Romania Sociala logo
Menu

Pe aripile cenzurii sau Opriți cenzura! Vreau să cobor!

autor:   21 June 2020  

Unele zile ne îndeamnă la tristețe deși ar trebui să avem toate motivele să fim doar fericiți. Mi se pare, uneori, că asist la instaurarea unui nou tip de cenzură. O nouă formă de totalitarism dar cu alte mijloace. Deja telefonul meu îmi numără pașii, îmi spune „Drum bun” atunci când ies din oraș, „Bine ai venit” atunci când intru într-un local nou, îmi amintește în fiecare zi ce poză am făcut și unde. Laptopul îmi reamintește, fără să îi fi cerut asta, că am o programare pe care știe el că am trecut-o în telefon. Youtube-ul știe ce ascult, nici nu îmi recomandă alt gen de muzică pentru că el a făcut deja evaluarea preferințelor mele. Netflix știe ce filme văd, unde am pus pauză, ce recomandări trebuie să îmi facă. Un prieten și-a instalat un progrămel în care află în orice secundă unde îi este copilul, unde îi este nevasta și chiar poate asculta ce vorbesc aceștia. Facebook îmi face filmulețe de aniversare a prieteniei cu oameni pe care nu i-am văzut niciodată. Google îmi plasează reclame în funcție de căutările mele din ultima perioadă. Lucruri extrem de utile, pentru unii. Însă pentru mine devine o frustrare personală generată de o senzație de control și supraveghere din toate punctele de vedere. Să mă uit la un tablou pe internet care ar trata un nud ?! Iese de multă vreme din discuție de teamă să nu îmi umple google-ul toate paginile cu reclame la nuduri. Sau cine știe către ce alte căi mă îndreaptă! Așa că: „Adio Renaștere! Adio Botticelli & co !”.

Am aflat că s-a scos din grila de programe a unui post celebru filmul „Pe aripile vântului” pentru că s-a constatat că tratează o temă a diferențelor rasiale și a unui fapt istoric (a sclaviei). Această formulă de politically correctness mi se pare că devine o nouă formă de cenzură. Sper din tot sufletul să greșesc și să nu fie o formă modernă, o găselniță, o idee precursoare a unei noi forme de totalitarism. Sper! Ideile și conceptele sunt împărțite. Nu iau partea nimănui, doar sper ca lucrurile să nu ia o turnură în detrimentul factorului uman. Însă, sincer, de foarte multe ori nu îmi place ce văd. Dacă se interzice un film artistic care tratează un fapt istoric și nu se interzic filmele care, nu tratează! ci instigă! la devianțe comportamentale . . . atunci cred că nu suntem pe un drum tocmai bun. Cred…

Dacă mergem pe această nouă conceptualizare a societății atunci ar trebui să ardem foarte multe pelicule. Trebuie să dispară „Lista lui Schindler”, trebuie să dispară cam 80% din cinematografia americană, Clint Eastwood trebuie spânzurat cât încă mai poate fi prins, Sidney Poitier, Tony Curtis trebuiau condamnați pe eșafod, piesa Othello trebuie interzisă pe scenă și scoasă rapid din literatură, piramidele trebuie dărâmate pentru că au fost construite de sclavi, bisericile trebuie arse  din temelii pentru că nu tratează toate aceeași credință, manualele de istorie trebuie arse și rescrise fără a leza auzul fin al noii generații, iar fiecare dintre noi ar trebui să fim dotați cu câte un glonț în cazul în care asistăm la câte un cuvânt greșit în societate, să putem pedepsi pe loc nedreptatea cuvântului. Ba chiar să ne autopedepsim. Parcă am mai auzit de astfel de tendințe în istorie, și chiar în istoria recentă. Dar, DOAMNE FEREȘTE! să ne treacă prin minte să pedepsim devianțele societății. Doamne ferește să spunem că nu ne place un film care tratează sau încurajează anumite devianțe comportamentale! O să fim condamnați pentru discriminare. Doamne ferește să spunem că nu vrem să furăm inocența copiilor sau că nu vrem să dăm jos icoana credinței a fiecăruia dintre noi (indiferent care ar fi ea). Toți trebuie să fim/sa ne comportăm politically correct! Eu, personal, nu am niciun fel de problemă cu acest aspect, cu acest nou concept. Dimpotrivă! Am, însă, o problemă cu exagerarea acestui gând care, în ultimul timp, mi se pare că este doar un lup turbat îmbrăcat cu blănița unui mielușel necopt. Și de data aceasta sper, din tot sufletul, să mă înșel. Și, nu pot, în continuare, decât să îndemn către un progres al normalității (care o mai fi această normalitate…), al îngăduinței fiecăruia dintre noi, al bunului simț, al întrajutorării, al carității și al înțelepciunii înțelegerii lucrurilor din trecut ca un fapt istoric din care să învățăm spre îndreptarea comportamentului societății ci nu îndemnarea către alte devianțe, nu în ultimul rând, al iubirii față de semeni indiferent de culoare, rasă sau credință.

Într-o societate atât de bulversată de evoluția rapidă a tehnologiei, de boala ce a stârnit haosul economic și social, de încăierările de stradă care par să nu revendice drepturi clare ci doar o manifestare a unei crize identitare, de așa numita pace menținută în unele state cu ajutorul armatei, de sărăcia pronunțată din anumite state sau pături sociale și multe alte probleme pe care umanitatea le întâmpină în ciuda progresului tehnologic, încep să mă întreb din ce în ce mai serios care este normalitatea, unde începe și unde se termină libertatea în ziua de astăzi? Personal, cred că nu numai totalitarismul, socialismul etc, au dat greș ci însăși democrația se află într-o perioadă de declin. Este o opinie de moment, desigur. Iar în ea încă persistă optimismul dintotdeauna către o lume mai îngăduitoare și mai fericită!

Până când timpul îmi va dovedi că am greșit în temerea mea (și sper din tot sufletul să facă așa), vă invit să nu înclinăm pe o pantă a exagerărilor ci pe una a înțelepciunii, a frumuseții vieții. Să ne îngăduim unii pe ceilalți și să conștientizăm că Pământul este suficient de mare pentru fiecare dintre noi.



Facebook

Semnal editorial: Sociologie Românească nr. 1/2024

Semnalăm publicarea online a numărului 1/2024 al Revistei Sociologie Românească. Din cuprins: Studii / Studies From “At Risk” to “Dangerous” People. The Roma Between Development Policies and Practices of ExpulsionIonuț Marian Anghel Exploring the Gendered Dynamics of Work and Family Life. A Secondary Descriptive Analysis in the Romanian ContextMaria Simionescu (Vlăsceanu) Răspunsuri la criza ocupării. Transformări ...

Începuturi ale sociologiei medicale în anii `80.  O discuție cu sociolog Florica Bătrîn

Dragă Flori, ce făceai în anii `70 – `80  ca sociolog ? Din câte-mi amintesc, în anii respectivi, sociologia de la noi era preocupată de probleme precum integrarea, eficiența, mobilitatea socială. Ca absolvent al promoției’75, specizalizat în sociologia educatiei și culturii, am avut șansa de a găsi în oferta săracă de ...

In memoriam Constantin (Telu) Stoiciu

Constantin (Telu) Stoiciu este un mare prieten al nostru. Realizăm acum la despărțire că termenul de prieten este insuficient pentru a exprima consistența sentimentelor. El este, timp de 60 de ani, chiar dacă uneori a stat mai aproape sau mai departe, o parte importantă a vieții noastre. Este și va rămâne un mare ...

Speranța de viață după Pandemie. Spectaculoasa recuperare

Introducere În luna septembrie a anului trecut am publicat la Contributors un articol dedicat speranței de viață în țara noastră [1]. Se dorea a fi un răspuns la o întrebare firească asupra modului în care speranța de viață urma să se redreseze după declinul apreciabil din anii 2020 și 2021 provocat de imprevizibila Pandemie ...

Un interviu care rămâne actual peste vreme: prof. univ. Elisabeta Bostan în dialog cu Revista Teatru despre spectacol și universul copilăriei (1974)

Prof. Univ. Dr., Cercetător Principal ICCV, Elena Zamfir  Doresc să aduc în fața cititorilor noștri un interviu al doamnei profesor univ. Elisabeta Bostan de acum 50 de ani acordat Revistei Teatru. Cuvintele sunt de prisos în a introduce o valoare inestimabilă a culturii și a cinematografiei românești când vorbim de doamna profesor ...

Concursul Euroviziune 2024. Nemo și Codul

Nemo este cântărețul câștigător din mai 2024 la Euroviziune. Acum o saptămînă. Iar Cod este titlul cântecului câștigător. Nu știu ce va spune critica muzicală din Romania despre performanța artistică și muzicală a cântărețului Nemo. În ce ne privește am avea câteva întrebări sociologice, la cald. Cuvântul Nemo. Iată un cuvânt ...

Impactul social al tehnologiilor imersive

Sursa: https://www.ici.ro Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București[1] a organizat recent un webinar pe tema „Viitorul tehnologiilor imersive în România” cu scopul de a reuni reprezentanți ai mediului academic, antreprenori din sectorul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, reprezentanți ai autorităților publice cu rol de reglementare și de a aduce în ...

Sociologie și policalificare în industrie. Pe marginea unui articol publicat în 1984. Discuție între Sorin Mitulescu și Ion Tița Călin

Introducere: O generație de sociologi: texte din anii `80 Cine ești dumneata, domnule Ion Tița-Călin? În anul 1975, am absolvit Facultatea de Filosofie, secția Sociologie, cu media generală 9,50. Primisem recomandarea să lucrez într-un institut de cercetare științifică, dar la repartizarea în producție, am optat pentru postul de sociolog din Șantierul Naval Constanța ...