Cu tristețe anunțăm pierderea unuia dintre cei mai importanți istorici și academicieni români, Razvan Teodorescu. Acesta a decedat astăzi, 6 februarie 2023, lăsând în urmă o moștenire culturală valoroasă și un număr impresionant de realizări științifice.
Razvan Teodorescu a fost un membru dedicat al mai multor asociații profesionale, inclusiv al Societății Arheologice din Atena, unde a devenit membru corespondent în 1990. De asemenea, a primit titlul de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor al Republicii Franceze în 1997 și Comandor în 2003, precum și membru al Academiei de Științe din New York în 1998 și membru corespondent și titular al Academiei Europene de Științe, Arte și Litere. De asemenea, a fost Mare Ofițer al Ordinului Național pentru Merit și a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităților din Oradea, Cluj-Napoca, Timișoara și Craiova. De asemenea, domnia sa a fost un colaborator de lungă durată al emisiunii “Telenciclopedia” și a publicat peste 15 lucrări de istorie, artă românească și europeană, precum și aproximativ 600 de articole în reviste din țară și străinătate. Printre lucrările sale se numără “Putina Istorie”, “Românii și Balcanicii în Civilizația sud-est europeană”, “Pictura murală moldovenească din secolele XV și XVI” și “Civilizația romanilor între medieval și modern. Orizontul imaginii
De-a lungul vieții sale științifice, Razvan Teodorescu a primit numeroase premii și distincții, incluzând Premiul “Nicolae Balcescu” al Academiei Române, Premiul “Nicolae Iorga” al Centrului Internațional Ecumenic pentru Dialog Spiritual și Premiul “Herder” al Universității din Viena. Este important de menționat că Razvan Teodorescu a fost un foarte bun prieten și mentor al lui Emil Condurachi, despre care a vorbit cu multă admirație și respect.
Răzvan Teodorescu era, de asemenea, secretar general al Asociației Internaționale de Studii Sud-Est Europene, și a lucrat în calitate de mentor pentru multe generații de istorici și academicieni. Este descris de către colegii săi ca fiind un învățat care avea o charismă unică, comparabilă cu cea a lui Emil Condurachi, profesorul său, cu care avea o legătură specială, simbolizată prin motto-ul expunerii sale la Academia Română “Nevoia de Pater”.
Plecarea sa a lăsat în urmă o moștenire intelectuală impresionantă, și va fi amintit ca un învățat dedicat, un apreciat mentor și un expert recunoscut în domeniul istoriei și artei. Suntem datori să-i păstrăm memoria vie și să continuăm munca sa în domeniile sale de expertiză. Să se odihnească în pace!
Acad. Cătălin Zamfir,
director al Institutului de Cercetare a Calității Vieții