Dezbaterea pe care o aducem în fața publicului sub forma unui serial al absolvenților de sociologie prin publicațiile lor – vizează o generație care astăzi deja a ajuns la vârsta a treia. Componenții ei au fost studenți în urmă cu peste 50 de ani în promoțiile învățământului superior sociologic reluat -după o pauză de 20 de ani, către sfârșitul anilor `60. Vorbim despre absolvenți ai promoțiilor dintre 1970 și (aproximativ) 1980. Atât a durat formarea de sociologi în comunism.
Întrebarea ar fi, ce au putut face acești absolvenți în anii `80 (care ar fi tebuit să coincidă cu perioada afirmării lor profesionale) într-o societate a cărei conducere devenea pe zi ce trecea tot mai ostilă cercetărilor sociologice sub orice formă s-ar fi desfășurat ele. Analizând fotografiile publicate de presă din vizitele de lucru ale lui Nicolae Ceausescu, autoarele unui articol având în atenție evenimente din februarie 1987[1] constatau că pe parcursul anilor se schimbase ipostaza în care era prezentat liderul comunist: ”…treptat, fotografiile care îl înfățișau ascultând atent explicațiile specialiștilor au fost înlocuite cu cele în care întâiul om al țării dă indicații prețioase celor din jurul său. …”. Ce puteau face în asemenea condiții sociologii (la fel ca și alți specialiști ai timpului) ? Și totuși, așa cum vom vedea, unii dintre ei s-au străduit așa cum au putut, să producă și chiar să publice rezultatele cercetărilor în forma și cu amploarea permisă de canalele de comunicație disponibile la acea vreme.
Ne propunem să analizăm, pornind de la contextul social al publicării, cu ajutorul autorilor dar și cu feed-back-ul cititorilor, în ce măsură anumite idei exprimate în textele celor dintâi erau relevante pentru societatea de atunci și cât mai rămân ele valabile sau cel puțin interesante la aproximativ 40 de ani distanță.
[1] Serinela Pintilie, Oana Ionel Demetriade, Un protest necunoscut. Greva de la Intreprinderea Mecanică Nicolina, Histori, nr. 243 / 2022
