Romania Sociala logo
Menu

La răscruce de drumuri? Global și local

autor:   3 May 2020   

Gina Stoiciu

Starea de criză indusă de Covid 19  (primăvara 2020)  poate fi cosiderată un operator geografic global. Fiecare țară a experimentat versiuni locale ale acestei probleme globale. 

Într-un text precedent, Sensibilitatea sociologică în timp de criză, identificam o serie de excese și pradoxuri resimțite în timp de criză. Cum suntem la o răscruce de drumuri, încercăm aici să identificăm unele lecții ale pandemiei, din postura de observator al  mersului lumii. Desigur, sociologul observă, identifică, descrie, analizează, explică, compară. Sociologul nu decide.

Cuvîntul criză, pe care l-am auzit cu toții repetat  la nesfărșit, poate folosi sociologului ca o cheie de lectură. Orice criză funcționează ca un revelator de disfuncționalități manifeste și latente, evidente și profunde, referitoare la caracterul conflictual al relațiilor sociale. Este viziunea lui Edgar Morin despre orice criză. O adoptăm în analiza noastră, pentru caracterul ei  sistemic. 

Întrebarea este :  Avînd în vedere lecțiile pandemiei, cum va fi (re) gîndită lumea ca sistem , după criză ? 

Avansăm două supoziții generale: Fie că schimbările, vor atenua tensiunile lumii în care trăim (delocalizări, comprimarea economiilor naționale, deplasarea forței de muncă, politici de austeritate, individualism), fie dimpotrivă, lumea de după va arăta ca cea dinainte, în mai rău.    

(1) Prima lecție este sanitară

S-a spus despre coronavirus că nu are pașaport, că nu cunoaște frontiere. S-a spus că este mondial și egalitar. Dar guvernele au trebuit să găsească soluții naționale la criza sanitară. Au fost deturnate transporturi de măști în mai multe țări din Europa, iar în Uniunea Europeeană nu a funcționat solidaritatea dintre țările de Nord și cele din sud (Italia și Grecia). În SUA, președintele Donald Trump a negociat în martie 2020, cu o firmă farmaceutică germană,  pentru a avea monopolul unui vaccin contra coronavirusului. Și cine va cumpăra vaccinul ? Îl va cumpăra cine are mijloace să-l cumpere. Justificarea s-a înscris în tradiția pragmatică americană:  Veritabila sănătate națională a SUA este sănătatea financiară. 

În multe țări, urgență sanitară a scos la iveală sărăcirea sistemului public de sănătate. Deodată, ecuația profitului (cît ne costă și ce profit avem pe zi) a fost înlocuită cu ecuația umanistă (nu contează cît ne costă !). În plină stare de urgență, Emanuel Macron, președintele Franței, neoliberal convins, a făcut o declarație solemnă către francezi : «A delega alimentația noastră, protecția noastră sanitară, stilul nostru de viață, este o nebunie. Va trebui să reluăm controlul ». Vom spune și noi că în condițiile în care se anticipă revenirea ciclică a unor epidemii, o strategie sanitară și alimentară pe plan național devine o nevoie.  

Vor lua în calcul politicile de securitate gestiunea preventivă a riscurilor ?  

(2) A doua lecție: cooperarea medicală globală

Dacă gestiunea riscurilor unei crize sanitare este națională, soluțiile clinice necesită o cooperare  planetară.   Yuval Noah Harari (Financial Times.20 martie 2020) consideră că pentru a învinge virusul, trebuie să împărtășim informații medicale la nivel global. Așa cum  țările  naționalizează industriile-cheie în timpul unui război, războiul uman împotriva coronavirusului poate solicita să „umanizăm” liniile de producție cruciale. O țară bogată, cu puține cazuri de coronavirus, ar trebui să fie dispusă să trimită echipamente într-o țară mai săracă, cu multe cazuri, având încredere că dacă și când va avea nevoie ulterior de ajutor, alte țări vor veni în ajutorul său. Am putea lua în considerare un efort global similar și pentru punerea în comun a personalului medical. Ceea ce s-a dovedit posibil și necesar.  

Cum vor fi luate în calcul aceste două repere complementare : gestiunea națională a riscurilor și cooperarea medicală,  în modelizarea strategiilor de prevenție ?

(3) Lecția recunoașterii sociale în fața individualismului

Criza sanitară a fost ocazia de a redescoperi, în societățile noastre marcate de individualism de masă,  niște adevăruri sociale și umane simple: comuniunea și solidaritatea dau sens și conținut calității vieții colective. 

Lecția solidarității a funcționat mai ales ca recunoaștere socială a celor care lucrează în servicii de interes public. Eroii acestei crize sanitare au fost cadrele medicale, pompierii, gunoierii, casierele, poștașii. Cadrele medicale , care au fost în prima linie a crizei sanitare,  au fost glorificate pe bună dreptate.    

Să pornim de la premiza că mutualizarea recunoașterii sociale este cheia integrării și valorizării sociale. Paternitatea termenului de recunoaștere socială, aparține germanului Axel Honneth, pentru care, lupta pentru recunoaștere socială implică trei paliere : respectul psihosociologic al celuilalt (evitarea violenței), respectul juridic  și respectul pentru prestările sociale ale celuilalt. Individul învață să se perceapă ca posedînd pe de o parte o valoare proprie, pe de altă parte o valoare socială, ca membru  al  unei comunității sociale. Această valoare socială este în funcție de reacțiile pozitive ale partenerului generalizat. Lipsa  acestor relații de recunoaștere a valorii sociale,  conduce la experiența de dispreț și umilință, care are o influență nefastă asupra  identității individuale. Ori, inginerul, doctorul, profesorul, agricultorul, instalatorul sau gunoierul, fiecare ocupație în parte,  are rolul ei social. Fiecare membru al unei societăți este respectat pentru ce face. Această recunoaștere conferă, fiecăruia în parte, utilitate și valorizare socială. Și coagulează comunitatea.

Va fi lecția recunoașterii sociale integrată în etica politică, în proiectele de societate?   

(4) Liberalism, neoliberalism sau liberalism social ?    

Neoliberalismul, care avantaja multinaționalele și delocalizările, se găsește destructurat. Unii economiști au spus că,  în timpul crizei sanitare, neoliberalismul a primit o palmă. Alții au spus că vom asista la sfîrșitul neoliberalismului, printr-un proces de de-globalizare. 

Să precizăm că, dacă liberalismul presupunea libertatea de a întreprinde și a comercializa (omul era în centrul acestui proiect), neoliberalismul a deplasat accentul către finanțe și profit maxim. Neoliberalismul a condus și la reducerea rolului statului, la privatizări și la diminuarea de politici sociale. Politica de austeritate a însemnat și slaba finanțare a serviciilor de sănătate. După criza sanitară, și în fața unei crize economice care se anunță, va fi nevoie de un stat protector, care să inițieze politici sociale. 

Va fi neoliberalismul regîndit în sensul unui liberalism social ?

(5) Stat protector sau stat de austeritate ?

Criza a demonstrat nevoia de stat protecționist care să poată face față diversificării riscurilor. Austeritatea bugetară nu mai poate funcționa. În mai multe țări, guvernele au anunțat implicarea masivă a statului în economia națională, pentru finanțarea imediată a celor în nevoie și a micilor întreprinderi. 

Parlamentul va trebui să devină cutia de rezonanță a aspirațiilor sociale ale populație, locul în care sensibilitățile politice diferite se pun laolaltă pentru a  contura un proiect comun de redresare economică.

Unii economiști propun ca un proiect comun de redresare să ia forma unui triplu pact. Un pact economic pentru a regîndi nevoile alimentare și sanitare, pe plan național. Un pact social pentru valorizarea muncii. Și un pact pentru tranziția ecologică. 

Există riscul ca în unele țări, nota de plată să fie imputată salariaților, forței active de muncă. Impozitul progresiv pe venit,  despre care a vorbit economistul Thomas Pikkety, cunoscut pe plan mondial pentru ceea ce se numește taxa Pikkety, va fi luată în calcul pentru un nou pact social de solidaritate ?   

Cum va fi reorientat statul protector ?

(6) Planificare strategică a economiei naționale 

Efectele economice și sanitare ale unui model asimitric de dezvoltare i-au condus pe economiști să recomande o producția industrială și agro-alimentară locală. Și încurajarea capitalismului familial și de proximitate (modelul german), pentru a asigura o economie mai stabilă, mai echilibrată. Încurajarea producției agricole, medicale și industriale este un scut în protecția locurilor de muncă și în prevedrea riscurilor. Planificarea strategică a economiei, presupune dezvoltarea echilibrată a regiunilor, revalorificarea agriculturii și frînarea delocalizărilor. Si o politică descentralizată, mai puțin birocratică și verticală. Țări federale precum Elveția, Germania, Canada au gestionat criză prin implicarea unor decidenți locali.

« A produce și a consuma național» va fi un scut în prevederea  riscurile sanitare și economice ? 

(7) De la starea de urgență la stat autoritar ?

Într-un articol publicat în Il Manifesto (26 février 2020), în plină criză sanitară, filozoful italian Giorgio Agamben (cel care a elaborat conceptele de stare de excepție și de dispozitiv politic), avansează ideea pericolului unei noi paradigme biopolitice a Occidentului. Există tendința ca Statul să declare starea de urgență ca o paradigmă de guvernare, așa cum s-a întîmplat pe fondul unor acte teroriste. Odată ce terorismul a putut sluji de justificarea măsurilor de excepție, ideea unei epidemii devastatoare, spune Agamben, este un pretext ideal pentru a extinde starea de urgență în toate regiunile și pentru mai multă vreme. Crearea de situații de panică colectivă permite guvernelor să intervină, în numele protecției și securității cetățenilor, și să preia controlul autoritar. Agamben invită la vigilență din partea cetățenilor, cînd e vorba de apărarea drepturile și libertățile. Altfel există riscul ca  paradigma «rațiunea de stat» să fie înlocuită cu paradigmă «stat de control și securitate».

În timpul crizei sanitare, unele guvernele (și cazul România) au luat măsuri severe de limitare a drepturilor și libertăților individuale. Guvernarea prin teamă a recurs la aritmetica deceselor și la recviemul cotidian. Ori frica sistematic și mediatic întreținută, favorizează derivele autoritare.

Cum va evolua «procesul de relaxare» a restricțiilor și de întărire a libertăților civice ? 

(8) Supravegherea totalitară sau împuternicirea cetățenilor ?

Yuval Noah Harari (Financial Times. 20 martie 2020) spune: Măsurile temporare au prostul obicei de a supraviețui situațiilor de urgență, mai ales că există întotdeauna o nouă situație de urgență pîndind la orizont. Țara mea natală, Israel, de exemplu, a declarat o stare de urgență în timpul Războiului de Independență din 1948, ceea ce a justificat o serie de măsuri temporare, de la cenzura presei și confiscarea terenurilor, până la reglementări speciale pentru fabricarea de budincă (nu glumesc!). Războiul de independență a fost câștigat de multă vreme, dar Israelul nu a decretat niciodată încetarea situației de urgență și nu a reușit să desființeze multe dintre măsurile „temporare” din 1948. 

Ori, știm că se propune acum extinderea monitorizării populației prin telefoane mobile, camere de luat vederi și tehnologii de recunoaștere facială. Există o serie de aplicații mobile care pot fi folosite pentru a monitoriza și controla deplasările populației. Aplicația applicovid vizează controlul contactelor indivizilor pentru a pista pe cei contaminați. Ori o astfel de aplicație este o amenințare pentru protecția vieții personale. O serie de cercetători în științele umane și sociale s-au mobilizat pentru a semna și publica o serie de tribune, pentru a avertiza asupra pericolul implantării unei astfel de aplicații.  

Ne întrebăm : De ce ar fi noile tehnologii de supraveghere folosite de guverne pentru a monitoriza pe cetățeni și nu ar fi ele folosite de cetățeni, pentru a monitoriza guvernele și a preveni tendințele de autoritarism ? 

Ce dorim pentru mîine: o societate de supraveghere sau o societate de încredere și solidaritate ?

(9) Comunicarea de criză 

Comunicarea de criză a combinat comunicarea oficială și discursul experților din cercetare medicală. 

Au fost și multe rateuri, datorate inexperimentării unei astfel stări de urgență.  În unele țări, discursul decidenților a pus accent pe auto-disciplină (cazul : Singapore, Canada, Germania, Olanda, Suedia, Danemarca). 

În cazul România, guvernarea prin teamă a recurs la aritmetica deceselor și la recviemul cotidian. Așa  a fost legitimată orientarea de tip autoritar. Guvernare prin ordonanțe și decrete. Controlul poliției prin multiplicarea de amenzi și sancțiuni. Militarizarea unor spitale. Demonizarea adversarilor politici (PSD).  Și monitorizarea discursului specialiștilor în boli infecțioase, care au fost sancționați public. 

Tactica țapului ispășitor și mitul conspirației au fost practicate în discursul de stat. Ne amintim teza lui Durkheim :  cînd societatea suferă, ea simte nevoia să găsească pe cineva căruia să-i poată imputa tot răul resimțit, și pe care să se răzbune de propriile decepții. Ceea ce s-a și întîmplat: țapul ispășitor a fost remediul la îndemînă pentru situația de criză.  Sacrificarea publică a țapului ispășitor a fost o operație de imaculare repetată,  din partea înaltelor autorități ale statului.  

Care vor fi lecțiile crizei pentru o comunicare politică credibilă și legitimă ? 

(10) Lecția geopolitică

În plină criză sanitară s-a discutat foarte puțin despre întrebarea de unde și de ce a pornit pandemia. Se spune (zvon sau adevăr?)  că primul infectat ar fi fost un angajat la laboratoarele de microbiologie din Wuhan, în China, locul unde s-a declanșat epidemia. Profesorul Luc Montagnais, premiul Nobel în medicină, și-a exprimat chiar convingerea că virusul ar  prezenta un material genetic modificat în laboratoarele din Wuhan. Cercetătorii își vor continua lucrările și vor propune ipoteze și rezultatele de cercetare. 

În plan politic, este de urmărit cum politicienii vor reface ecuațiile puterii pe plan mondial. Marele dușman vizat, pare să fie China, care a devenit în ultimii ani fabrica lumii. SUA manifestă deja cererea de gesturi de reaparație financiară din partea Chinei.   

Va deveni această criză,  pretext pentru o nouă ordine planetară ? 

În loc de concluzie

Niciun om, spunea John Donne (deja în anul de grație 1623) nu este o insulă, un tot în sine ; fiecare om este o parte din continent, o parte din lumea largă. Am constatat că pandemia cu coronavirus a produs paralizia producției industriale, a traficului comercial, a traficului aerian, a turismului de masă, a automobilului, a stilului de viață. Această răscruce la nivel planetar,va induce noi proiecte de societate ?  

Exprimăm două opinii personale : 

Îndată ce privim evenimentele istorice ca trecătoare și ireversibile, ele își pierd greutatea, spunea scriitorul ceh Milan Kundera. Ele devin ușoare ca fulgul. Și le judecăm cu multă îngăduință. Ele au fost, au trecut și nu se mai repetă; ele rămân în cărțile de Istorie. Așa dezvoltă individul o atitudine neutră, inocentă și naivă în fața evenimentelor trăite. Suntem împăcați cu noi înșine și nu ne mai simțim vinovați sau responsabili de fapte trecute. Așa se face resimțită o anumita « ușurătate a vieții ». 

Altfel spus, e posibil ca lecțiile acestei pandemii să fie uitate.  


Și totuși. Nu putem considera această pandemie ca o mică paranteză în experiența societală. Epidemii au mai fost și vor mai fi : Sida, Sras, Zică, Ebola. Acum Covid 19. Este o iluzie să credem că vaccinarea este singura strategie în situație de risc sanitar. În plus, această criza sanitară singulară a creat tensiuni la nivel planetar, național, politic, economic și social. 

E greu de crezut că această experiență traumatică pe plan individual și colectiv, va fi dată uitării. 


Este de urmărit cum, în funcție de memoria  și experiența colectivă, fiecare țară va folosi lecțiile pandemiei în etapa relansării economiilor. 




Facebook

Cuvinte noi Ce ne spun ele despre epocă?

Noi și vocabularul Limba este un organism viu care se reinventează în contact cu realitatea ; ea semnifică și interpretează lumea în care trăim. Este fascinant să descoperim într-un dicționar, cum fiecare cuvînt își are propria sa poveste; fiecare cuvânt are o istorie și o arheologie cu straturi suprapuse de sensuri. ...

Efectele crizei coronavirus forțează mariajul digitalizare–învățare: panaceu sau cal troian?

Motto: ”Pe termen lung, sufetul capătă culorile gândurilor tale”. Marcus Aurelius, Împărat roman. ”Suntem ceea ce gândim” Buddha. Cea mai importantă lecție a crizei Coronavirus este că digitalizarea trebuie folosită la maximum pentru eficientizarea majorității aspectelor din viața socială, mai puțin pentru cel mai important aspect uman: educația copiilor noștri. Venită ca o mănușă pentru ...

30 de ani de la Revoluția din 1989. Avem o democrație consolidată?

La Revoluția română, în stradă, oamenii voiau liberate. Dar nu se simțeau oamenii liberi și sub Ceaușescu? În familie, pe stradă, în viața de zi cu zi oamenii erau destul de liberi. Dar nu public, în mass-media sau la ședințele politice. Dacă nu ne plăcea cum este condusă țara, era ...

România deleuziană. Fragmentul XXXVIII despre literatură și credință: „Studentul” (Cehov) și „Evanghelia după Marcu” (Borges). Lecturi posibile (VI)

„The Denial of Saint Peter”, ( Theodoor Rombouts, 1597-1637), Liechtenstein Museum  xxx „Studentul” ( Cehov). După mărturisirea chiar a lui Cehov,  „Studentul” este cea mai îndrăgită din scrierile sale de proză scurtă. Acțiunea se petrece în marele post al Paștelui de Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor. În acea zi Ivan Velikopolski, student la ...

Confruntări și conspiraționism

Complot, conspirație, negaționism, dușmanii din umbră, virusul ucigaș. Iată cîteva cuvinte care au animat dialogul între nația română și decidenți. Pe timpul pandemiei covid, dialogul a fost mediat de televiziune.  Dar a fost sau nu a fost pandemie ? Pandemia presupune o mortalitate de 12 %, iar procentul de mortalitate ...

România nu mai este oaia neagră a Europei

În mod surprinzător, România s-a dovedit a fi una din cele mai dinamice ţări din UE 27 în ceea ce priveşte creşterea economică din ultimele două decenii. De ce în mod surprinzător? Pentru că la începutul actualului mileniu România ocupa ultimul loc într-un clasament al ţărilor din UE 27 alcătuit ...

Țara nu are nevoie de așa ceva

Octombrie 2010. Drumul dinspre București spre Alba Iulia. Turneu cu un spectacol de teatru. Printre alții, în același microbuz, Claudiu Bleonț, Ion Haiduc, Sebastian Papaiani, actori tineri și mai puțin tineri deopotrivă. Pe tot parcursul acestui proiect îl vânam pe OMUL, Sebastian Papaiani. Veneam uneori la repetiții și cu 2 ...

Umbra globalizarii s-a aşternut peste clasa de mijloc

Liderii opoziției de stânga în Olanda, Jesse Klaver (GL, verzi), Lodewijk Asscher (PvdA,Partidul Laburist) și Lilian Marijnissen (SP, Partidul Socialist) au organizat un miting comun la începutul anului 2020 pentru a-și uni forțele împotriva Cabinetului (Ministrii si Secretarii de Stat). Ei văd Cabinetul (format din VVD - liberali, CDA - ...