Romania Sociala logo
Menu

Mai are socialismul un viitor?

autor:   14 January 2021   

Cătălin Zamfir

Mulți au considerat că 1989 a fost anul înmormântării ideii de socialism.

Statele din sistemul sovietic au renunțat zgomotos la socialism și au optat pentru capitalism. În occident, neoliberalismul a devenit dominant, inhibând asumarea deschisă a socialismului chiar și în statele europene nordice unde socialismul avea o tradiție consolidată. Socialismul suedez era cu totul diferit de cel sovietic: o economie deschisă, democrație, cu rol important al statului în distribuirea echitabilă a bunăstării.

Viziunea occidentală axată pe neoliberalism s-a împiedicat însă de succesul Chinei. China e o societate socialistă care s-a schimbat spectaculos. Gândirea occidentală obsedată de viziunea neoliberală nu e pregătită să înțeleagă noua experiență chineză. Nici eu nu înțeleg prea bine „miracolul chinez”.

De ce s-a prăbușit socialismul sovietic? Cred că acest eșec s-a datorat în primul rând opțiunii pentru două strategii.

Prima, obsesia problemei proprietății. Socialismul sovietic a avut ca obiectiv central înlocuirea completă a proprietății private asupra mijloacelor de producție cu proprietatea de stat. Și, odată cu aceasta, administrarea politică a economiei cu instrumentul birocrației de stat care a înlocuit aproape complet piața. La început, programul a reușit să asigure o creștere economică spectaculoasă. Dar doar voința politică, cu subiectivismul și birocrație ei, dincolo de un punct, economia a intrat într-o criză cronică.

A doua, înțelegerea democrației. S-a crezut că  „rolul conducător al partidului” este o formă a democrației. Populația nu a considerat că partidul comunist exprimă voința sa. Partidul comunist, de fapt conducerea lui, a fost perceput de la început nu ca o instituție democrată, ci un instrument al dictaturii. În mod real, programul comunist a fost acceptat de populație nu cu entuziasm, ci de frică și resemnare.  Nu trebuie să ignorăm nici contribuția foarte activă a occidentului la coagularea stării de spirit anticomunist al populației.

În Rusia, la început, în haosul social economic al unei societăți înapoiate, dezorganizată și de război, un proces democratic de schimbare ar fi fost imposibil. Cu siguranță Partidul comunist sovietic s-a bucurat la început de un larg suport popular. Victoria sovietică în cel de al doilea război mondial a crescut și mai mult, în ciuda dificultăților, suportul popular pentru programul comunist. În noile țărisocialiste, partidele comuniste au fost percepute de populații ca instrumente sovietice de impunere a modelului sovietic. În aceste țări s-a produs de la început o ruptură între programul comunist și populație. 

Este disputa capitalism/socialism definitiv închisă ? A murit definitiv ideea de socialism ? În forma ei sovietică, cu siguranță. China a reușit însă să lanseze cu succes o nouă viziune a socialismului. O diversificare a proprietății, cu introducerea pieței, și, cât se pare, un larg suport popular. Problema partidului unic nu s-a tranșat încă. Viitorul va duce cu siguranță schimbări spectaculoase și aici. Și situația Vietnamului, în care forțele comuniste au obținut o victorie militară jenantă, este un alt caz care ar trebui analizat cu atenție. 

Capitalismul se confruntă și el cu o problemă structurală: economia capitalistă devine tot mai mult mondializată, cu o adaptare dificilă la cadrele social-politice naționale. Se poate prevede o creștere a tensiunii între economia care se vrea tot mai reglată de logica mondială și cerințele comunității locale/ naționale, exprimate în politica statului.  Statului social exprimă interesele societății, limitând logica capitalului. Putem vorbi de un conflict potențial, sau cel puțin o tensiune, între economia orientată spre profitul individual și ”societate”. Capitalismul acceptă rolul social al statului mai mult de nevoie. El presează pentru un stat social minimal. Economia promovează interesele capitalului, statul este presat să promoveze interesele colectivității. Este probabil o accentuare a tensiunii între economie și stat/ societate. O creștere continuă a economiei asigură într-o oarecare măsură un echilibru între economie și social. Dar dacă economia încetinește sau, datorită tehnologiei, se eliberează forța de muncă ? Două soluții diferite pot exista în această ultimă situație: fie scăderea numărului orelor de muncă, dar menținerea nivelului salarial și al ocupării, fie creșterea polarizării sociale, ocupare redusă bine plătită și, complementar, un nivel ridicat al neocupării, susținută social la un nivel minim de supraviețuire.

Socialismul, altul decât cel sovietic, poate oferi o soluție durabilă la tensiunea structurală actuală între capital și societate.  Soluția neoliberală a unei economii integral privată și mondializată și-a atins limitele. Dincolo de ele ea devine distructivă. O structură de proprietate diversificată va accentua orientarea prosocială a economiei. Va rezulta un nou echilibru tripartit: interesul capitalului, interesul muncii și interesul societății.  Funcțiile sociale ale statului se vor consolida: o centrare nu numai pe segmentul social vulnerabil, ci pe susținerea globală a vieții sociale în ansamblul ei.

Ce va fi socialismul în noul context ? O prioritate a interesului social global, pe baza unui nou echilibru între toate sferele vieții, între economie și societate. Instrumentele acestui nou echilibru vor fi însă diferite de cele ale trecutului.



Facebook

Apariție editorială: Septimiu Chelcea, Psihologia Publicității. Despre reclamele vizuale

Septimiu Chelcea, Psihologia Publicității. Despre reclamele vizuale, București, Editura Pro Universitaria, 2021 (302 p. 44,20 lei) Motto-ul cărții: „Publicitatea este știință, tehnică, artă și conștiință”. Ne face o deosebită plăcere să anunțăm publicarea lucrării profesorului Septimiu Chelcea. Structura cărții cuprinde două părți: I) ABC-ul publicității (123 de pagini); II) Abordarea psihosociologică a publicității ...

AȘA A FOST? AȘA ÎMI ADUC AMINTE (I)

Am participat la reinstituționalizarea învățămntului sociologic în comunism și la prefacerea lui în capitalism. Despre aceste evenimente și despre „amănuntul biografic” depun mărturie. Nu încerc să adun pietricele și fire de nisip pentru a-mi ridica un soclu. Am păcatele mele. Și nu puține. Îmi atribui, totuși, calitatea de a nu ...

Exerciții de gândire sociologică: oscilația mondial/național

Mulți se întrebă: cum s-ar putea realiza o lume mondializată ? Acum, lumea este compusă din ”țări”. Dar economia pare să devină tot mai mondializată. Cum va putea lumea să fie în aceste condiții ?  Problema este că economia, în realitate, nu e atât de mondializată cum s-a tot spus. Toate ...

Există distinct o paradigmă a sociologiei românești?

Mi-am amintit o banalitate despre poziția specială a sociologiei. Uneori însă banalitățile sunt importante de avut în minte. Sociologia este știința societății. Dar e nevoie de o precizare care explodează simplitatea definiției. În primul rând, sociologia, prin  vocația ei e ”universală”, o știință de oriunde și oricând. Există lucrări de ...

AȘA A FOST? AȘA ÎMI ADUC AMINTE (II)

Asistent universitar: nici student, nici profesor  Oricât ar fi de prozaic, mi-am cerut transferul la Universitate şi pentru că asistenţii stagiari primeau un salariu mai mare decât cercetătorii stagiari în institutele Academiei R.S.R. Prin Ordinul Nr. 1595 din 8.11.1968, semnat de Rectorul prof. dr. doc. Jean Livescu, am fost numit „în ...

Sociologii în comunism. Începuturile unei profesii fără statut*

Notă. Profesorul Septimiu Chelcea a avut bunăvoința de a-mi acorda acest interviu online pentru volumul în pregătire. Lucrarea reunește amintirile absolvenților din Promoția 1975. Sorin Mitulescu: Domnule profesor ați predat cursul de „Metode și tehnici de cercetare sociologică” la seria noastră. Cu toată stima, aș vrea să vă adresez câteva întrebări ...

Binele și infantilizarea

Libertatea de a gândi  Libertatea de a gândi a fost totdeauna un fel de boală. Iată-ne vindecați! Asta o spunea eseistul Philippe Muray în anii 1990. Zilele astea mi-am amintit de analiza psihanalitică a socialismului din România,  pe care o face Vasile Dem Vasilescu în cartea În căutarea sinelui (2014). El vorbește ...

Unde începe și unde se termină fericirea la actori – III

Experiența 5 Actorul B, creează liniștit în marile teatre din România și, mai mult decât atât, reușește să își aloce timp și pentru spectacole independente, turnee, filme, reclame ș.a.m.d. . Un actor complex, talentat, dedicat – o vedetă în adevăratul sens al cuvântului apreciat de public pentru munca și talentul său. ...