Romania Sociala logo
Menu

Prezenţa la vot: între ţara legală şi ţara reală

autor:   10 December 2016  

Iulian Stănescu

Două întrebări ies în evidenţă: (1) cât va fi prezenţa vot şi (2) pe cine avantajează sau dezavantajează o prezenţă mai mare ori mai mică?

Prezenţa la vot la cele mai recente două alegeri parlamentare a fost foarte scăzută: 39,2% în 2008 şi 41,8% în 2012. Printre cauze: decalarea alegerilor parlamentare de cele prezidenţiale, experimentul nefericit al uninominalului, încrederea foarte redusă în parlament şi partide politice, rolul şi puterea în creştere a administraţiei locale faţă de cea centrală etc.

Pe de altă parte, prezenţa la vot în România nu este chiar aşa de scăzută pe cât arată datele oficiale. Procentul de prezenţă reiese din raportarea numărului celor prezenţi la urne la numărul total al celor înscrişi în listele electorale. O realitate mai puţin cunoscută a alegerilor din România constă tocmai în următorul paradox: în timp ce populaţia României scade, corpul electoral – numărul total al celor înscrişi în listele electorale – creşte. Diferenţa nu este minoră, ci de ordinul milioanelor de persoane. La cel mai recent recensământ, cel din 2011, au fost înregistrate 16,3 milioane de persoane adulte [1]. În schimb, listele electorale pentru alegerile parlamentare au un total de aproape 19 milioane persoane (vezi tabelul de mai jos). De unde diferenţa? Unde şi cine sunt milioanele de persoane care sunt în listele electorale, dar nu se regăsesc în statistica populaţiei?

O parte a răspunsului este că avem de a face cu două categorii diferite. Pe de o parte, totalul cetăţenilor români cu drept de vot; pe de altă parte, populaţia stabilă a României. Altfel spus, ţara legală versus ţara reală.

În categoria cetăţenilor români cu drept de vot, dar care nu fac parte din populaţia stabilă a României, intră şi cetăţenii străini care au dobândit cetăţenia română. De pildă, cetăţenii Republicii Moldova cu cetăţenie română, probabil de ordinul sutelor de mii. Însă cei mai numeroşi sunt cetăţenii români plecaţi în străinătate. Emigranţii sunt în număr de cel puţin 2,8 milioane de persoane [2].

tabel

Sursa datelor: Anuarul Statistic al României 2003-2008, Biroul Electoral Central

Anchetele sociologice şi sondajele de opinie realizate în cadrul ICCV, care au avut drept bază de eşantionare listele electorale, ne-au arătat că circa 15% dintre persoanele din listă fie nu sunt în ţară, fie reprezintă erori în liste – cel mai adesea persoane care nu mai locuiesc la acel domiciliu şi în foarte puţine cazuri decedaţi. După cum au remarcat Mircea Comşa şi Traian Rotariu, problema cauză a disparităţii dintre creşterea corpului electoral şi scăderea populaţiei o reprezintă slaba capacitate administrativă a statului român [3]. Consecinţa: prezenţa la vot în populaţia stabilă este cu minim 10 puncte procentuale peste cea oficială, raportată la populaţia din listele electorale.

Orice proiecţie privind prezenţa la vot trebuie să ţină cont de cele de mai sus. Consecinţa practică este că prezenţa oficială la vot tinde să fie mai redusă decât cea estimată în sondajele de opinie, care acoperă doar populaţia stabilă, rezidentă în România. Având în vedere că prezenţa de 48% de la locale reprezintă o revenire la nivelul din 2008 (49%), apare foarte probabil ca prezenţa la alegerile parlamentare din 2016 să fie apropiată celei din 2008 (39%).

Pe cine avantajează sau dezavantajează o prezenţă mai mare ori mai mică?

Judecata obişnuită este că o prezenţă mai scăzută favorizează PSD, care are un electorat mai disciplinat, preponderent rural şi mai vârstnic, iar una mai ridicată partidele de dreapta, cu un electorat mai tânăr, majoritar urban şi mai dificil de mobilizat.

Însă eu consider că prezenţa la vot în intervalul 35-45% nu reprezintă avantaj sau dezavantaj pentru vreun competitor. Alegerile prezidenţiale, inclusiv cele din 2014, au arătat că abia la o prezenţă de 60% şi peste se poate vorbi de un avantaj pentru dreapta. Să nu uităm că la o prezenţă de 55% la turul 1 din 2014, Victor Ponta (PSD) a obţinut 40,4% din voturi.

 

 

 

[1] Datele definitive ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor 2011 sunt disponibile la adresa www.recensamantromania.ro/rezultate-2/

[2] Traian Rotariu. Un sfert de secol de declin demografic în Cătălin Zamfir, Iulian Stănescu (coord.), România la răscruce: opţiuni pentru viitor, Bucureşti: Pro Universitaria, 2015, p. 166.

[3] Traian Rotariu şi Mircea Comşa. Alegerile generale 2004: o perspectivă sociologică, Cluj-Napoca: Eikon, 2004, pp. 31-32.



Facebook

Cu cine să votez pe 10 noiembrie? Hai să vedem

Peste câteva zile vor fi alegeri pentru Președinte. Sunt mai mulți candidați. Ca sociolog, neafiliat politic, sunt obișnuit mai întâi să analizez. Nu am citit cu atenție discursurile candidaților, dar cred că, în virtutea poziției lor, ei vor tinde să prefere un discurs electoral destul de predictibil. Primul lucru care trebuie examinat: relația candidaților cu ...

Jocul politic

Dacă regii moșteneau tronul, în democrație puterea se obține și se păstrează prin rivalitate, confruntare politică și campanii electorale. Dincolo de aceste aspecte vizibile ale jocului politic, există și aspecte opace,  invizibile în exersarea puterii; ne referim la dispozitivul politic, la construirea secretului, la marketingul comunicării politice și de ce nu, la democrația numerică.   1. Rivalitatea ...

România deleuziană. Fragmentul XXXIII, despre păsări și animale (IV)

Preambul: Lecturile sunt de două feluri, cele care produc iluminare și celelalte. „Gândirea trebuie să fie lansată ca o piatră de către o mașină de război” afirmă Deleuze. De aici și rostul scrierii: „A scrie ceva ce trebuie să producă viteză”. Aici vedem rostul metaforelor, acela de a fi producătoare de iluminare. De altfel, nu ...

Cu cortul `la noi`, pe un mal de Dunăre: raiul peștelui și raiul…la propriu – pescuitul, prin ochi de sociolog

În vara aceasta, în concediu, (asa cum merge omul de rând an de an), am cunoscut o microcomunitate, microregiune din țara noastră, una dintre cele, îmi închipui, foarte multe . Am fost pe malul Dunării, în apropiere de Fetești, cineva m-a invitat să-mi petrec câteva zile acolo cu cortul (altă poveste și aceasta, ...

„Decalogul lui Chomsky” în actualitate

Lingvistul şi filozoful american, unul dintre fondatorii ştiinţelor cognitive, Avram Noam Chomsky (n. 1924) este cunoscut pe plan internaţional şi ca un percutant critic social şi activist politic. Este professor emeritus al Institutului de Tehnologie din Massachusetts (MIT). A publicat peste 100 de cărţi, în limba română fiind traduse următoarele: Teorii ale limbajului. Teorii ...

Valoarea e obținută prin procedură sau prin eficiență?

Deplasarea de la satisfăcător la optimalitate De la începutul său, OMUL a fost o ființă activă. El nu doar a viețuit, a trăit, ci a acționat. Acționând a reușit să trăiască mai bine. Între nevoi și posibilitățile de a le satisface s-a înscris căutarea de soluții. Paradigma soluției unice a dominat aproape ...

De ce să ne implicăm activ prin participare și vot la alegerile prezidențiale

Orice alegere este importantă, mai ales acele alegeri care implică și destinele celorlalți, al familiei sau al comunității din care facem parte. Alegerile prezidențiale sunt o formă concretă de iubire față de aproapele nostru, prin civismul activ și prin efortul care nu așteaptă o răsplată personală. Vocile se fac auzite, ...

O anomalie: ora de vară în lunile martie, septembrie şi mai ales în octombrie

Abordez tema aşa numitei „Oră de vară”, mult discutată în ultima perioadă, în legătură cu începerea anului şcolar, când elevii din ciclul primar trebuie să fie în clasă la ora 8 dimineaţa, dar de fapt este ora 7, aşa că trebuie să se scoale mult mai devreme şi să plece la şcoală. Aşa cum ...