Romania Sociala logo
Menu

Principiul dialogului social: Jandarmii și manifestanții

autor:   23 December 2021  

De dimineață, la televizor. Grupuri importante de jandarmi sunt plasați în punctele importante ale clădirilor Guvernului și Parlamentului. Deci, ziua începe cu un act important: jandarmii cu misiune de a asigura ordinea publică.

Ce s-a mai întâmplat ? S-a anunțat că se va deplasa spre centrul Bucureștiului o masă de manifestanți. Deci un fragment al populației va veni la București. Deci, pe de o pare forțele de ordine organizate cu obiective clare: ordinea. Pe de altă parte o masă de oameni care se presupune că vor încălca ordinea publică și jandarmi trebuie să fie pregătiți. Dar ce vor oamenii? Nu e prea clar: libertate…, să nu fie adoptat ”certificatul verde”. Un document care de altfel  pare să fie adoptat în toate țările europene. E clar, o revendicare irațională. Deci, va fi opoziția dintre rațiune și iraționalitate, dintre ordine și dezordine. Și chiar de ce manifestă oamenii? Un specialist politolog afirmă că ce se spune este o simplificare incorectă. De fapt manifestările exprimă o stare complexă de nemulțumire, având în vedere multe probleme nerezolvate.

Ministerul sănătății, de data asta specialist în domeniu, se pronunță rezervat. De la început a făcut o declarație importantă: după părerea sa cât timp nivelul infectării este scăzut, cum este acum, certificatul în cauză nu trebuie aplicat. Poate, când nivelul îmbolnăvirii va fi ridicat… Primul ministru vine de la discuțiile de la Bruxelles și afirmă, cert, că al 5-lea val de CORONAVIRUS va veni după 2-3 săptămâni și că va dura 2 luni. Ministrul sănătății, specialist, afirmă că e posibil să vină, dar nu poate afirma cu precizie și nici nu  poate ști cât va dura.

 Un manifestant afirmă că respectivul certificat este pe ordinea de zi a Parlamentului și urmează să fie pus în discuție pentru a fi adoptat. Un reprezentant al guvernului neagă: nu e pe ordinea de zi. La televizor, altă persoană arată pe telefon că este pe ordinea de zi. 

Ministrul de interne, care s-a dovedit un bun organizator, pare mulțumit. Are probă: manifestanții au sărit gardul parlamentului și-au dat cu vopsea pe mașina ambasadorului american. Violență ! Un alt specialist: violență înseamnă mult mai mult; e o exagerare, nu a fost de fapt violență. Că, de fapt cu excepția a 2-3 persoane, a fost o manifestație pașnică. Ministrul de interne: nu contează 1,2,3 persoane. Manifestarea este responsabilă pentru toți participanții. Ciudat. Dacă s-a descoperit un caz de corupție în sistemul public, întregul sistem este responsabil ?  

După toate aceste ”fapte”, ne putem întreba: au avut totuși dreptate protestatarii să se teamă că se iau măsuri exagerate ?

Problema este că nu se știe prea bine de ce oamenii au ieșit în stradă și nici guvernarea nu a încercat să afle. Poate că au și ei anumite motive îndreptățite ?  Statul este reprezentat doar de poliție ?

Manifestanții reprezintă populația nemulțumită. De unde știm că populația este nemulțumită ? Păi, toate sondajele de opinie, pe eșantioane naționale reprezentative, înregistrează o proporție ridicată de neîncredere în vaccin; și cronic neîncredere în parlament, partide, guvern; mai mult, peste 70% din populație consideră constant că țara merge într-o direcție greșită. Și guvernarea ce măsuri ia față de această situație de nemulțumire ? Trimite jandarmii.

Această situație mă pune pe gânduri: mă întreb dacă în mod real avem democrație. În principiu, este foarte clar, avem democrație: mai multe partide, alegeri, parlament cu reprezentanți. Dar când ne uităm pe unde mergem, ne împiedicăm de mulți bolovani: întrebarile legate de alegerile de la Sectorul 1 au rămas fără răspuns.  Acolo au fost alegeri nu numai pentru primarul sectorului 1, dar și pentru primarul general. Dacă tolerăm ce s-a întâmplat la Sectorul 1, nu avem nicio garanție că viitoarele alegeri nu se vor desfășura tot așa.

Asistăm la o situație îngrijorătoare. Poliția accentuează estimarea că a fost violență și chiar vandalism. Azi, la televizor un reprezentant al poliției declară: poliția a oprit autobuze cu participanți la manifestația de la Parlament și i-a identificat, reținând datele personale. Ce înțeleg eu: de acum poliția va identifica cine participă la manifestări, deși acestea erau legale. E o premieră în ultimii doi-trie ani: încep să curgă amenzile. La TV: fiți liniștiți, chiar mai rău se întâmplă în occident.

Încep să mă întreb cum ar putea populația să-și exprime punctul de vedere ?  Să anunțe dinainte și să aștepte să primească aprobarea. Să vină la ora aprobată. Poate să strige, dar încet, și mai bine să se exprime în niște panouri. La data stabilită să se retragă disciplinat. A aflat guvernarea de ce au ieșit oamenii în stradă ? Nu prea văd cum. Dialogul social a fost așa: o masă mare de jandarmi cu bâte și bine echipați și o populație fără bastoane, fără căști, dar cu niște panouri.

Inevitabil câțiva calcă o linie, zguduie un gard. Intervenție a jandarmilor. A fost un dialog ? 3-4 jandarmi au trântit un protestatar și îl descurajează cu bastoane și cu picioare, să mai facă ce ? Probabil au fost și acte de violență, deși se pare că nivelul de violență după estimările unor observatori a fost la nivel foarte scăzut.

În anii 90 am fost unul dintre cei care am promovat un principiu fundamental al noii democrații: dialogul socialîntre parteneri sociali. La Ministerul Muncii și Protecției, pe baza principiului tripartitismului  am înființat comisia tripartită de dialog social: patronat/ sindicate/ guvern. Comisii de dialog social s-au înființat în toate sferele și la toate nivelele. Partenerii discută, se înțeleg reciproc și caută împreună soluții. În ultimul timp se vorbește tot mai puțin despre ”dialogul social”, despre ”parteneriat”, despre ”tripartitism”.

E un moment de criză: manifestanți și guvern. Mă aștept ca guvernul, ca partener, să discute cu manifestanții și să afle ce probleme vor să le pună în discuția publică. Constat că guvernul, pentru contactul cu manifestanții, trimite doar jandarmii. Pe lângă jandarmii echipați până în vârf, manifestanții par niște pitici. Jandarmii nu au misiunea de a discuta cu participanții, ci de avea grijă ca aceștia să nu cumva să încalce liniile de demarcație. La televizor, un reprezentant al poliției declară că poliția a oprit autobuze de participanți, i-a legitimat și le-a înregistrat datele personale pentru a formula posibil acte de învinuire penală. Am înțeles că nici poliția nu i-a întrebat de ce manifestă, ci doar dacă au săvârșit acte de violență. Se dă un exemplu: o persoană a venit în București cu o armă albă: un briceag. Imparțial, televizorul îl întreabă și pe participant: de ce ai venit cu un briceag. Acesta declară: pentru a deschide o conservă ca să mănânc.

Raed Arafat este o personalitate puternică, apreciată de marea majoritate a populației. Se ocupă cu toate situațiile de urgență în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Acum cu situația de urgență COVID. Noul ministru al sănătății face remarca: e foarte bine, dar e firesc ca regulile de sănătate să fie determinate de Ministerul sănătății. Începem să ne schimbăm opinia. Arafat devine autorul tuturor regulilor: el  explică, dar nu discută. Mă întreb: nu cumva avem un început de nouă dictatură ?  E o Comisie, cred că așa îi spune, condusă de Raed Arafat, care stabilește regulile vieții sociale. Dar compoziția ei este un mister. O comisie invizibilă. Și pentru orice democrație trebuie să se pună o întrebare fundamentală: această comisie este controlată de cineva ? Oamenii devin tot mai conștienți că orice putere fără control, chiar pretins bazată pe ”știință” și ”bună intenție”, naște dictatură. 

În raportul statului cu populația, cam irațională și indisciplinată, s-a ajuns la concluzia că trebuie să folosească tot mai mult sistemul amenzilor. Dacă faza dialogului social este consumată, spre ce ne îndreptăm ?  



Facebook

Semnal editorial: Sociologie Românească nr. 1/2024

Semnalăm publicarea online a numărului 1/2024 al Revistei Sociologie Românească. Din cuprins: Studii / Studies From “At Risk” to “Dangerous” People. The Roma Between Development Policies and Practices of ExpulsionIonuț Marian Anghel Exploring the Gendered Dynamics of Work and Family Life. A Secondary Descriptive Analysis in the Romanian ContextMaria Simionescu (Vlăsceanu) Răspunsuri la criza ocupării. Transformări ...

Începuturi ale sociologiei medicale în anii `80.  O discuție cu sociolog Florica Bătrîn

Dragă Flori, ce făceai în anii `70 – `80  ca sociolog ? Din câte-mi amintesc, în anii respectivi, sociologia de la noi era preocupată de probleme precum integrarea, eficiența, mobilitatea socială. Ca absolvent al promoției’75, specizalizat în sociologia educatiei și culturii, am avut șansa de a găsi în oferta săracă de ...

In memoriam Constantin (Telu) Stoiciu

Constantin (Telu) Stoiciu este un mare prieten al nostru. Realizăm acum la despărțire că termenul de prieten este insuficient pentru a exprima consistența sentimentelor. El este, timp de 60 de ani, chiar dacă uneori a stat mai aproape sau mai departe, o parte importantă a vieții noastre. Este și va rămâne un mare ...

Speranța de viață după Pandemie. Spectaculoasa recuperare

Introducere În luna septembrie a anului trecut am publicat la Contributors un articol dedicat speranței de viață în țara noastră [1]. Se dorea a fi un răspuns la o întrebare firească asupra modului în care speranța de viață urma să se redreseze după declinul apreciabil din anii 2020 și 2021 provocat de imprevizibila Pandemie ...

Un interviu care rămâne actual peste vreme: prof. univ. Elisabeta Bostan în dialog cu Revista Teatru despre spectacol și universul copilăriei (1974)

Prof. Univ. Dr., Cercetător Principal ICCV, Elena Zamfir  Doresc să aduc în fața cititorilor noștri un interviu al doamnei profesor univ. Elisabeta Bostan de acum 50 de ani acordat Revistei Teatru. Cuvintele sunt de prisos în a introduce o valoare inestimabilă a culturii și a cinematografiei românești când vorbim de doamna profesor ...

Concursul Euroviziune 2024. Nemo și Codul

Nemo este cântărețul câștigător din mai 2024 la Euroviziune. Acum o saptămînă. Iar Cod este titlul cântecului câștigător. Nu știu ce va spune critica muzicală din Romania despre performanța artistică și muzicală a cântărețului Nemo. În ce ne privește am avea câteva întrebări sociologice, la cald. Cuvântul Nemo. Iată un cuvânt ...

Impactul social al tehnologiilor imersive

Sursa: https://www.ici.ro Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București[1] a organizat recent un webinar pe tema „Viitorul tehnologiilor imersive în România” cu scopul de a reuni reprezentanți ai mediului academic, antreprenori din sectorul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, reprezentanți ai autorităților publice cu rol de reglementare și de a aduce în ...

Sociologie și policalificare în industrie. Pe marginea unui articol publicat în 1984. Discuție între Sorin Mitulescu și Ion Tița Călin

Introducere: O generație de sociologi: texte din anii `80 Cine ești dumneata, domnule Ion Tița-Călin? În anul 1975, am absolvit Facultatea de Filosofie, secția Sociologie, cu media generală 9,50. Primisem recomandarea să lucrez într-un institut de cercetare științifică, dar la repartizarea în producție, am optat pentru postul de sociolog din Șantierul Naval Constanța ...