Romania Sociala logo
Menu

Proiect de țară și fenomenul Zemmour

autor:   7 December 2021  

Nevoia unui proiect de țară

Printr-o coincidență sociologică semnificativă, două evenimente par să se privească acum în oglindă : nevoia unui proiect de țară post-criză în România și fenomenul Zemmour, care ocupă acum scena politică în Franța și țările din Europa. Să le luăm pe rînd.   

Pe sit-ul romaniasociala.ro am citit textul Starea actuală a societății românești și perspective. Este concluzia unei mese rotunde, organizată la finalul Conferinței internaționale Inegalități sociale și calitatea vieții din noiembrie 2021, organizată de ICCV. Iată o scurtă lectură personală a acestui  text. Starea actuală a societății românești pare a fi o criză profundă. O criză economică, o criză socială, o criză politică. O criză de neîncredere în viitor. O mare dificultate în a anticipa viitorul. Toate pe un fond de neîncredere a populației în guvernanți și de ignorare a cercetării sociologice în proiectele de țară. De unde necesitatea unui  proiect de țară post-criză, care să vină de la sociologi. 

M-am întrebat dealtfel dacă participanții străini la Conferința respectivă au evocat, la rîndul lor, criza ca fenomen mai global, ca ruptura dintre guvernanți și populație și ca lipsă de încredere în viitor. Despre percepția mai generală a unei crize de anticipare a viitorului aș vrea să vorbesc aici. 

Să revedem rapid contextul larg. În decembrie 1989, planeta întreagă a asistat la sfîrșitul televizat a cuplului Ceaușescu. Era un avertisment mediatic: Cine nu merge în pas cu Istoria va sfârși ca acești doi monștrii, străpunși de gloanțe. S-a anticipat atunci triumful neoliberalismului, creșterea economică, diminuarea de inegalități sociale, victoria democrației și declinul ideologiilor. Era imaginea «Imperiul Binelui», după o formulă inspirată a polemistului Philippe Muray.

Unde suntem în 2021? S-a trecut de la creșterea economică nelimitată la descreștere, de la festivism la oboseala de sine, de la optimism la resemnare. Constatăm accentuarea inegalităților și birocratizarea societății. Constatăm supremația ideologiei «progresiste» care creează un sentiment general de culpabilizare și resemnare. Pe plan politic se confruntă stânga ultra-progresistă, taxată de ideologie diversitară fondată pe revendicări minoritare și dreapta conservatoare, taxată de ideologie populistă, fondată pe așteptările de suveranitate națională. 

Poate că aici trebuie căutat nodul discordiei și al confruntărilor în anticiparea viitorului. Aceste noi ideologii pot genera noi proiecte de țară.       

Ideologia culpabilizării și a resentimentului

Știm acum că în America de Nord, wokism și sanitarism își dau mâna. Suntem în logica frontierelor între comunități (logica revendicărilor minoritare) și între indivizi (distanța și izolarea socială). Lexicul la ordinea zilei este societate multiculturală și libertară, diversitate și revendicări minoritare. Un limbaj nou pentru a crea omul nou. Un lexic care impune teatralitatea înfruntării dintre Bine și Rău. Binele fiind diversitatea, vizibilitatea minorităților și culpabilizarea majorității naționale. Răul fiind Albul, patriarhatul, sexismul, rasismul și homofobia. Realismul woke condamnă privilegiul albului și incită la segregarea lui rasială, în numele antirasismului. Ca resentiment și revanșă, reinventăm confrontarea de rasă, dar în sens invers. Jurnalul New York Times a instituit regula de a se scrie albi cu minuscule și Negrii cu majuscule. Lobby LGBTQ+ devine presiune politică. 

Ținta realismului woke este transformarea ideologică. Asta ne reamintește realismul socialist, ca  înfruntare între proletariat și fosta burghezie. Precum realismul socialist,  realismul woke vrea să curețe limbajul de impuritățile istoriei. Trebuie deconstruit trecutul. Statui dărâmate. Filme proscrise. Conferințe interzise. Publicități cenzurate. Intelectuali și profesori de universitate supravegheați și un limbaj de corectitudine politică. Socialismul nu își propunea corectitudinea politică prin culpabilizarea fostului regim burghezo-moșieresc ? Acum, în numele identităților minoritare trebuie strigată victimizarea, chiar dacă militanții nu au suferit personal discriminare, iar opresorii invocați nu sunt contemporani. 

Neo-feminismul face și el parte din noua ideologie progresistă. După ultimele știri, în ultimul James Bond, care va ieși pe ecrane în aprilie 2022, eroul mitic James Bond, agentul 007, se află în Jamaica. Este chemat de urgență pentru a deznoda o criză planetară. Și când este anunțat celebrul 007, spectatorul va descoperi că 007 nu mai este James Bond, ci o femeie neagră. Bond este Bond, dar 007 a fost înlocuit de o femeie neagră superinteligentă. Ea își ridică privirea asupra lui Bond și surpriză! Ea nu are nici o dorință să sară în patul lui Bond, ca în episoadele precedente. Pe scurt, Bond e Bond, dar va trebui să învețe lecția #MeToo. Iar termenul de James Bond Girls va fi înlocuit cu termenul de James Bond Women, termen mai corect politic. 

În Europa «revoluția progresistă» a însemnat mai ales instalarea unui «Stat de Drept». Iată ce spune specialistul în drept internațional Ghislain Benhessa în cartea sa recentă Le totem Etat de droit. S-a trecut  de la piramida normelor care se raporta la Constituția fiecărei țări ca instanță superioară, la supremația unor instituții suprastatale: Curtea de justiție a Uniunii europeene și Curtea europeeană a drepturilor omului. Ideea de supraveghere a puterii politice de către «Statul de Drept» părea legitimă după derivele din secolul trecut: fascism, comunism. Problema a apărut când democrația și Constituția, instanțe supreme de suveranitate națională, au trecut sub tutela «Statului de Drept»,  care supraveghează  aplicarea unei «ideologii progresiste». 

Între altele,  «Statul de Drept» a celebrat dreptul de a schimba și a reschimba sexul. Criza sanitară din ultimii doi ani a pus și mai mult în evidența tensiunile legate de răsturnarea de competențe: guvernele sunt orientate în politica lor economică și sanitară de instituții suprastatale. Pe de o parte se impun restricții la vechile  drepturi și libertăți  (prin carantinare, izolare, vaccinare, pass sanitar și limitarea dreptului de exprimare), pe de alta sunt promovate noile drepturi minoritare. Ciudat paradox când liberatorii devin autoritari și restricționiști. Politica trebuie să promoveze o societate libertară, diversitară prin ideologia culpabilității și a resentimentului. 

Dacă urmărim actualitatea vedem că se discută acum în Comisia europeeană ștergerea identificării prin categoria sex, ca fiind discriminatorie. Se propun prenume personale care să evite logica binară. În franceză sună bizar: în loc de il și elle, ils și elles vom avea prenumele iel și iels și ielle și ielles, ca forme gramaticale inclusive. Se vor găsi fără îndoială persoane dispuse, să propună adaptările progresiste în limba română. Se  propune să nu vorbim de Crăciun ci de sărbători de iarnă. Să nu ne mai adresăm cu doamnă, domnule ci cu dragi colegi.  Comisarul la egalitate din Comisia europeeană propune să evităm cuvintele workman, police man ca fiind macho. Să evităm să spunem că focul este invenția omului și să spunem că focul este o invenție a umanității. Pe scurt trebuie evitat un limbaj care să sune patriarhal, masculin, heterosexual și colonialist.    

Nu suntem oare în situația clasică din romanul de ficțiune: sindromul Frankeistein. Omul devine sclavul propriilor sale creații. 

Fenomenul Zemmour

Ce se întâmplă  pe partea ideologiei suveraniste, taxată de conservatoare și populistă ? În Franța, în contextul pregătirii campaniei electorale pentru Președinție din 2022, a apărut «fenomenul Zemmour»,  despre care se vorbește în întreaga Europă. Dacă «Z» este taxat de adversarii politici ca sexist, evreu antisemit, antimusulman, electoratul îl consideră vocea unor aspirații profund franceze.  

Dar cine este Zemmour? Zemmour este un cunoscut jurnalist, eseist și polemist redutabil, autor de succes. Ultima sa carte La France n’a pas dit son dernier mot este în topul de vânzărilor în librării și prin Amazon în 2021. Zemmour ar putea fi următorul președinte al Franței. El a obținut în sondaje recente 17% din intențiile de vot, în primul tur, înainte de a-și fi anunțat candidatura. De la 1 decembrie 2021 el este candidat oficial. 

Am citit cu atenție această ultimă carte, care impune o agendă de dezbatere electorală pe marginea unui proiect de țară. Pentru a stimula imaginația noastră sociologică, voi începe cu două exemple, culese în această carte. Le consider elocvente ca noi reprezentări sociale revendicative :     

(1) În comedia de mare succes Les intouchables, este vorba de un tandem: un francez bogat, paralizat, alb, iubitor de muzică clasică, și angajatul său negru plătit să-l plimbe cu căruciorul rulant și să-l distreze. Angajatul, francez de origină africană, este sărac, dar tânăr, frumos și plin de vitalitate inventivă. Parabola apare evidentă, spune Zemmour: Europa bogată, dar paralizată fizic și moral, își găsește salvarea și se abandonează în mâinile Africei. Rasa albă decadentă și rasa meagră dinamică. Burghezul steril, cu o sănătate fragilă și energia vitală a noului proletar, omul nou al timpurilor moderne: imigrantul african. Albul devenit o povară pentru omul negru. Omul negru, iată viitorul omului alb!  

(2) Rapeurul Nick Conrad, originar din Cameroun și naturalizat francez, și-a creat o notorietate mediatică în 2018 prin cântecul larg difuzat : Spânzurați-l pe Alb! Iată doar cîteva versuri ale acestui text rap: Spânzurați-i, Spânzurați-i, Spânzurați-i, Spânzurați-i, Spânzurați-i pe Albi! Spânzurați-i, Spânzurați-i, Spânzurați-i, Spânzurați-i acum! Intru în creșe și-i omor pe copiii albi. Prindeți-i repede și spânzurați-i pe părinți. Ca să-i distrați pe copiii negri de toate vîrstele !

Ne putem întreba cum să reacționăm la un astfel de spectacol violent ? Spune Zemmour: Ce paradox! Statul și-a schimbat natura. El nu mai este în căutarea binelui comun, a interesului general al majorității. Statul este mereu solicitat de revendicări minoritare. Republica una și indivizibilă se sinucide, pentru a lăsa loc unei societăți de indivizi, multiplă și farămițată. Separatismul religios militează pentru ca «necredincioșii să fie pedepsiți» în numele Statului islamic. Dacă Occidentul laic este aproape indiferent la faptul religios, imigrantul de confesiune musulmană, mobilizat de lideri religioşi radicalizaţi, se vede constrîns la un stil de viaţă conform Islamului. Zemmour consideră că Franța riscă să devină o societate fărâmițată în comunități izolate și supusă unor violențe ce revendică diversitatea religioasă, culturală și morală. Ceea ce implică o imigrație selectată și asimilarea imigranților prin educația națională și instituțiile de stat. Și un exercițiu democratic de consultare națională. 

Psihologizarea dizidenței sau nodul discordiei ?

Unele voci îi etichetează pe Zemmour și pe alți intelectuali care pledează suveranitatea națională ca fiind conspiraționiști, populiști, suspecți și uneori psihotici. Nu este psihologizarea dizidenței o veche tentație? Asta îmi amintește de cartea jurnalistului dizident rus Vladimir Boukovski, care povestește în Cette lancinate douleur de la liberté cum a fost expulzat de regimul Brejnev după ce fusese internat într-un azil psihiatric cu diagnosticul de schizofrenie. Incapacitatea unor indivizi de «a gândi normal politica» era considerată suspectă și diagnosticată ca devianță psihologică. În scopuri politice represive, erau pe atunci folosite diagnostice precum «schizofrenie latentă», «schizofrenie lentă», «schizofrenie stagnantă». 

Aș spune că fenomenul Zemmour este un sindrom al tensiunii între «ideologia progresistă» și aspirația la suveranitatea națională. Cred că această confruntare între susținătorii unui proiect de țară sub semnul suveranității naționale și al democrației și susținătorii unui proiect de purificare prin divizare, culpabilizare și resentiment,  este nodul confruntării în definirea unui nou proiect de țară.   

Desigur România nu se confruntă cu problemele unei imigrații afro-musulmane. Romînia se confruntă mai degrabă cu problema emigrației românilor și a golirii demografice. Dar acest fenomen de golire demografică pe de o parte și de pierdere a autonomiei economice, sociale și culturale pe de alta, nu are consecințe majore pentru binele comun al nației ?

Sociologic vorbind, o criză este interesantă tocmai pentru că pune în evidență tensiunile sociale în prezență. Ne aflăm într-un moment de cumpănă și în România, când neîncrederea în guvernanți a ating culmi impresionnate. Anticiparea viitorului și a unui proiect de țară nu poate evita simptomele crizei și o serie de întrebări pertinente. Ce presupune suveranitatea națională? Care trebuie să fie narativul național și rolul educației pentru a asigura demnitate și suveranitate unei țări? Cum trebuie asigurată stabilitatea economică și socială în contextul mondializării ? Ce proiect de țară poate restabili încrederea unei populații, resemnate de criza de neîncredere în guvernanți? Care este rolul cercetării sociologice în construirea unui proiect de țară post-criză ? 



Facebook

Comunicarea politică și fenomenul Zemmour

Începând cu toamna anului 2021, fenomenul Z stârnește atracție și repulsie, interes și pasiuni. Și asta nu numai în Franța, ci și în întreaga Europă. Agitația mediatică și politică în jurul acestui fenomen mă îndeamnă la o scurtă analiză de comunicare politică. Mă întreb de ce vocea lui Zemmour este ...

Un exercițiu metodologic de analiză a comunicării autor/cititor

Orice persoană care ”scrie” nu poate ca, cel puțin din când în când, să nu se confrunte cu întrebarea: chiar citește cineva ? Și de care lucrări sunt interesați colegii și de care nu. Avem date despre aceste probleme ? Unele da, altele nu. Dar am altă problemă. În faza actuală, ...

Întâlnirea domnului academician Cătălin Zamfir cu doamna ministru Gabriela Firea

Astăzi, academicianul Cătălin Zamfir, director al Institutului de Cercetare a Calității Vieții s-a intalnit cu doamna Gabriela Firea, Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse. S-au pus bazele colaborării dintre Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse și ICCV pentru realizarea de proiecte și strategii care să ajute România să depășească ...

Istoria ca mostenire: Roman familial și traiectorie socială, de Vincent Gaulejac

Istoria ca mostenire Roman familial și traiectorie socială, de Vincent Gaulejac cea mai bună lucrare de sociologie clinică, acum și în limba română Recent la Editura Philobia din București a fost publicată traducerea în limba română a lucrării renumitului sociolog francez Vincent de Gaulejac, Istoria ca moștenire Roman familial și traiectorie ...

Horoscopul – narcotic psihosocial

Numai cine are o imaginație prea bogată – ca să mă exprim eufemistic – crede că un nou-născut din Juba (capitala Sudanului de Sud) și unul din București, expulzați în aceeași zi, la aceeași oră, în același minut, se vor confrunta cu aceleași evenimente de viață și vor avea aceleași ...

Azi…nu e timp să mori

Azi … nu e timp să mori.Azi și morții-s întorși de la groapă.Se cere vaccinul și plata;La bănci să fii la zi cu răsplata:La stat să fii la zi cu plataCăci… doar el e gata să-ți sape groapa. Azi nu e timpul să mori!Plata lui Charon e de multă vreme amanetată.Styxul ...

TENDENTIAL MODERNITY

Constantin Schifirneț, TENDENTIAL MODERNITY, Saarbrücken: LAP Lambert Academic Publishing, 2021. https://www.lap-publishing.com/.../tendential-modernity... This book brings together my essays principally concerned with tendential modernity and its relations with Europeanisation, mass media, religion and education. These papers highlight the multiple approaches in the analysis of the impact of tendential modernity in the analysis of Romanian ...

Imnul unei haimanale

Libertatea mea-i singurătateaNorocul? Un trecător străinInima își caută dreptatea Dușmană cu omul cel hain. Politicieni de vată și de paie Ați încălcat tot ce e mai sfânt Punându-vă pe voi blană de oaie Vorbind, blasfemiați orice cuvânt. Parazitari voi umpleți societatea De basme, de tirani și politruci Speriindu-ne copiii și cetatea ...