Este productiv să considerăm că tranziția s-a terminat. Altfel, riscăm să rămânem prizonierii unui blocaj istoric: nu acordăm atenție viitorului. Obiectivele programate au fost atinse, dar rezultatul este departe de cel dorit. Restructurarea sistemului economic s-a terminat. E drept, economia este împinsă în subdezvoltare. Sistemul politic este, ca structură, la standardele occidentale, dar blocat de o confuzie în creștere: cine este în fapt în comandă în politica românească și cine este responsabil de deciziile majore luate. Starea societății, e drept, nu a fost proiectată, dar rezultatele sunt departe de cele pe care cu toții le-am dorit: lipsa locurilor de muncă, salarii mici, sărăcie, explozie a birocrației și corupției, demoralizare.
Este necesar să tragem o linie și să ne întrebăm ce va trebui să facă România de acum încolo. Cum ar trebui să fie noul proiect de țară a cărui necesitate este tot mai larg resimțită.
Invităm pe toți cei interesați să participe la acest efort colectiv de limpezire centrată pe întrebări care credem că sunt vitale.
- Acum, după 26 de ani de la 1989, cum ați estima sintetic tranziția ? A fost concepția ei suficient de bună sau cu multe erori pe care le plătim ? S-ar fi putut altfel și mult mai bine sau, oricât de dureroasă a fost tranziția, s-a făcut ce a trebuit.
- Credeți că în următorii ani trebuie să continuăm pe drumul pe care suntem deja angajați sau e nevoie să explorăm o schimbare de concepție ?
Care sunt direcțiile strategice ale noii Românii ?
