Romania Sociala logo
Menu

Intelectualii, ataşaţi valorilor europene, neîmplicaţi în europenizarea societăţii

autor:   23 May 2016  

Constantin Schifirneț

Aderarea României la Uniunea Europeană ar fi trebuit să fie pregătită de o amplă mişcare intelectuală, care să declanşeze acţiuni de evaluare a europenizării societăţii româneşti în contextul perioadei postcomuniste.

Europenizarea societăţii româneşti se înscrie ca o direcţie fundamentală de dezvoltare din perioada postaderare, ceea ce reprezintă un consens naţional pentru toate grupurile sociale. Întrebarea este cum se construieşte acest proiect? Evoluţia evenimentelor interne de după 2007 evidenţiază lipsa unei viziuni proprii asupra europenizării şi, ca o consecinţă, politicile de dezvoltare au la bază recomandări şi principii ale instituţiilor internaţionale, acestea având foarte puţin de a face cu particularităţile istorice ale românilor.

O societate agrară, transformată industrial rapid în perioada comunistă, dar care a cunoscut un puternic proces de dezindustrializare în perioada postcomunistă, este  evaluată după standarde şi criterii universale. S-a ajuns la reîntoarcerea la o societate în care sectorul agrar şi mediul rural deţin o pondere foarte ridicată.

Trebuie să menţionăm că nu s-a elaborat o teorie propriu-zisă a dezvoltării României, şi aceasta se explică prin faptul că nu se iau în seamă particularităţile de dezvoltare economică şi socială profundă, sistematică şi continuă. S-au înfiinţat nenumărate instituţii, institute, agenţii europene de consultanţă, fundaţii morale şi religioase, însă acestea acordă o atenţie scăzută strategiilor de dezvoltare socială şi economică în noul context al României, acela de membru al Uniunii Europene. Orice teorie sau analiză porneşte de la realităţile sociale şi economice dintr-o societate.

Europenizarea societăţii româneşti ar trebui să diminueze distanţele dintre intelectuali şi celelalte categorii sociale, care sunt, astăzi, mai mari ca oricând. În noul context al postaderării, instituţiile europene se cuvine să înţeleagă că europenizarea societăţii româneşti poate fi benefică atât pentru români, cât şi pentru toţi europenii, numai în măsura în care răspunde trebuinţelor reale ale românilor. În europenizare, un rol important îl au companiile multinaţionale, care au devenit proprietare ale industriei şi ale resurselor naturale din România.

 Europenizarea nu este produsă sau realizată, prioritar, de intelectuali, ci de grupurile de lucrători care muncesc în ţări din Uniunea Europeană. Recentele controverse despre repatrierea romilor au declanşat dezbateri despre orice, dar numai despre europenizare nu. Intelectualii publici nu au încă în vedere că orice discuţie despre evenimente din ţară şi din Europa trebuie să fie abordate prin criterii şi elemente ale europenizării. În ceea ce priveşte problema romilor, este necesară o clarificare a proceselor privind europenizarea. Deciziile unor guverne europene faţă de prezenţa romilor exprimă limpede refuzul europenizării. Nu se înţelege sau nu se acceptă că europenizarea cuprinde întregul spaţiu al Uniunii Europene, nu doar pe societăţile din ţările recent intrate în Uniunea Europeană. Un aspect neglijat de intelectualii români îl constituie schimbarea atitudinii la nivel politic, dar şi al opiniei publice, despre identitatea europeană, care nu poate fi indiscutabil una occidentală. Europenizarea nu se reduce la o dimensiune occidentalo-centristă.

În plus, Occidentul se confruntă, pentru prima oară în istoria sa, cu chestiunea punerii în discuţie a suveranităţii sale. Esticii au fost nevoiţi să-şi afirme identitatea şi suveranitatea, ceea ce nu se întâmpla în Vest, fiindcă aici nu era contestată suveranitatea naţională. Prin europenizare se va ajunge la o societate europeană, care să evolueze conform unor legi generale, încât ar trebui să nu se mai discute despre societate din Europa Centralã, din Europa Occidentalã sau din Europa de Est. Pentru atingerea unui asemenea obiectiv, întregul cadru instituţional din fiecare stat va funcţiona la fel ca în orice altă zonă a UE. Dimensiunea naţională va continua să modeleze cultura, limba, tradiţiile şi tot ceea ce ţine de specificul local.

Europenizarea nu este în mod necesar o alternativă la modele locale şi naţionale de organizare a societăţii. Dimpotrivă, ea poate pune în relief virtuţi moderne şi eficiente în transformările ce au loc în perioada postaderare la UE. Vorbind de europenizarea societăţii româneşti, este necesar a se avea în vedere statutul ei de margine a Uniunii Europene. Reprezentarea şi evoluţia culturală şi politică a României este marcată de asumarea statutului de graniţă a Uniunii Europene. Să spunem că această graniţă este supusă permanent presiunilor venite din afara spaţiului unional, cu precădere la Est de Prut.

Despre dezvoltarea modernă românească s-a discutat mai mult de către elita literară şi artistică, orientată spre valorile modernităţii. Aceeaşi elită este astăzi purtătoarea mesajelor europene, însă nu şi a europenizării. Există un hiatus între clamarea europenismului, ca standard al intelectualilor şi europenizare ca proces de transformare structurală a societăţii româneşti integrată în UE. În noul context al României, postaderare, susţinerea europenismului fără o profundă europenizare este superfluă. Trebuie să menţionăm că nu s-a elaborat o teorie propriu-zisă a dezvoltării României, şi aceasta se explică prin faptul că nu se iau în seamă particularităţile de dezvoltare economică şi socială profundă, sistematică şi continuă. S-au înfiinţat nenumărate instituţii, institute, agenţii europene de consultanţă, fundaţii morale şi religioase, însă acestea acordă o atenţie scăzută strategiilor de dezvoltare socială şi economică în noul context al României, acela de membru al Uniunii Europene. Orice teorie sau analiză porneşte de la realităţile sociale şi economice dintr-o societate.

O temă relevantă este aceea că, prin integrarea în UE, România are, pentru prima dată în istoria ei, mijloacele adecvate de a atinge standardele modelului european de dezvoltare, factor esenţial în depăşirea sentimentului românilor ca nu sunt europeni de categoria a doua, datorită frustrărilor, complexelor şi handicapurilor din trecut. În acelaşi timp, se poate observa o predilecţie pentru dezbaterea despre statul ca actor principal în modernizare, dar mai puţin se accentuează rolul important al intelectualilor în funcţionarea eficientă a statului.

Obsesiile intelectualilor nu sunt problemele locale româneşti, ci aspiraţia lor de a fi recunoscuţi în plan european şi universal. Europenizarea nu îi intereseazã prea mult pe intelectuali, ataşaţi doar unor teorii şi instituţii occidentale.

După aderarea la UE ar fi fost de aşteptat ca procesul de europenizare să fie susţinut de intelectuali, în primul rând de către noile generaţii de intelectuali. În realitate, resursele intelectuale ale societăţii româneşti s-au îndreptat către spaţii europene dezvoltate, unde tinerii pot avea un nivel de viaţă ridicat şi mai ales condiţii de exercitare a profesiei. Principalii beneficiari ai aderării ţării la Uniunea Europeană sunt tinerii din toate categoriile sociale şi profesionale, însă migrarea lor are efecte profunde asupra echilibrului social şi demografic al societăţii româneşti, dar cu consecinţe pozitive pentru ţările de primire, cu deosebire în rezolvarea problemelor de îmbătrânire. Câştigate sunt, deci, statele fondatoare ale Uniunii Europene şi mai puţin noile state membre, ceea ce duce la diminuarea masei critice necesare de actori sociali implicaţi în schimbarea societăţii din România.

În concluzie, consider că intelectualitatea este îndrituită să se europenizeze mai repede decât alte categorii sociale, dată fiind disponibilitatea ei pentru valorile europene, şi să se implice în europenizarea societăţii.

Articolul  Intelectualii, ataşaţi valorilor europene, neîmplicaţi în europenizarea societăţii  a fost publicat si pe platforma de bloguri adevarul.ro.



Facebook

Dimitrie Gusti, contribuție și receptarea sa de către Istorie

Cu ocazia desfășurării celui de al XIII-lea Congres anual al Asociației Medicale Române, în parteneriat cu Academia Română, în data de 19 aprilie 2019 a fost organizată în Aula Academiei Române sesiunea aniversară „Incursiune în istoria medicinei: Dimitrie Gusti și Ion Pavel” prezidată de Academician C. Ionescu-Tîrgoviște, Prof. dr. ...

MĂRTURII ȘI MĂRTURISIRI (IV) Iancu Filipescu în dialog cu Septimiu Chelcea

Practica de cercetarea sociologică a studenţilor I. F. În buna tradiţie a Școlii monografiei sociologice, după sesiunea de examene din vară, se organizau, timp de o lună, practicile de teren, în care studenţii învăţau, sub îndrumarea profesorilor, să lucreze pe teren. Existau două tipuri de investigaţii sociologice: cele cu caracter pedagogic, în ...

MĂRTURII ŞI MĂRTURISIRI (V) Iancu Filipescu în dialog cu Septimiu Chelcea

Lecţii de sociologie, lecţii de viaţă Astăzi, 18 aprilie, profesorul Iancu Filipescu împlineşte 71 de ani. Amintirile sale nu sunt numai adevărate lecţii de sociologie, dar şi de viaţă. LA MULȚI ANI, minte iscoditoare! Septimiu Chelcea S. C. Ştiu că reinstituţionalizarea sociologiei la Universitatea din Bucureşti a fost un semnal pentru alte centre universitare că se pot ...

Obsesia eşantionului reprezentativ, o frână a dezvoltării sociologiei româneşti?

Aceste reflecţii au fost generate de o discuţie din ICCV pe un program foarte important în institutul nostru, calitatea vieţii. Discuţia a pornit de la o cercetare empirică pe calitatea vieţii făcută în 1980 în România.[1] Am avut impresia, poate greşesc, că un coleg a strâmbat din nas. Care a fost eşantionul ? Doar ...

E bună lumea în care trăim? Fii liniștit, justiția e independentă

Cred că e momentul să ne punem o întrebare care, la prima vedere, ar părea ciudată: vrem să trăim într-o lume dominată mai mult de moralitate sau de justiție? Evenimentele din ultimul timp m-au pus pe gânduri. Cred că se schimbă ceva în fundamentele lumii: o trecere de la morală, centrată pe ...

Revista Cultura 3/2019

Va semnalam aparitia numarului 3/2019 al revistei Cultura, publicatie editata de Fundatia Culturala Augustin Buzura. Dintre materialele din acest numar: - eseul Caderea cortinei de fier si entropia valorilor, autor Gheorghita Geana (pp. 109-113) - punctul de vedere Limba noastra-i limba sfanta, autor Ioan-Aurel Pop (pp. 100-101)- recenzie Inegalitatile de clasa si inegalitatile in invatamant (autor ...

România deleuziană. Fragmentul XXX, despre păsări și animale (III)

Motto: ,,Nu există două inimi, una pentru om și alta pentru animal” (Lamartine) xxx Animalul și împărăția mesianică.Problema apare în ,,Isaia”, în două locuri.  Prima dată în capitolul II, 6: ,,Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leopardul se va culca lângă căprioară; şi viţelul şi puiul de leu vor mânca împreună şi un copil îi ...

MĂRTURII ȘI MĂRTURISIRI (III) Iancu Filipescu în dialog cu Septimiu Chelcea

Profesorii primei promoţii de sociologi S. C. Catedra de sociologie de la Facultatea de Filozofie (Universitatea din Bucureşti) are o istorie intereseantă. Iniţial, în anul universitar 1966-1967, numărul cadrelor didactice era mic: Stela Cernea, Aculin Cazacu, Miron Constantinescu, Ion Drăgan, Pompiliu Grigorescu, Ion Iordăchel, Ioan Matei, Henri H. Stahl. Azi, în Departamentul de sociologie al Facultăţii de ...