Flavius Mihalache, cercetător științific III în cadrul Institutului de Cercetare a Calității Vieții (Academia Română), doctor în sociologie din 2013 și expert în cercetarea mediului rural din România publică în anul 2020 cu volumul „Mediul Rural între 1990 şi 2020 Transformări şi Decalaje”.

Cartea reprezintă una dintre cele mai elocvente lucrări pe tema mediului rural românesc. Prin analiza nuanțată a evoluției vieții satului pe parcursul ultimilor 30 de ani, autorul pictează un tablou atotcuprinzător care surprinde eterogenitatea contextelor regăsite în tranziția post-comunistă a mediului rural.

Încă de la primul volum autorul reușete să cuprindă o vastă înțelegere rezultată din ani de studiu dedicați satului românesc și a dificultăților cu care acesta s-a confruntat în parcursul său contemporan. Cartea include atât situațiile ideale cât și pe cele nefericite, creând astfel o speranță în privința comunităților aflate într-un stadiu intermediar, despre care aflăm că pot varia considerabil în reușite, viitorul lor fiind încă indecis.

Interviu cu SC III Flavius Mihalache, autorul volumului:

• În primul rând, vă felicit pentru apariția volumului! Ce anume v-a motivat să abordaţi această temă?

• Carte este, întru-un fel, continuare tezei de doctorat pe care am susținut-o cu ceva ani înurmă la Universitatea din București, sintetizând preocupările mele din ultimii ani dinzona sociologiei rurale.După 1990, procesele de transformare a ruralului au condus, înainte de toate, cătrecreșterea diferențierii, către eterogenizarea a ceea ce numim lumea satului. În momentulde față, ruralul nu poate fi înțeles pe baza unui model general, ci trebuie privit ca o sumăde contexte socio-demografice și economice distincte. Cartea încearcă să ofere operspectivă specifică asupra acestui proces de transformare prin diferențiere a ruralului,prin sublinierea nevoii de articulare a unei perspective care analizează diferențierealumii rurale.

• Care sunt principalele trei piedici de care s-a lovit dezvoltarea mediului rural dinRomânia ultimilor 30 de ani?
• Dacă ne referim la dezvoltare ca la un rezultat al demersurilor factorilor din zonaadministrativă, cred că principalele obstacole au ținut de precaritatea resurselor publicedestinate susținerii modernizării ruralului (prin aceasta înțeleg, în special, dezvoltareainfrastructurii edilitare la sate și susținerea diversificării economiei rurale), dedirecționare discutabilă a sumelor disponibile prin diverse programe publice, fapt care adus fie către asumarea unor investiții neoportune, fie către concentrarea formelor desusținere în anumite zone și localități, precum și de lipsa unei viziuni clare adecidenților de la nivel central legată de direcția în care lumea satului trebuie să seîndrepte.
• Cum va arăta mediul rural din România în viitor dintr-un punct de vedere optimist?

• Este destul de dificil de estimat cum ar putea să arate lumea satului într-o astfel de perspectivă. Spun aceasta pentru că un scenariu optimist implică ideea unor evoluții majore, semnificative. Ori, din evoluțiile de după 1990 ale zonelor rurale am observat că schimbările se produc treptat, dificil și cu oscilații importante.
• Cum va arăta mediul rural din România dintr-o perspectivă realistă?
• Pe termen mediu, este de așteptat ca procesul de dezvoltare diferențiată a ruralului să continue și chiar să se amplifice. Astfel, unele localități, în special cele situate în zonele de dezvoltare ale orașelor mari, vor evolua și mai intens în direcția urbanizării. Aceste comune sunt cele care în momentul de față se dezvoltă ca zone rezidențiale atractive atât pentru populația urbană, cât și pentru locuitorii altor tipuri de localități rurale. Comunele în cauză au reușit să atragă, în ultimii ani, investiții importante în facilități economice, fapt care le-a permis să își poată susține proiectele de dezvoltare locală și prin intermediul propriilor resurse. De cealaltă parte, vorbim despre comunele mici și slab dezvoltate, captive economic în zona activităților agricole, îmbătrânite și complet dependente față de alocările publice. Este de așteptat ca majoritatea acestor localități să intre în viitor într-un și mai accentuat declin demografic și economic. Între aceste două categorii, pot fi identificate mai multe forme intermediare de localități rurale, despre care este dificil de estimat ce fel de traiectorie vor urma. Aceste comune, cele care constituie categoria dominantă în România actuală, nu se pot dezvolta decât prina sigurarea unui cadru adecvat de acces la sursele publice de finanțare a proiectelor de modernizare, fie că vorbim despre cele asigurate programe naționale, fie că ne referim la finanțările alocate de prin mecanismele UE.
• Vă mulțumesc pentru răspunsurile acordate și vă doresc inspirație pentru următoarele publicații!

Pentru cei interesați, volumul este disponibil la adresa: https://bibliotecadesociologie.ro