Romania Sociala logo
Menu

Gina Stoiciu, Exilul : Viața în fragmente, Polirom , 2014.

autor:   13 November 2019  

Avatar

De ce scriu exilul? Poate pentru că vreau să îl ințeleg. Poate pentru că vreau să las o dovadă a existenței exilului și a existenței mele . Sunt cuvintele testament ale autoarei, Gina Stoiciu, care pune exilul canadian în cuvinte, 30 de ani mai târziu. Exilul ca și emigrația se povestesc atunci cand te simți vindecat. Cand te simți vindecat? Fiecare iși are timpul vindecării lui. Exilul nu este unul singur. Fiecare plecat iși are exilul lui. Uneori mai dureros, alteori mai triumfător. 

Gina Stoiciu, o exilată a regimului comunist, a trăit in Canada din 1982, mai precis de pe 10 martie 1982. Exilul are intotdeauna o dată fixă. Exilatul iși inventează o altă viață, viață de exilat. Autoarea, doctor în filosofia culturii, pleca în exil de pe poziția de cercetător la Centrul de Cercetări Sociologice al Academiei.  In Canada a fost profesoară titulară în Departamentul de comunicare al Universității din Quebec la Montreal. In ultimii ani, pe lângă lucrările de specialitate publicate în Canada a scris două cărți în limba română.  După « Exilul : Viața în fragmente ». publicată la Editura Polirom, în 2014, Gina Stoiciu a scos recent cea de-a doua carte « Individul Contemporan » , publicată la Cluj, editura Limes.  

Despre ce scrie autoarea? Despre  marile teme ale exilului : plecarea în lume, speranța de mai bine, Lumea Nouă, șocurile, obstacolele, dramele, reușitele. Scrie despre Canada, despre Québec și despre Montréal, despre oamenii exilului ei, care fac parte din povestea de astăzi a exilului. Oameni cu care ai trăit exilul, l-ai disecat, l-ai discutat, te-ai supărat pe el, l-ai invinuit de tot ce nu merge în viața ta. Exilul nu-l poți trăi singur. 

Cum scrie autoarea? In primul rând, scrie dintr-un exil trăit, exilul personal. Scrie într-o peniță de cercetător serios, de profesor universitar, de filosof format în România, de sociolog și specialist în comunicații în Canada. Il scrie târziu, după mai bine de treizeci de ani. Lectura cărții pare ușoară la prima vedere. Fraza este justă, curge și  te invită să te oprești aproape după fiecare punct. Să te oprești, să ridici ochii din carte și să reflectezi la ce spune autoarea : ești străin în țara în care ai venit și străin în țara din care ai plecat; țara din care ai plecat nu îti mai aparține, iar țara în care ai venit nu iți apartine .

Amintirile autoarei, povestite cu modestie și aparentă detașare emotională, sunt « in vrac ».  Exilul începe, spune Gina Stoiciu,  acum cand vreau sa-l pun in cuvinte . Si devine o poveste care nu-mi mai apartine.  Si tot ea spune că undeva, cumva și candva exilul s-a spart în fragmente. Dupa 1990, Gina Stoiciu a început un dute-vino continuu între România și Canada.  Când România a devenit posibilă, când cortina de fier a căzut, Gina Stoiciu începe să-și re-trăiască țara călătorind în fiecare an până când, într-o zi, s-a produs reîntoarcerea definitivă. Exilatul, se pare, nu pleacă pentru totdeauna. Pentru o reîntoarcere, spune autoarea, este nevoie de trei ingrediente : un context românesc în care cei plecați să fie doriți, dorința celor plecați să revină în țara și sentimentul datoriei de a se întoarce. A găsit Gina Stoiciu cele trei ingrediente ? Cu siguranță ne va povesti într-o zi întoarcerea poate ca o viață in fragmente.

Autoarea ne plimbă cu generozitatea intelectualului care a cunoscut, înteles și predat într-un cadru universitar interculturalismul quebechez pe care il definiște cam așa : Nimeni nu mi-a cerut să renunț la rădăcinile mele culturale, nimeni nu mi-a cerut să plec în țara mea și nici nu mi-a dictat ce trebuie să gândesc și să spun.

Nu lipsesc nici paginile de istorie a Canadei. Ne-am fi așteptat, poate,  la câteva pagini de istorie povestită cronologic. Dar nu este așa. Gina Stoiciu ne povestește istoria Canadei ca o piesă în patru acte : Noua Franță, au sosit englezii, Dominionul Canada și Québecul devine țară. Nu datele istorice o preocupă, ci înțelegerea acestei țări din perspectivă istorică, politică, socială, economică și culturală.  Gina este sociolog, iar analiza pe care o face asupra unei societăți pe care a mestecat-o în toate sensurile merită toată atenția. Canada este o țară de imigrație, nu cu imigrație. Concepul de țară de imigrație se regăsește în multe din lucrările de specialitate publicate de Gina Stoiciu și apare citat în multe teze de doctorat care au ca subiect emigrarea, imigrarea, integrarea. Autoarea face o radiografie a modului cum iși trăiește integrarea imigrantul care vine aici. Care îi sunt neînțelegerile, obstacolele, fricile, cum arată zidurile pe care le întâlnește în drumul lui.  

Metafora integrării este un tren în mers, spune autoarea,  care oprește în stații pentru a măsura drumul către destinație. Cartea « Exilul : Viata in fragmente » abundă în metafore. Metafora pare a fi pentru Gina camuflarea emoției profunde. Acolo unde cuvintele ar durea, autoarea folosește o metaforă sau te trimite la o cartea, un autor. 

In ultima parte a cărții, autoarea vorbește despre întoarcere ca despre o enigmă. Nu despre întoarcerea ei, despre întoarceri. Cum pune în cuvinte întoarcerea? Cheamă la bară cinci autori : Milan Kundera, Andrei Makine, Dany Laferrière, Amin Maalouf si Constantin Stoiciu. Incearcă prin scrisul lor să-ți înteleaga și să-și deseneze emoțional propria întoarcere. Din exil și din emigrație nu te mai întorci singur. Te întorci cu un alt destin, destin fericit sau mai puțin fericit. Gina Stoiciu este un exilat care și-a reușit  exilul. O spune indirect…pentru mine starea de bine este legată de realizările profesionale, de recunoașterea socială, de independența financiară, de sentimentul libertații academice, de politețea oamenilor și de curățenie, de lipsa spiritului de mahala.

« Exilul Viata în fragmente » acest eseu autobiografic scris cu o lucidă sensibilitate dar cu o profunzime care doare pe alocuri, are curajul să vorbească despre exil, despre viața în fragmente. Analiza exilului nu este facută într-o cheie a suferinței, a durerilor provocate de plecarea forțată, a obligație de a alege o țară despre care nu știai mai nimic, a neputinței de a reveni cand vrei în țara ta. Pentru cei plecati, dar și pentru cei rămași, cartea Ginei Stoiciu ar putea fi o invitație blandă  la înțelegere. Plecarea, că e exil, că e migrație voluntară, se cere înțeleasă din interior. Si cum poate fi inteleasă altfel decât citind povestea unui exilat! Despre Canada, despre plecările în Canada se știe foarte puțin. Canada pare o țară pe care o trăiești, fără să ai răgazul să o povestești. Autoarea noastră și-a luat timpul să ne povestească Canada exilului personal. 

Pentru Gina Stoiciu,  exilul  este aventură, este drum.




Facebook

Gusti: O persoană „înclinată spre compromis pentru un profit meschin” și un „utopic naiv”? Sau o personalitate „reformatoare” de talie unică în istorie?

Pe 13 februarie se împlinesc 140 de ani de la nașterea profesorului Dimitrie Gusti. Am în față cartea lui Bogdan Bucur, Sociologia proastei guvernări în România interbelică. Enorm de multe informații, doar cum poate realiza un istoric serios. O carte foarte bună care trebuie să fie citită nu numai de istorici, ...

Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV): la 30 de ani. Un institut unic în lume?

Împlinirea unei vârste este un moment emoționant. Oamenii și instituțiile construite de ei sunt sisteme vii. Se marchează momentul „nașterii” și o trecere în revistă a ce au făcut în viața lor ființele vii. Nașterea lor este un moment important, dar doar ca o virtualitate. Viața cuiva este umplută cu ce a făcut, faptele ...

Pensiile speciale

În ultima perioadă pensiile speciale au devenit obiect de preocupare în societate. Principala problemă este modul de calcul şi de aici niveluri exagerat de mari are prestaţiilor, depăşindu-se în unele cazuri chiar nivelul salariului.  Fără a intra în detalii privind categoriile de beneficiari şi calculul actual al pensiilor speciale (aceste informaţii ...

Eminescu, oglinda unei stagnări sociale istorice?

Miercuri 15 ianuarie 2020 se  împlinesc 170 de ani de la nașterea poetului național, Mihai Eminescu. O curgere temporală semnificativă, în a cărei vâltoare genialitatea eminesciană nu și-a erodat influența, ba dimpotrivă și-a amplificat profunzimea, și-a redesenat corespondența în viitorul atâtor generații, devenind șocant de actuală astăzi, mai ales în exprimarea sa ideologică, pornind de la ...

ICCV aniversează 30 de ani de la înfiinţare

Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) al Academiei Române vă invită să participați miercuri, 29 ianuarie, orele 10.00, la evenimentul dedicat împlinirii a 30 de ani de la înfiinţarea instituției, în 2 ianuarie 1990.  La evenimentul aniversar ICCV-30 de ani, care se va desfășura în Aula Academiei Române (Calea Victoriei ...

De ce se spune despre canadieni că ar fi fericiți?

Întrebarea și tematica sunt legitime, în măsura în care Canada se plasează constant pe primele locuri din lume la indicele de fericire și la indicele de calitate a vieții. Cum trăiesc de aproape 40 de ani în Canada, mă întreb cum aș putea povesti „fericirea din Canada”? Desigur nu voi putea evita unghiul privilegiat ...

Imaginarul național Realism magic

La Montreal auzi încă povești despre celebra Nadia Comăneci. Cum Nadia a luat nota 10 la Olimpicile de la Montreal, în 1976. Cum Nadia și-a executat perfect programul, dovedindu-se o gimnastă perfectă. Cum la numai 14 ani, 1,50 metru înălțime și 39 de kg  Nadia a fost perfect stăpîna pe ea. Pînă și tabloul de ...

România deleuziană. Fragmentul XXXVI despre milă (II)

Motto „ Milă voiesc iar nu jertfă” ( Matei, 9/13) Mila față în față cu Legea: Să ne ducem la textul evanghelic pentru a înțelege problema în cauză. „Şi au adus la El fariseii şi cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter şi, aşezând-o în mijloc, Au zis Lui: Învăţătorule, ...