Romania Sociala logo
Menu

Gina Stoiciu, Exilul : Viața în fragmente, Polirom , 2014.

autor:   13 November 2019  

Avatar

De ce scriu exilul? Poate pentru că vreau să îl ințeleg. Poate pentru că vreau să las o dovadă a existenței exilului și a existenței mele . Sunt cuvintele testament ale autoarei, Gina Stoiciu, care pune exilul canadian în cuvinte, 30 de ani mai târziu. Exilul ca și emigrația se povestesc atunci cand te simți vindecat. Cand te simți vindecat? Fiecare iși are timpul vindecării lui. Exilul nu este unul singur. Fiecare plecat iși are exilul lui. Uneori mai dureros, alteori mai triumfător. 

Gina Stoiciu, o exilată a regimului comunist, a trăit in Canada din 1982, mai precis de pe 10 martie 1982. Exilul are intotdeauna o dată fixă. Exilatul iși inventează o altă viață, viață de exilat. Autoarea, doctor în filosofia culturii, pleca în exil de pe poziția de cercetător la Centrul de Cercetări Sociologice al Academiei.  In Canada a fost profesoară titulară în Departamentul de comunicare al Universității din Quebec la Montreal. In ultimii ani, pe lângă lucrările de specialitate publicate în Canada a scris două cărți în limba română.  După « Exilul : Viața în fragmente ». publicată la Editura Polirom, în 2014, Gina Stoiciu a scos recent cea de-a doua carte « Individul Contemporan » , publicată la Cluj, editura Limes.  

Despre ce scrie autoarea? Despre  marile teme ale exilului : plecarea în lume, speranța de mai bine, Lumea Nouă, șocurile, obstacolele, dramele, reușitele. Scrie despre Canada, despre Québec și despre Montréal, despre oamenii exilului ei, care fac parte din povestea de astăzi a exilului. Oameni cu care ai trăit exilul, l-ai disecat, l-ai discutat, te-ai supărat pe el, l-ai invinuit de tot ce nu merge în viața ta. Exilul nu-l poți trăi singur. 

Cum scrie autoarea? In primul rând, scrie dintr-un exil trăit, exilul personal. Scrie într-o peniță de cercetător serios, de profesor universitar, de filosof format în România, de sociolog și specialist în comunicații în Canada. Il scrie târziu, după mai bine de treizeci de ani. Lectura cărții pare ușoară la prima vedere. Fraza este justă, curge și  te invită să te oprești aproape după fiecare punct. Să te oprești, să ridici ochii din carte și să reflectezi la ce spune autoarea : ești străin în țara în care ai venit și străin în țara din care ai plecat; țara din care ai plecat nu îti mai aparține, iar țara în care ai venit nu iți apartine .

Amintirile autoarei, povestite cu modestie și aparentă detașare emotională, sunt « in vrac ».  Exilul începe, spune Gina Stoiciu,  acum cand vreau sa-l pun in cuvinte . Si devine o poveste care nu-mi mai apartine.  Si tot ea spune că undeva, cumva și candva exilul s-a spart în fragmente. Dupa 1990, Gina Stoiciu a început un dute-vino continuu între România și Canada.  Când România a devenit posibilă, când cortina de fier a căzut, Gina Stoiciu începe să-și re-trăiască țara călătorind în fiecare an până când, într-o zi, s-a produs reîntoarcerea definitivă. Exilatul, se pare, nu pleacă pentru totdeauna. Pentru o reîntoarcere, spune autoarea, este nevoie de trei ingrediente : un context românesc în care cei plecați să fie doriți, dorința celor plecați să revină în țara și sentimentul datoriei de a se întoarce. A găsit Gina Stoiciu cele trei ingrediente ? Cu siguranță ne va povesti într-o zi întoarcerea poate ca o viață in fragmente.

Autoarea ne plimbă cu generozitatea intelectualului care a cunoscut, înteles și predat într-un cadru universitar interculturalismul quebechez pe care il definiște cam așa : Nimeni nu mi-a cerut să renunț la rădăcinile mele culturale, nimeni nu mi-a cerut să plec în țara mea și nici nu mi-a dictat ce trebuie să gândesc și să spun.

Nu lipsesc nici paginile de istorie a Canadei. Ne-am fi așteptat, poate,  la câteva pagini de istorie povestită cronologic. Dar nu este așa. Gina Stoiciu ne povestește istoria Canadei ca o piesă în patru acte : Noua Franță, au sosit englezii, Dominionul Canada și Québecul devine țară. Nu datele istorice o preocupă, ci înțelegerea acestei țări din perspectivă istorică, politică, socială, economică și culturală.  Gina este sociolog, iar analiza pe care o face asupra unei societăți pe care a mestecat-o în toate sensurile merită toată atenția. Canada este o țară de imigrație, nu cu imigrație. Concepul de țară de imigrație se regăsește în multe din lucrările de specialitate publicate de Gina Stoiciu și apare citat în multe teze de doctorat care au ca subiect emigrarea, imigrarea, integrarea. Autoarea face o radiografie a modului cum iși trăiește integrarea imigrantul care vine aici. Care îi sunt neînțelegerile, obstacolele, fricile, cum arată zidurile pe care le întâlnește în drumul lui.  

Metafora integrării este un tren în mers, spune autoarea,  care oprește în stații pentru a măsura drumul către destinație. Cartea « Exilul : Viata in fragmente » abundă în metafore. Metafora pare a fi pentru Gina camuflarea emoției profunde. Acolo unde cuvintele ar durea, autoarea folosește o metaforă sau te trimite la o cartea, un autor. 

In ultima parte a cărții, autoarea vorbește despre întoarcere ca despre o enigmă. Nu despre întoarcerea ei, despre întoarceri. Cum pune în cuvinte întoarcerea? Cheamă la bară cinci autori : Milan Kundera, Andrei Makine, Dany Laferrière, Amin Maalouf si Constantin Stoiciu. Incearcă prin scrisul lor să-ți înteleaga și să-și deseneze emoțional propria întoarcere. Din exil și din emigrație nu te mai întorci singur. Te întorci cu un alt destin, destin fericit sau mai puțin fericit. Gina Stoiciu este un exilat care și-a reușit  exilul. O spune indirect…pentru mine starea de bine este legată de realizările profesionale, de recunoașterea socială, de independența financiară, de sentimentul libertații academice, de politețea oamenilor și de curățenie, de lipsa spiritului de mahala.

« Exilul Viata în fragmente » acest eseu autobiografic scris cu o lucidă sensibilitate dar cu o profunzime care doare pe alocuri, are curajul să vorbească despre exil, despre viața în fragmente. Analiza exilului nu este facută într-o cheie a suferinței, a durerilor provocate de plecarea forțată, a obligație de a alege o țară despre care nu știai mai nimic, a neputinței de a reveni cand vrei în țara ta. Pentru cei plecati, dar și pentru cei rămași, cartea Ginei Stoiciu ar putea fi o invitație blandă  la înțelegere. Plecarea, că e exil, că e migrație voluntară, se cere înțeleasă din interior. Si cum poate fi inteleasă altfel decât citind povestea unui exilat! Despre Canada, despre plecările în Canada se știe foarte puțin. Canada pare o țară pe care o trăiești, fără să ai răgazul să o povestești. Autoarea noastră și-a luat timpul să ne povestească Canada exilului personal. 

Pentru Gina Stoiciu,  exilul  este aventură, este drum.




Facebook

Apariție editorială: Septimiu Chelcea, Psihologia Publicității. Despre reclamele vizuale

Septimiu Chelcea, Psihologia Publicității. Despre reclamele vizuale, București, Editura Pro Universitaria, 2021 (302 p. 44,20 lei) Motto-ul cărții: „Publicitatea este știință, tehnică, artă și conștiință”. Ne face o deosebită plăcere să anunțăm publicarea lucrării profesorului Septimiu Chelcea. Structura cărții cuprinde două părți: I) ABC-ul publicității (123 de pagini); II) Abordarea psihosociologică a publicității ...

AȘA A FOST? AȘA ÎMI ADUC AMINTE (I)

Am participat la reinstituționalizarea învățămntului sociologic în comunism și la prefacerea lui în capitalism. Despre aceste evenimente și despre „amănuntul biografic” depun mărturie. Nu încerc să adun pietricele și fire de nisip pentru a-mi ridica un soclu. Am păcatele mele. Și nu puține. Îmi atribui, totuși, calitatea de a nu ...

Exerciții de gândire sociologică: oscilația mondial/național

Mulți se întrebă: cum s-ar putea realiza o lume mondializată ? Acum, lumea este compusă din ”țări”. Dar economia pare să devină tot mai mondializată. Cum va putea lumea să fie în aceste condiții ?  Problema este că economia, în realitate, nu e atât de mondializată cum s-a tot spus. Toate ...

Există distinct o paradigmă a sociologiei românești?

Mi-am amintit o banalitate despre poziția specială a sociologiei. Uneori însă banalitățile sunt importante de avut în minte. Sociologia este știința societății. Dar e nevoie de o precizare care explodează simplitatea definiției. În primul rând, sociologia, prin  vocația ei e ”universală”, o știință de oriunde și oricând. Există lucrări de ...

AȘA A FOST? AȘA ÎMI ADUC AMINTE (II)

Asistent universitar: nici student, nici profesor  Oricât ar fi de prozaic, mi-am cerut transferul la Universitate şi pentru că asistenţii stagiari primeau un salariu mai mare decât cercetătorii stagiari în institutele Academiei R.S.R. Prin Ordinul Nr. 1595 din 8.11.1968, semnat de Rectorul prof. dr. doc. Jean Livescu, am fost numit „în ...

Sociologii în comunism. Începuturile unei profesii fără statut*

Notă. Profesorul Septimiu Chelcea a avut bunăvoința de a-mi acorda acest interviu online pentru volumul în pregătire. Lucrarea reunește amintirile absolvenților din Promoția 1975. Sorin Mitulescu: Domnule profesor ați predat cursul de „Metode și tehnici de cercetare sociologică” la seria noastră. Cu toată stima, aș vrea să vă adresez câteva întrebări ...

Binele și infantilizarea

Libertatea de a gândi  Libertatea de a gândi a fost totdeauna un fel de boală. Iată-ne vindecați! Asta o spunea eseistul Philippe Muray în anii 1990. Zilele astea mi-am amintit de analiza psihanalitică a socialismului din România,  pe care o face Vasile Dem Vasilescu în cartea În căutarea sinelui (2014). El vorbește ...

Unde începe și unde se termină fericirea la actori – III

Experiența 5 Actorul B, creează liniștit în marile teatre din România și, mai mult decât atât, reușește să își aloce timp și pentru spectacole independente, turnee, filme, reclame ș.a.m.d. . Un actor complex, talentat, dedicat – o vedetă în adevăratul sens al cuvântului apreciat de public pentru munca și talentul său. ...