Romania Sociala logo
Menu

Prezenţa la vot: între ţara legală şi ţara reală

autor:   10 December 2016  

Iulian Stănescu

Două întrebări ies în evidenţă: (1) cât va fi prezenţa vot şi (2) pe cine avantajează sau dezavantajează o prezenţă mai mare ori mai mică?

Prezenţa la vot la cele mai recente două alegeri parlamentare a fost foarte scăzută: 39,2% în 2008 şi 41,8% în 2012. Printre cauze: decalarea alegerilor parlamentare de cele prezidenţiale, experimentul nefericit al uninominalului, încrederea foarte redusă în parlament şi partide politice, rolul şi puterea în creştere a administraţiei locale faţă de cea centrală etc.

Pe de altă parte, prezenţa la vot în România nu este chiar aşa de scăzută pe cât arată datele oficiale. Procentul de prezenţă reiese din raportarea numărului celor prezenţi la urne la numărul total al celor înscrişi în listele electorale. O realitate mai puţin cunoscută a alegerilor din România constă tocmai în următorul paradox: în timp ce populaţia României scade, corpul electoral – numărul total al celor înscrişi în listele electorale – creşte. Diferenţa nu este minoră, ci de ordinul milioanelor de persoane. La cel mai recent recensământ, cel din 2011, au fost înregistrate 16,3 milioane de persoane adulte [1]. În schimb, listele electorale pentru alegerile parlamentare au un total de aproape 19 milioane persoane (vezi tabelul de mai jos). De unde diferenţa? Unde şi cine sunt milioanele de persoane care sunt în listele electorale, dar nu se regăsesc în statistica populaţiei?

O parte a răspunsului este că avem de a face cu două categorii diferite. Pe de o parte, totalul cetăţenilor români cu drept de vot; pe de altă parte, populaţia stabilă a României. Altfel spus, ţara legală versus ţara reală.

În categoria cetăţenilor români cu drept de vot, dar care nu fac parte din populaţia stabilă a României, intră şi cetăţenii străini care au dobândit cetăţenia română. De pildă, cetăţenii Republicii Moldova cu cetăţenie română, probabil de ordinul sutelor de mii. Însă cei mai numeroşi sunt cetăţenii români plecaţi în străinătate. Emigranţii sunt în număr de cel puţin 2,8 milioane de persoane [2].

tabel

Sursa datelor: Anuarul Statistic al României 2003-2008, Biroul Electoral Central

Anchetele sociologice şi sondajele de opinie realizate în cadrul ICCV, care au avut drept bază de eşantionare listele electorale, ne-au arătat că circa 15% dintre persoanele din listă fie nu sunt în ţară, fie reprezintă erori în liste – cel mai adesea persoane care nu mai locuiesc la acel domiciliu şi în foarte puţine cazuri decedaţi. După cum au remarcat Mircea Comşa şi Traian Rotariu, problema cauză a disparităţii dintre creşterea corpului electoral şi scăderea populaţiei o reprezintă slaba capacitate administrativă a statului român [3]. Consecinţa: prezenţa la vot în populaţia stabilă este cu minim 10 puncte procentuale peste cea oficială, raportată la populaţia din listele electorale.

Orice proiecţie privind prezenţa la vot trebuie să ţină cont de cele de mai sus. Consecinţa practică este că prezenţa oficială la vot tinde să fie mai redusă decât cea estimată în sondajele de opinie, care acoperă doar populaţia stabilă, rezidentă în România. Având în vedere că prezenţa de 48% de la locale reprezintă o revenire la nivelul din 2008 (49%), apare foarte probabil ca prezenţa la alegerile parlamentare din 2016 să fie apropiată celei din 2008 (39%).

Pe cine avantajează sau dezavantajează o prezenţă mai mare ori mai mică?

Judecata obişnuită este că o prezenţă mai scăzută favorizează PSD, care are un electorat mai disciplinat, preponderent rural şi mai vârstnic, iar una mai ridicată partidele de dreapta, cu un electorat mai tânăr, majoritar urban şi mai dificil de mobilizat.

Însă eu consider că prezenţa la vot în intervalul 35-45% nu reprezintă avantaj sau dezavantaj pentru vreun competitor. Alegerile prezidenţiale, inclusiv cele din 2014, au arătat că abia la o prezenţă de 60% şi peste se poate vorbi de un avantaj pentru dreapta. Să nu uităm că la o prezenţă de 55% la turul 1 din 2014, Victor Ponta (PSD) a obţinut 40,4% din voturi.

 

 

 

[1] Datele definitive ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor 2011 sunt disponibile la adresa www.recensamantromania.ro/rezultate-2/

[2] Traian Rotariu. Un sfert de secol de declin demografic în Cătălin Zamfir, Iulian Stănescu (coord.), România la răscruce: opţiuni pentru viitor, Bucureşti: Pro Universitaria, 2015, p. 166.

[3] Traian Rotariu şi Mircea Comşa. Alegerile generale 2004: o perspectivă sociologică, Cluj-Napoca: Eikon, 2004, pp. 31-32.



Facebook

România s-a încurcat în multe probleme. Cine ar lua iniţiativa: clasa politică sau NOI?

Acum câteva zile, la televizor, invitat un om politic. Stil de diplomat subtil. Inteligent. O oră întreagă. De la început am fost captat. O analiză profundă a crizei în care România se află. Suntem la coada Europei. Decalajele cu Occidentul sunt şocante. Da, situaţia e gravă. Privesc cei aproape 30 de ...

DESPRE ÎMPĂRAȚI, REPUBLICI ȘI ICEBERGURI

Acest articol[1] a fost provocat de lectura eseului acad. Cătălin Zamfir intitulat “De ce împărații nu sunt aleși de popor?”, publicat pe 22 iulie de revista România Socială. Apreciez foarte mult politica editorială a revistei de a prezenta simplu, clar și pe înțelesul tuturor esențialul realităților sociale și politice românești. ...

In memoriam profesor Achim Mihu

A plecat dintre noi profesorul Achim Mihu (n.1931), sociolog, antropolog, dar și filozof. Prin cărțile sale, Sociometrie (1965), Sociologia americană a grupurilor mici (1970) și ABC-ul investigației sociologice (1971) Achim Mihu a deschis relansarea sociologiei românească în condițiile dificile ale comunismului, având un efect liberator asupra tinerei generații de sociologie de atunci. A continuat publicarea unor cărți și studii valoroase în sociologie ...

Concluzia şedinţei Parlamentului European: Europa trebuie să înveţe de la România ce înseamnă democraţia

Nu sunt doar şocat, ci, mult mai mult, profund îngrijorat. Ce s-a întâmplat astăzi în Parlamentul European (PE) impune o reformă profundă a acestei instituţii. În primul rând, din câte ştiam, în Parlamentul European se exprimă opinii politice şi, eventual, se adoptă legi pentru funcţionarea UE. Un parlamentar european, cred eu, ...

Despre capitalism, numai de bine. Fragmentul V: De la CAER la UE

Refuzul sovieticilor de a accepta Acordul de la Bretton Woods reprezintă principala cauză care a determinat izbucnirea războiului rece în 1946. (17) Iar după aceea au apărut NATO, CAER şi Tratatului de la Varşovia. Această confruntare fără menajamente dintre capitalism şi socialism a durat până în 1990, atunci când CAER ...

Ca sociolog, voi răspunde DA la referendum

Mulți colegi m-au întrebat ce voi vota la actualul referendum. Spre surprinderea multora am răspuns DA. E nevoie de o explicație. Ca sociolog sunt convins că în viitor, cu siguranță, se vor schimba multe lucruri pe care acum nici nu ni le putem imagina. Într-un secol, două sau trei familia ar ...

România deleuziană: fragmentul XXVI, despre cum ajung oamenii să sfârșească în stradă

Câteva precizări tehnice: despre cărțile funciare și numerele top. La mijlocul secolului al XIX-lea (în Imperiul Habsburgic), orașul Brașov se parcelează, iar parcelele capătă numere topografice. Se constituie astfel câteva hărți topografice ale orașului Brașov în diferite perioade. Cele mai vechi, cu valoare istorică, sunt la Arhivele Naționale-Serviciul Județean Brașov. ...

Statul paralel: care stat va câștiga?

În ultimul timp, opinia publică a fost dominată de tema statului paralel. Termenul este complet nou, dar problema este nouă ?  Eu cred că da. Dar nu este încă clar ce este de fapt statul paralel. E vital să ne clarificăm aici pentru că satul paralel pare să fie o ...