Romania Sociala logo
Menu

Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV): la 30 de ani. Un institut unic în lume?

autor:   15 January 2020   

Cătălin Zamfir

Împlinirea unei vârste este un moment emoționant. Oamenii și instituțiile construite de ei sunt sisteme vii. Se marchează momentul „nașterii” și o trecere în revistă a ce au făcut în viața lor ființele vii. Nașterea lor este un moment important, dar doar ca o virtualitate. Viața cuiva este umplută cu ce a făcut, faptele care îi definesc existența. Celebrarea datei nașterii marchează intrarea în ființă, dar și cum a fost umplută viața și ce noi oportunități sunt pentru viitor.

ICCV este o ființă vie. A fost una dintre noile instituții românești înființate după Revoluția Română. Surpriza a fost că noua instituție avea, de la naștere, un titlu neobișnuit: calitatea vieții

Preistoria ICCV. Orice ființă „vie” nu apare din neant. Există mereu un context care a pregătit-o și a produs-o.

În conștiința colectivă, termenul calitate a vieții începuse să fie utilizat în anii 60, exprimând sintetic punctul central al unei noi cute a istoriei. În Occident explozia economică post-război promitea intrarea într-o nouă fază: raritatea este în curs de depășire. Economia se va apropia, în fine, de nivelul nevoilor. Este momentul să gândești ce faci cu prosperitatea, cum o convertești într-o calitate a vieții. Un grup de sociologi americani, la începutul anilor 70, au asimilat tema calității vieții în sociologie: ce înseamnă calitatea vieții ca stare socială, structura sa și mai ales ce metodologie de măsură trebuie utilizată.

Promisiunea ca noua temă să ocupe un loc central în gândirea epocii nu s-a îndeplinit. Lumea dezvoltată nu a intrat într-o nouă epocă de post-prosperitate. Creșterea economică a fost rapidă, dar părea că nu este, cum se credea, suficientă. Noua fază a istoriei, neoliberalismul, a fost dominată nu de întrebarea cum utilizezi prosperitatea, ci cum continui creșterea ei. Economicul a continuat să fie obiectivul prioritar. Tema calității vieții nu a ocupat centrul preocupărilor, ci a fost împinsă spre margine. În anii 80 ea a fost privită mai mult ca o ciudățenie. În sociologia americană interesul pentru această temă s-a subțiat. În sociologia europeană, termenul nu a prins deloc.

Paradigma socialistă nu a asimilat noua temă: avem un termen al nostru, mai bun: modul de viață socialist.

România a fost o excepție: termenul de calitate a vieții nu a fost respins ideologic, ci chiar acceptat ca legitim. La început, ca expresie a politicii de independență a României, s-a instaurat o toleranță față de inițiativa filozofilor și apoi a sociologilor de a introduce tema calității vieții. S-au publicat studii și, mai mult, s-au făcut cercetări empirice sociologice pe tema calității vieții.

În anii 70-80 sistemul ceaușist a intrat însă progresiv într-o fază de criză cronică. Confuzie ideologică și creșterea atitudinii negative față de știință. În 1977, sociologia este practic din nou desființată. Universitățile și instituțiile de cercetare nu mai fac cercetări sociologice empirice. În acest context confuz s-a lansat de către sociologi programul românesc de calitatea vieții. Cercetări empirice pe diferite aspecte ale calității vieții, surprinzător, au fost realizate  la sfârșitului anilor 70, când cercetări sociologice academice nu au mai fost realizate. Ele au fost însă realizate din inițiative particulare, dar tolerate politic.[1]

În anii 70-80, surprinzător, în România tema calității vieții a primit o atenție mai accentuată decât în Occidentul neoliberal. Ea a fost promovată drept criteriu de performanță pe care programul comunist îl promisese. Un alt tip de critică a sistemului. S-au publicat studii, cărți. S-au făcut cercetări empirice, utilizând variante ale metodologiei americane. Confuzia ideologică și încurajarea tacită a unei gândiri independente a fost un context favorizant. Cercetările empirice pe temea calității vieții s-au bucurat de un suport social impresionant. Secretarul cu propaganda de atunci al centrului universitar București, Livia Clătici, a dat girul politic aplicării chestionarului controversat pe tema calității vieții. Cercetările empirice au fost susținute de o atitudine pozitivă nu numai a celor care au participat la interviuri, dar și de factorii de decizie din instituțiile în care cercetările s-au realizat. Cercetarea s-a făcut fără nicio resursă financiară: conducerea diferitelor instituții a asigurat multiplicarea chestionarelor, a aprobat realizarea de interviuri în instituțiile lor, prelucrarea pe calculator a datelor. Cutii de carton cu carduri de informații și multe ore de prelucrare a datelor pe uriașelor calculatoare existente pe atunci.

Cartea sintetică pe calitatea vieții, Indicatori și surse de variație a calității vieții, a fost definitivată în 1980-81. Dar publicarea ei s-a izbit de o altă problemă. În noul context politic, nicio editură nu a fost tentată să publice o asemenea carte. Eram convins că proiectul este încheiat, iar manuscrisul cărții avea să se piardă într-un sertar. Șansa de publicare în noul context politic părea să fie zero. Cartea va trece în uitarea colectivă prin nepublicare.

Dar pot interveni factori personali neprevăzuți: profesorul Tudorel Postolache, un economist cu mare deschidere științifică, beneficiind de un prestigiu politic consolidat. I-a plăcut programul calității vieții. Când soarta cărții părea pecetluită, profesorul Postolache merge cu manuscrisul la o persoană importantă în sistemul politic: rudă cu Ceaușescu. Cu siguranță, fără să înțeleagă semnificația cărții, dar din respect pentru profesorul Postolache a semnat acceptul pentru publicarea cărții. Cu prețioasa semnătura, cartea a fost publicată în 1984. Cartea de sociologie pe tema calității vieții a fost se pare a doua sau a treia carte sociologică din lume pe această temă.

Publicarea cărții Indicatori și surse de variație a calității vieții, însoțită de alte cărți și studii pe această temă, a fost fără îndoială un eveniment sociologic în România. A fost o probă că sociologia nu a murit.   

Nașterea ICCV. Revoluția din 1989. Starea de spirit s-a schimbat. O nouă oportunitate istorică: o reconstrucție a societății românești.

Al doilea act care a stat la baza construcției unui nou institut: profesorul Tudorel Postolache a mers la noul prim-ministru, Petre Roman, și l-a convins că e nevoie de o nouă instituție de cercetare pentru construcția noii societăți: Institutul de Cercetare a Calității Vieții. Petre Roman, încântat și el de această idee, a semnat pe 2 ianuarie 1990 actul de naștere al ICCV. 120 de posturi de cercetare, din care 84 de posturi finanțate imediat, urmând ca în următorii ani să se completeze la nivelul aprobat. S-a înființat și revista de Calitate a vieții. Revistă de politici sociale.

ICCV a fost primul și singurul mare institut de cercetare a calității vieții din lume. Tema supraviețuise în știința occidentală, dar mai mult ca o ciudățenie. Cercetări empirice de amploare nu se mai făceau, după cât știu, din anii 70. Cred că, și în prezent ICCV este institutul de cercetare pe această temă cel mai mare din lume.

De la început, Institutul a fost conceput ca fiind cu profil sociologic, dar multidisciplinar: economie, istorie, psihologie, antropologie, demografie. El trebuia să aibă o funcție esențială de a susține, cu mijloacele științei, procesul de schimbare socială declanșat de Revoluție. Să realizeze cercetări sociologice empirice, să monitorizeze și evalueze procesul de schimbare/ dezvoltare socială a României.

A fost un vis sau un program instituțional de cercetare realizat de cercetătorii din ICCV în acești 30 de ani? 

Tematica cercetării a ICCV:

* Calitatea vieții, standard e viață, venituri, consum, ocupare; stiluri de viață.

* Politicile socială: funcțiile sociale ale statului.

* Teoria și metodologia schimbării sociale proiectate.

* Analiza societății românești în tranziție.

* Problemele societății românești: sărăcie, inegalitate socială, situația romilor, egalitatea de șanse, copii și tineri, vârstnici …

Difuzarea rezultatelor științei:   

  1. Publicații:
    1. Cărți: 280
    2. Studii: 3 000
    3. Rapoarte sociale: 320. Multe dintre ele cu peste 1 000 cititori.
    4. Articole/eseuri în mass-media: câteva mii.
  2. Crearea de instituții de difuzare a rezultatelor cercetării:
    1. Revista Calitatea vieții: 4 numere pe an = 124 numere
    2. Sociologie românească (parteneriat): 4 numere pe an = 124 numere
    3. România socială din 2016: 345 articole; articolul cu cei mai mulți cititori: 18 365, cu peste 500 cititori ai fiecărui articol.
    4. Inovația socială, din 2009: 156 articole, cu 1 283 cititori în medie/ articol.   
  3. Biblioteca virtuală de sociologie: sunt puse la dispoziția publicului 120 cărți și mii de studii și articole
  4. Biblioteca ICCV: peste 5 000 cărți și studii

[1] Centrul de Cercetări pentru Problemele Tineretului a continuat să facă unele cercetări, dar cu alt profil și publicarea rezultatelor lor a fost restrânsă.



Facebook

Unde începe și unde se termină fericirea la actori

Experiența 3 – Observatorul. Nu de multe ori accesul în „laboratorul de teatru” este interzis celor din afară. Și nu pentru că se întâmplă lucruri care nu trebuiesc văzute ci dimpotrivă, există lucruri excepționale care, din păcate nu reușesc să ajungă în fața publicului din diverse motive. Actorii, atunci când se ...

Postfaţă la cartea despre mine

Am fost impresionat când am aflat de iniţiativa unor colegi de a aduna gândurile lor despre mine într-o carte. Acum am cartea în faţă. Este foarte frumoasă. Mărturisesc însă că prima reacţie a fost să pun cartea deoparte. Apreciam gestul, dar mă aşteptam la vorbe frumoase, multe dintre ele convenţionale. Am ...

Știința va produce o lume mai prosperă și mai egală sau mai polarizată?

Vladimir Putin, președintele Rusiei, una dintre cele mai puternice țări ale lumii, estimează rolul științei în lumea actuală: ”cele mai avansate țări ale lumii definesc știința drept una din prioritățile strategice și cine va fi primul, acela conduce omenirea” [1]. Afirmația m-a șocat. Nu știu ce gândește Putin despre organizarea ...

Contribuția domnului Academician Cătălin Zamfir la dezvoltarea domeniului calității vieții – o perspectivă subiectivă

Prima mea discuție cu domnul Academician Cătălin Zamfir, ca în cazul multor sociologi colegi de generație de la Universitatea din București, a fost de fapt cu Profesorul Cătălin Zamfir. S-a întâmplat la seminarul de Paradigme ale gândirii sociologice. Și astăzi când predau același curs la Universitatea din Oradea – în ...

Apariție editorială/ Interviu in honorem Sanda Golopenția, volum editat de Zoltán Rostás și Theodora-Eliza Văcărescu

Apariție editorială/ Interviu in honorem Sanda Golopenția, volum editat de Zoltán Rostás și Theodora-Eliza Văcărescu, București, Editura Spandugino, 2020, 664 de pagini și 8 planșe. Simona Stănescu: – Fiindcă asemenea omagii nu sunt dese în lumea academică, este justificată întrebarea: cine a propus și de ce a fost propusă această culegere? Theodora-Eliza ...

„Dezvoltare şi schimbare socială proiectată: in honorem Cătălin Zamfir”

Marţi, 9 februarie, academicianul Cătălin Zamfir împlineşte 80 de ani.  Cu acest frumos prilej aniversar, ne face plăcere să anunţăm apariţia volumului Dezvoltare şi schimbare socială proiectată: in honorem Cătălin Zamfir.  Apărut la Editura Pro Universitaria, volumul cuprinde 32 contribuţii ale unor personalităţi ştiinţifice şi culturale, în cea mai mare parte foşti ...

România, UE, flagelul demografic şi politica struţului

Studiul de caz prezentat în continuare reflectă cu claritate impactul devastator al actualei pandemii asupra situaţiei demografice a României. Astfel, în anul trecut, România a înregistrat o diminuare semnificativă a numărului de naşteri, respectiv creşteri fără precedent în ceea ce priveşte numărul deceselor şi a sporului natural negativ. (1)  AR = ...

Despre natura non-apologetică a noii drepte

Mulți oameni, inclusiv cei de dreapta, l-au criticat cu înverșunare pe Donald Trump, mergând până la dezbaterile sale inițiale care au condus iniţial la câștigarea de către Trump a nominalizării pentru Partidul Republican. Motivul pentru aceasta a fost că stilul său s-a dovedit a fi prea acerb și prea necizelat ...