Romania Sociala logo
Menu

Politica financiară a guvernării PSD-ALDE – pro şi contra: 3. Datoria publică şi privată

autor:   10 December 2018   

Nicolae Taran

Aşa cum am arătat anterior, reducerea fiscalităţii, respectiv majorarea pensiilor și a salariilor din sectorul public  implică o creştere a cererii solvabile şi a ofertei agregate, respectiv a produsului intern brut. Dacă acest balon de oxigen sau „magnetou”, aşa cum spunea Keynes, nu generează o creştere a deficitelor fiscale, sustenabilitatea creşterii economice nu este afectată de niciun risc iminent. Dacă, însă, deficitele fiscale depăşesc anumite praguri critice, fezabilitatea acestei politici fiscal-bugetare devine extrem de problematică.

Spre exemplu, dacă analizăm fezabilitatea financiară a statului român, vom constata, conform datelor publicate de Ministrul de Finanțe, că ponderea dobânzilor în veniturile acestuia reprezintă aproximativ 3%  în acest moment. Însă, dacă nivelul relativ al datoriei publice (35% din PIB) se dublează, iar ponderea veniturilor publice în produsul intern brut rămâne neschimbată (aproximativ 33% din PIB), atunci costul dobânzilor va creşte la 6% din venituri, ceea ce înseamnă un cost echivalent cu veniturile bugetare alocate în acest an pentru învăţământ şi apărare! Altfel spus, dacă deficitele guvernamentale nu vor fi ţinute sub control şi ponderea datoriei publice în produsul intern brut va depăşi pragul critic de 60%, atunci executivul de la Bucureşti va fi obligat să apeleze la „bunăvoinţa” creditorilor externi, iar suveranitatea politico-economică a ţării noastre va deveni problematică.

Din fericire, probabilitatea scenariului descris anterior este, în opinia mea, relativ scăzută. Pentru că, nivelul actual al creditelor contractate de guvern, de companiile nefinanciare şi de locuitorii României reprezintă doar 85,9% din produsul intern brut, acest nivel fiind cel mai scăzut din UE şi cu mult inferior pragului critic reglementat de oficialii Comisiei Europene: 193% din PIB, conform Eurostat.



Sursa: Eurostat. DCP – datoriile companiilor nefinanciare şi ale populaţiei, DSP – datoriile sectorului public al economiei.

Într-adevăr, dacă analizăm datele anterioare putem înţelege cât de mari sunt riscurile care afectează în acest moment sustenabilitatea creşterii economice în cazurile Marii Britanii, Italiei şi Franţei. Datorită supracreditării, în aceste ţări nu este posibilă nici măcar o reducere moderată a poverii fiscale. Pe de altă parte, o majorare de tip keynesist a cheltuielilor publice în scopul stimulării creşterii consumului şi a investiţiilor ar genera în aceste ţări o creştere nesustenabilă a datoriei publice şi un colaps al consumului şi investiţiilor private datorită creşterii costurilor de rambursare a datoriei publice.

Din fericire, sustenabilitatea creşterii economice nu este grevată de aceste riscuri în cazul României, unde reducerea impozitelor şi taxelor, creşterea semnificativă a pensiilor şi a salariilor din sectorul public, plafonarea strictă a cheltuielilor publice, precum şi contracararea eficientă a supracreditării companiilor şi a populaţiei au generat o creştere fezabilă din punct de vedere fiscal-monetar a consumului şi a investiţiilor din sectorul privat al economiei.



Facebook

Familia în destinul european. Un proiect creştin de redefinire a relaţiilor dintre familie şi stat

Papa Francisc a subliniat în enciclica sa „Laudato Si” că societatea actuală are o urgentă nevoie de „un umanism capabil să aducă împreună diferitele căi ale cunoaşterii, incluzând economia, în serviciul unei viziuni integrale” (LS 141). Altfel spus, acţiunea de a săvârşi binele presupune un efort comun şi nu dispersat, pentru că Domnul acţionează ...

Ce fel de democrație promovează Parlamentul european?

Am intrat în Uniunea Europeană. E cazul să ne asumăm responsabilitatea: ea va fi așa cum o vom construi noi cu toții Integrarea României în UE intră într-o nouă fază. Am fot cu toții entuziaști. Din întreaga Europă românii aveau cea mai ridicată încredere în noua alianță. Acum începem să vedem și problemele și ...

Indiferent ce se va întâmpla, să nu uităm că suntem profund datori Sorinei

În 24 iunie, în România socială, concludeam la o scurtă reflecţie asupra scandalului SORINA: ”Poate, în final, Sorina va fi ”luată”. Dar atunci noi românii ne-am simţi înfrânţi de o justiţie care nu mai este a noastră, ci capabilă de orice nedreptăţi în numele independenţei ei. Impactul moral va fi dezastros. Singura speranţă: nu ...

26 IUNIE- ZIUA DRAPELULUI NAȚIONAL.

26 IUNIE- ZIUA DRAPELULUI NAȚIONAL.La mulți ani ROMÂNIA! La mulți ani cetățeni ai României care respectați acest simbol sfânt, oriunde v-ați afla!

Mass-media şi construirea opiniei publice

În prezent, sunt revizuite nu numai teoriile clasice ale comunicării (spirala tăcerii, stabilirea ordinii de zi, paza la intrare, fluxul comunicării în două trepte ş.a) în acord cu tehnologia digitală, ci şi ipotezele despre relaţia dintre mass-media şi opinia publică. Este repusă în discuţie chiar problema de fond: influenţează mass-media construirea opiniei publice? Marco Dohle ...

O justiţie absolut incorectă dar definitivă este mai importantă decât soarta unui copil?

Sorina, o fetiță de 8 ani, este târâtă cu brutalitate în văzul multor martori, de o doamnă procuror și băgată cu forța într-o mașină neagră. Sorina țipă disperată: Mami, nu mă lăsa. Evenimentul este filmat și, la televizor, milioane de români sunt șocați și indignați. Asistăm la un eveniment care probabil ...

Gatekeeping: controlul informaţiilor mass-media

Teoria numită metaforic „Paza la intrare” (Gatekeeping) a fost prefigurată încă din primele decenii ale secolului trecut, a fost extinsă considerabil în numeroase cercetări de teren în a doua jumătate a secolului al XX-lea şi a fost revizuită recent, în acord cu noilemedia. Repere Pentru prima dată, termenul de „gate keeper” a fost folosit ...

De ce România nu are un Proiect de Ţară?

Am citi cu mult interes studiile lui Vladimir Pasti şi Iulian Stănescu[1]. Ei constată că, după întreaga perioadă postcomunistă, nu avem o Agendă socială de dezvoltare. Eu aş spune mai apăsat: România nu are un PROIECT DE ȚARĂ. Sunt şi eu nemulţumit că partidele politice în disputele electorale nu luptă cu programe de dezvoltare social-economică ...