Managerul, în mintea mea, este eroul capitalismului. El este specialist să transforme bani mai puţini, în bani mai mulţi. Asta e profesiunea lui şi el conduce întreprinderile pro-profit. Nu este important pentru manager ce produce întreprinderea pe care o organizează, ci să producă bani. De aceea managerul este un generalist, el nu este specialist într-un domeniu anume. El poate fi managerul unei întreprinderi care produce maşini, dar are un inginer care organizează procesul tehnic de producţie.

De câţiva ani în România este o întreagă modă. Marea majoritate a instituţiilor, am impresia că prin lege, toate, nu mai au directori (tehnici), ci manageri. Multe spitale sunt conduse nu de un medic, ci de un „manager” care nu este doctor.         

Se pare că această viziune a generat multe probleme. Este cazul multor spitale conduse de manageri. Academia a aplicat şi ea, dar doar formal, această regulă. Institutele de cercetarea academică nu mai au directori, ci manageri. Dar noii manageri sunt tot cercetători, aleşi pentru prestigiul lor în cercetare şi, de fapt, continuă să facă cercetare deşi ca manageri nu mai au normă ştiinţifică.

 Problema este generată de confuzia privitoare la profilurile instituţiilor. Instituţiile sunt de două tipuri: pro-profit şi non-profit. 

În economie sunt întreprinderi pro-profit. O întreprindere bună este cea care produce profit. Dacă nu sau mai grav sunt în pierdere, vor da faliment, chiar dacă produsul lor este bun.

Există însă instituţii care nu sunt create pentru a produce profit, ci pentru a produce ceva specific, necesar pentru comunitate: să producă sănătate, să producă educaţie, să producă cunoaştere sau artă. Și acestea, normal, utilizează bani, dar scopul lor nu e să producă mai mulţi bani, ci să realizeze obiectivele specifice pentru care au fost create, cheltuind banii primiţi. Spre deosebire de întreprinderile pro-profit, ele nu produc bani, ci îi cheltuiesc.  

Să luăm ca exemplu instituţiile de cercetare ştiinţifică. Sunt unele instituţii de cercetare pro-profit. Managerul primeşte un capital şi se întreabă: în ce domeniu eu pot pune capitalul la lucru, adică la producerea de mai mulţi bani. Află că este un spaţiu gol: cercetarea ştiinţifică. Produsul ştiinţific „se vinde” bine. Bun. Fac un institut de cercetare ştiinţifică. Angajează un cercetător şi… Pentru manager performanţa acestui institut nu este că descoperă ceva nou, ci că produce bani.

Dar sunt şi institute de cercetare ştiinţifică a căror misiune nu este să producă bani, ci cunoaştere. Pentru un asemenea institut, managerul nu are o competenţă adecvată. El nu ştie ce direcţii de cercetare sunt cerute nu de „piaţă”, ci de „creşterea cunoaşterii”. El nu are competenţa de a evalua valoarea ştiinţifică a rezultatelor. E clar că sunt lucruri diferite: una este organizarea unui institut pentru a produce bani şi alta pentru a produce cunoaştere. Un bun director trebuie să aibă şi o competenţă managerială, dar nu pentru a vinde produsele pe piaţă şi produce profit, ci să cheltuiască eficient banii acordaţi.

La sfârşitul anului, o întreprindere bună pro-profit va avea mai mulţi bani decât la început. O instituţie bună non-profit la sfârşitul anului nu va mai avea niciun ban, demonstrând că a cheltuit eficient toţi banii acordaţi la începutul anului.

Pentru institutele non-profit sunt necesari deci directori, buni specialişti. Poate că aici nici nu e nevoie de un manager. Managerul poate fi cel mult adjunct al directorului sau contabil şef. Aici funcţia managerială este mult mai simplu: să utilizeze cheltuirea banilor cât mai eficient, aşa cum i se cere directorul institutului.

E o problemă că directorii instituţiilor non-profit sunt conduse de manageri? Da, consecinţele pot fi foarte grave. În primul rând, el nu va avea competenţa necesară unui asemenea institut. În plus, pentru că nu e necesară competenţa tehnică, poate fi ales oricine, care este etichetat „manager”. Şi dacă competenţa nu e necesară, de ce să nu-l numesc pe vărul meu? A, e exagerare!  Azi apare în mass-media un scandal: un chelner a fost numit, evident ca manager, directorul unui spital.