Romania Sociala logo
Menu

Psihologia socială(vol. 50, nr. 2, 2022)

autor:   8 February 2023  

Este un număr special: pe de o parte marchează zece ani de la trecerea în neființă a profesorului Adrian Neculau, fondatorul ei, în anul 1998, și redactorul șef al revistei vreme de 14 ani (1998 – 2012), pe de altă parte prezintă bilanțul contribuțiilor științifice ale studiilor publicate de-a lungul celor 24 de ani de la înființare

În grupajul In memoriam Adrian Neculau, 24 de cercetători publică studii teoretice și cercetări psihosociologice concrete pe teme de actualitate științifică și cu valențe aplicative. Grupajul este deschis de studiulprofesorului Ştefan Boncu „Psihologia socială ieşeană. Deceniul efervescent 1995-2005” (pp. 19-27). Este deceniul în care, prin „activitatea prodigioasă a ilustrului intelectual Adrian Neculau” (p. 25) și prin efortul tinerilor membri ai Laboratorului de Psihologia Câmpului Social, „psihologia socială ieșeană a ajuns să strălucească” (p. 19). Ștefan Boncu notează: „În 2003, profesorul Neculau a împlinit vârsta de 65 de ani. Nu s-a pensionat, pentru că avea multe proiecte în desfăşurare sau numai întrevăzute şi mulţi doctoranzi. Calitatea de titular al Departamentului de Psihologie i-a fost reconfirmată în fiecare an de către Senatul Universităţii până în 2008, când s-a retras, devenind profesor emerit şi cadru didactic asociat. Vreau să subliniez că Adrian Neculau nu s-a pensionat niciodată ca intelectual. Realizările lui din perioada 2003-2012 le depăşesc cu mult pe cele ale majorităţii psihologilor universitari mai tineri” (p. 23).

În continuarea relevării activității lui Adrian Neculau ca profesor emerit, profesorul Corneliu Bîlbă comentează conferinţa „Universităţile din Universitate. Construcţie şi ruptură identitară în câmpul universitar”, ținută de Adrian Neculau în Aula Magna a Universităţii „Al. l. Cuza” din Iaşi cu prilejul deschiderii anului universitar 2011-2012. Corneliu Bîlbă demonstrează că în această conferință Adrian Neculau pune problema definirii identităţii colective în raport cu exigenţele dreptăţii de tranziţie, pentru vindecarea memoriei.

Menționez temele câtorva studii cuprinse în grupajul amintit: modelele teoretice și implicațiile sociale ale onoarei (Mihai Curelaru), resursele regenerative ale interacțiunilor sociale (Alin Gavreliuc), efectele sociale ale pandemiei COVID-19 (Lilian Negura, Nathalie Plante, Yannick Masse), culpabilizarea și reconcilierea intergrupuri (Natalia Cojocaru), substratul etiologic al didactogeniei (Mihai Șleahtiţchi), prezentarea sinelui (Octavian Onici), reprezentările sociale (Radu Neculau), climatul carceral (Ioana Florina Marina, Andrei C. Holman). Toate aceste studii îndeamnă la reflecție.

În acest sens, studiul „Onoarea – modele teoretice şi implicaţii sociale” de Mihai Curelaru este cu deosebire incitant intelectual în climatul social de azi, când se discută despre onoare în mass-media, pe rețelele de socializare și în Parlament (în ședința din 6.10.2023,  partidele din opoziție au cerut demisia de onoare a ministrului de interne Lucian Bode, dovedit că a plagiat în teza sa de doctorat). Ce este onoarea, care sunt modelele teoretice și cum poate fi măsurată onoarea și care este reprezintarea socială a onoarei la români comparativ cu alte popoare sunt subiectele cheie în acest studiu. Pe baza literaturii de specialitate, profesorul Mihai Curelaru consideră că la nivel individual, „onoarea reprezintă un set de valori transpuse în acţiune, pe care le vom plasa la două niveluri. La primul dintre acestea, onoarea ne apare ca tărie de caracter care indică gradul de aderenţă a unei persoane la anumite principii etice”, iar la nivelul relaţiilor interpersonale, de grup şi comunitare „onoarea se înfăţişează ca un set de norme sau standarde care construiesc, menţin şi reglează interacţiunile umane şi care prevăd implicaţiile încălcării acestora (p. 42). Imaginea românilor despre onoare „a evidenţiat un set de patru termeni (sau valori) care joacă rolul de elemente centrale ale reprezentării sociale pe care românii o au despre onoare: cinste, respect, demnitate şi corectitudine” (p. 48).

Acest număr al revistei este special, cum am afirmat, și pentru că prezintă un bilanț al contribuțiilor științifice aduse de studiile publicate de-a lungul celor 24 de ani de la înființare, dar și pentru că marchează 10 ani de când revista este condusă de Mihai Dinu Gheorghiu, profesor la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iași. Sub titlul „Psihologia socială, încotro?”, Mihai Dinu Gheorghiu analizează strategia revistei, un adevărat „aisberg al cercetării și acțiunii în domeniul psihologiei sociale” – cum aprecia Adrian Neculau revista – și arată continuitatea, dar și schimbările survenite, în acord cu  transformările social-politice din România și cu modificările petrecute atât în ce priveşte statutul, condiţiile de exercitare a profesiei de psiholog, cât şi recunoaşterea ei publică.

În ultimul deceniu, revista s-a descis larg spre prezentarea condiţiei ştiinţelor sociale (inclusiv psihologia socială) în alte țări: au fost realizate numerele dedicate situației din Brazilia, Bulgaria şi Ungaria, însoţite de dialoguri cu personalităţi ale lumii ştiinţifice din aceste ţări (p. 12). Revenind la întrebarea încotro se îndreaptă psihologia socială azi, Mihai Dinu Gheorghiu constată, pe baza examinării experienței sale editorial, că „psihologia socială urmăreşte un dublu scop, propriu-zis ştiinţific, de cunoaştere şi de afirmare a cadrelor teoretice şi instrumentelor metodologice de producere a cunoştinţelor omologate ca ştiinţifice; şi un obiectiv propriu-zis politic, de recunoaştere a legitimităţii acestui demers” (p. 14). În ce privește Revista Psihologia Socială, Mihai Dinu Gheorghiu apreciază că aceasta a „demonstrat că e capabilă să se menţină în spaţiul academic naţional şi internaţional, onorându-şi obiectivele iniţiale” (p. 14).

Subscriem acestei aprecieri și urăm mulți ani Revistei Psihologia Socială și profesorului emerit Mihai Dinu Gheorghiu, sociolog de anvergură internatională, care nu demult a împlinit 70 de ani. CV-ul său este impresionant: 17 cărţi în calitate de autor, co-autor și coordonator, publicate în limbile română şi franceză, peste 20 de traduceri şi prefeţe la lucrări semnate de autori români și străini, zeci de studii scrise în română, franceză, germană și engleză în volume colective, 57 de studii şi articole publicate în reviste ştiinţifice, zeci de recenzii, cursuri universitare, rapoarte şi proiecte de cercetare.



Facebook

Lansarea cărții ”Violența domestică în România în contextul pandemiei. Riscuri și politici de suport”

Vă invităm la lansarea cărții "Violența domestică în România în contextul pandemiei. Riscuri și politici de suport” coordonatori: Elena Zamfir, Simona Ilie, Sebastian Fitzek, Editura PROUNIVERSITARIA care va avea loc în data de 27.03.2023, ora 10:00, în Amfiteaterul „Ion Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române, Calea Victoriei, nr.125. Cu considerație, Prof. univ. dr. Elena ...

O Poveste de neadormit copiii

Era început de ianuarie 2005. Calea Victoriei de la Ateneu la Ministerul Economiei, fostul CSP, de la intersecția cu Griviței era atât de lipsita de orice prezență omenească, încât, văzând o ființă venind dinspre Bulevardul Dacia, m-am simțit mai puțin apăsat de pustietatea nefirească din jur. Dar, omul care venea ...

Cum să nu ratăm și a ”doua tranziție” ? Avem nevoie doar ”punguța cu bani”?

Tema conferinței organizată la BNR este ”(Re)Deșteptarea României: un plan de țară acum!”,. O inițiativă excelentă. Este absolut nevoie de ea. Cristian Grosu face o introducere foarte precisă: ”NU e economia cu care putem intra în viitor: ea se bazează pe consumul de import finanțat prin credite guvernamentale...” ”O țară bogată care a pornit-o prost și șovăielnic ...

Cutremurele și reziliența comunitară

Dezastrele cutremurelor se produc în câteva secunde, dar urmările lor se văd după câteva luni, ani sau zeci de ani. Pierderile umane și materiale sunt adesea imense, greu de măsurat. Seismul cu magnitudinea 7,8 grade pe scara Richter (gradată de la 1 la 9) a lovit în noaptea de 6 ...

CRISTIAN PREDA ȘI NICOLAE LOTREANU DESPRE MATTEI DOGAN

Cristian Preda: Cum ați descoperit opera lui M. Dogan? Nicolae Lotreanu: La sfârșitul lui ianuarie 1990, nu mai țin minte data exactă, Cătălin Zamfir mi-a spus că Henri Stahl l-ar fi rugat să recomande un sociolog cu care  Mattei Dogan, fostul său student, ar dori să colaboreze pentru a-și face cunoscută ...

Oboselile noastre

Cu toții anxioși ? Cu toții ipohondrii ? În ultimii trei ani le-am avut pe toate. Am resimțit un crescendo al amenințărilor vieții, al unei vieți amenințate. Pandemie coronavirus, teama de boală și moarte, război la frontieră, amenințarea cu un război mondial, poate chiar nuclear. Apoi scumpiri, inflație și sărăcire. Și ...

Limba ROMÂNĂ. Revistă de știință și cultură. Nr. 1-2 (279-280), ianuarie-februarie 2023

Revista Limba Română apare din anul 1991 la Chișinău, sub egida Academiei Române. Din păcate, este prea puțin cunoscută în România, deși în paginile ei, număr de număr, își aduc contribuția personalități de primă mărime ale filozofiei, științei și culturii de pe ambele maluri ale Prutului. Numărul dublu al revistei ...

Mistreţul cu colţi de argint

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea prin inimă neagră de codru trecea. Croindu-şi cu greu prin hăţişuri cărarea, cânta dintr-un flaut de os şi zicea: - Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse mistreţul cu colţi de argint, fioros, ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse copita şi blana şi ochiul sticlos... - Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne, mistreţul acela ...