cand vreau sa-l pun in cuvinte . Si devine o poveste care nu-mi mai apartine.  Si tot ea spune că undeva, cumva și candva exilul s-a spart în fragmente. Dupa 1990, Gina Stoiciu a început un dute-vino continuu între România și Canada.  Când România a devenit posibilă, când cortina de fier a căzut, Gina Stoiciu începe să-și re-trăiască țara călătorind în fiecare an până când, într-o zi, s-a produs reîntoarcerea definitivă. Exilatul, se pare, nu pleacă pentru totdeauna. Pentru o reîntoarcere, spune autoarea, este nevoie de trei ingrediente : un context românesc în care cei plecați să fie doriți, dorința celor plecați să revină în țara și sentimentul datoriei de a se întoarce. A găsit Gina Stoiciu cele trei ingrediente ? Cu siguranță ne va povesti într-o zi întoarcerea poate ca o viață in fragmente.

Autoarea ne plimbă cu generozitatea intelectualului care a cunoscut, înteles și predat într-un cadru universitar interculturalismul quebechez pe care il definiște cam așa : Nimeni nu mi-a cerut să renunț la rădăcinile mele culturale, nimeni nu mi-a cerut să plec în țara mea și nici nu mi-a dictat ce trebuie să gândesc și să spun.

Nu lipsesc nici paginile de istorie a Canadei. Ne-am fi așteptat, poate,  la câteva pagini de istorie povestită cronologic. Dar nu este așa. Gina Stoiciu ne povestește istoria Canadei ca o piesă în patru acte : Noua Franță, au sosit englezii, Dominionul Canada și Québecul devine țară. Nu datele istorice o preocupă, ci înțelegerea acestei țări din perspectivă istorică, politică, socială, economică și culturală.  Gina este sociolog, iar analiza pe care o face asupra unei societăți pe care a mestecat-o în toate sensurile merită toată atenția. Canada este o țară de imigrație, nu cu imigrație. Concepul de țară de imigrație se regăsește în multe din lucrările de specialitate publicate de Gina Stoiciu și apare citat în multe teze de doctorat care au ca subiect emigrarea, imigrarea, integrarea. Autoarea face o radiografie a modului cum iși trăiește integrarea imigrantul care vine aici. Care îi sunt neînțelegerile, obstacolele, fricile, cum arată zidurile pe care le întâlnește în drumul lui.  

Metafora integrării este un tren în mers, spune autoarea,  care oprește în stații pentru a măsura drumul către destinație. Cartea « Exilul : Viata in fragmente » abundă în metafore. Metafora pare a fi pentru Gina camuflarea emoției profunde. Acolo unde cuvintele ar durea, autoarea folosește o metaforă sau te trimite la o cartea, un autor. 

In ultima parte a cărții, autoarea vorbește despre întoarcere ca despre o enigmă. Nu despre întoarcerea ei, despre întoarceri. Cum pune în cuvinte întoarcerea? Cheamă la bară cinci autori : Milan Kundera, Andrei Makine, Dany Laferrière, Amin Maalouf si Constantin Stoiciu. Incearcă prin scrisul lor să-ți înteleaga și să-și deseneze emoțional propria întoarcere. Din exil și din emigrație nu te mai întorci singur. Te întorci cu un alt destin, destin fericit sau mai puțin fericit. Gina Stoiciu este un exilat care și-a reușit  exilul. O spune indirect…pentru mine starea de bine este legată de realizările profesionale, de recunoașterea socială, de independența financiară, de sentimentul libertații academice, de politețea oamenilor și de curățenie, de lipsa spiritului de mahala.

« Exilul Viata în fragmente » acest eseu autobiografic scris cu o lucidă sensibilitate dar cu o profunzime care doare pe alocuri, are curajul să vorbească despre exil, despre viața în fragmente. Analiza exilului nu este facută într-o cheie a suferinței, a durerilor provocate de plecarea forțată, a obligație de a alege o țară despre care nu știai mai nimic, a neputinței de a reveni cand vrei în țara ta. Pentru cei plecati, dar și pentru cei rămași, cartea Ginei Stoiciu ar putea fi o invitație blandă  la înțelegere. Plecarea, că e exil, că e migrație voluntară, se cere înțeleasă din interior. Si cum poate fi inteleasă altfel decât citind povestea unui exilat! Despre Canada, despre plecările în Canada se știe foarte puțin. Canada pare o țară pe care o trăiești, fără să ai răgazul să o povestești. Autoarea noastră și-a luat timpul să ne povestească Canada exilului personal. 

Pentru Gina Stoiciu,  exilul  este aventură, este drum.




Facebook

Cum distorsionăm orientarea cercetătorilor

Evaluarea rezultatelor cercetării noastre este vitală pentru noi. Desigur, facem eforturi de a ”descoperi adevărul”. Da, dar cine-l știe? Noi avem o procedură mai practică. Care este impactul ideilor noastre: le receptează ceilalți colegi? le utilizează în activitatea lor?  ei le apreciază? Prestigiul științific este rezultatul produselor noastre. Voi lua cazul ...

Trans-identitarii

O identitate fluidă : Disforie de gen și euforie transgen În pragul începerii unui nou an școlar, am dori să evocăm aici  ideologia trans-identitară și trans-sexuală, o nouă dimensiune a «revoluției neoprogresiste». Ideologia neoprogresistă intervine în favoarea identității de gen. Identitatea de gen presupune că o persoană poate trece de la o ...

„Căderea unui dictator. Război hibrid și dezinformare în Dosarul Revoluției din 1989″

Semnalăm că astăzi, în data de 26 septembrie 2022, la ora 10.00, în cadrul Amfiteatrului „Ion Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române, a avut loc lansarea volumului „Căderea unui dictator. Război hibrid și dezinformare în Dosarul Revoluției din 1989 ”. Acest volum a fost elaborat sub coordonarea lui Andrei Ursu și ...

Exercițiu de analiză sociologică: Cum sunt construite sistemele sociale

Probabil prima mirare a oamenilor a fost cum au putut fi construite piramidele. Construcția lor părea a depăși chiar capacitatea constructorilor moderni. Nu e de mirare că unora le-a venit ideea că singura explicație ar fi venirea marțienilor. Dar sunt construcții mult mai complexe decât piramidele: limbile, religiile, muzica... Oamenii construiesc sisteme ...

Despre salariul minim în România

O poveste și-o povață Am alimentat recent la o benzinărie, la oră târzie, tocmai când casele erau blocate pentru raportul contabil. Lamentările mele, că în felul acesta, compania își reduce încasările și pierde clienți, au primit un răspuns pe măsură de la angajatul benzinăriei: Pierdem... ce să pierdem!? Că pe noi tot ...

In Memoriam Victor Axenciuc, membru de onoare al Academiei Române

Este o veste tristă: a încetat din viață Prof. dr. Victor Axenciuc, unul dintre marii noștri economiști. Și-a dedicat întreaga sa viața istoriei social-economice a României. Citez doar câteva dintre cărțile sale care reprezintă contribuții fundamentale: Evoluția economică a României. Cercetări statistico-istorice 1859-1947, două volume, Avuția națională a României. Cercetări istorice comparate 1860-1939, 2001, Formarea ...

Uneori e bine să te ferești de ideile frumoase

Animalele sunt orientate de necesități. Când le satisfac sunt satisfăcute. Nu știu dacă ele au și starea de fericire.  Omul a creat o lume a idealului.  Ideile frumoase nu se referă la realitate, ci la ceva care nu există, dar ar fi bine dacă ar fi. Ideile frumoase pot deveni idealuri ...

Se îndreaptă Uniunea Europeană spre o democrație de tip superior sau spre o nouă birocrație ?

Ca cetățean cred în democrație: ”puterea poporului”. În fine, o formulare frumoasă, dar ea spune prea mult... Mă mulțumesc cu o definiție mai modestă, în acord cu un grup de criterii practice. Cel mai important este votul. Din când în când ești chemat să votezi pentru un program politic sau altul, ...